Cultura

VIDEO/ Ion Petică,  păstrător de urături și colinde din timpul României Mari

Ion Petică, 64 de ani, locuitor al comunei Sărăteni, raionul Teleneşti, ne-a propus la concursul anunţat de CUVÂNTUL o urătură încă din timpul României Mari. E un text de vreo jumătate de oră, dar din lipsă de spaţiu vom reproduce mai jos doar un fragment. A învăţat acest pluguşor de mic, de la un unchi al său din Clișova. Mai cunoaște și colinde din acele timpuri. Ne mai spune că nu s-a temut să umble cu ceata de Sfântul Vasile şi în perioada sovietică:

”Oricum eram rău văzuți la școală dacă umblam cu uratul sau colinda. Despre  acest pluguşor le spuneam prietenilor că e urătură din bătrâni. Nu m-a pârât nimeni – ne spune acum dl Ion Petică. Apropo, dumnealui are și alte urături și colinde plasate pe internet de către angajatele bibliotecii comunale. A fost invitat nu demult şi la un post de televiziune din capitală, cu ansamblul Lozioara, pentru nişte înregistrări într-un concert de Anul Nou. „S-au speriat când au auzit că în urătură se pomenește de România Mare. Fraților, eu, fiind copil pe timpul lui Brejnev, nu m-am temut s-o recit, iar acum, când sunt cu un pas în bătrânețe – nici atâta!”, le-ar fi spus dl Ion.

Rodica Bârsan, directoarea muzeului din Sărăteni ne spune că Ion Petică participă cu urătura sa la festivaluri, unde este primit cu bucurie de către spectator:

”Am avut un mare noroc fiindcă, de regulă, asemenea urături le cunoșteau copiii anilor ’30 ai sec. trecut, care acum nu mai sunt printre noi. E o mostră a rezistenței noastre prin cultură această urătură”, este de părere dna Bârsan.

Urătura întreagă o puteţi accesa mai jos  grație dnei Natalia Bârlădeanu, bibliotecară la Sărăteni.

Aho, aho, în seara Sfântului Vasile,
Ce-o așteptăm noi de-un an de zile,
Seara când se va însera,
Noi pe dumneavoastră v-om ura.
Dați-vă pe la fereastră
Şi-ascultați urarea noastră,
Dați-vă pe la perdele
Şi-ascultați cuvintele mele.
S-a sculat  badea Vasile într-o  sfântă joi
și a înjugat două perechi de boi,
Boi-bourei, în frunte țintăței,
La ureche cu cercei,
În coarne cu  gănăței.
Și-a pornit  la  Dealul  Înalt, la câmpul curat,
Unde-i bine de brazdat.
Brazdă neagră a răsturnat,
Grâu de vară a semănat,
Grâu de vară în două cu secară,
Să răsară până-n seară,
Mânați boii măi flăcăi,
Cei care trag plugul
Care întoarce brazda după el împrejur, Într-ale noastre vechi și strămoșești hotare,
Care sunt în România Mare.
Și pocniți din biciuri cu râvnă înzecită,
Să se audă-n România Întregită;
De la Carpați până la Mare,
Din ținutul Herța, prin Hliboca,
Iași, Pitești, Moghilău,
Hotin, Orhei și București.
Urați feciori cu voci îndrăznețe,
Să se audă într-a noastre comune și  județe,
Să mai facem roată măi flăcăi,
Să sunăm din zurgălăi
Să răsune peste dealuri și văi
Și să strigăm odată

Hăi! Hăi!     

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close