Învățământ

Raisa Ciobanu: Întâmpin sărbătoarea profesională cu bucurie și speranță

Raisa Ciobanu este profesoară la Gimnaziul Ratuș, unde mai bine de 36 de ani predă matematica. Sătenii au ales-o consilieră în Consiliul comunal, pentru că trăieşte mai mult cu grijile şcolii şi ale comunei. Şi colegii de serviciu consideră că dna Ciobanu are calități evidente de lideră. Iar primarul Tudor Ţurcanu, când i-am mărturisit că în copilărie am fost cam certat cu lumea cifrelor, mi-a spus că dna Raisa Ciobanu poate insufla dragostea de matematică oricui. 

În ajunul Zilei pedagogului, cum numim toţi sărbătoarea profesională a lucrătorilor din învăţământ, doamna profesoară nu a dorit să facem o schiță despre activitatea dumneaei, remarcând că succesele școlii depind de întreaga echipă, unde fiecare își cunoaște bine meseria, dar și manevra. Dar a căzut de acord să discutăm despre profesia de pedagog şi rolul lui în societate.

– Dnă Ciobanu, am impresia că matematica este opțiunea oamenilor foarte pasionați.

– Cred că da. Dar mie mi-au plăcut toate disciplinele și matematica am ales-o pentru că cel care o cunoaşte este mai bine pregătit de viaţă. Ariadna, nepoata mea, cât era elevă, a participat la mai multe olimpiade raionale la matematică. În acelaş timp este foarte pasionată de poezie, a publicat versuri şi în CUVÂNTUL.

– Cu ce sentimente întâm-pinați Ziua pedagogului?

– Cu bucurie. Pentru că am încă o posibilitate să-mi revăd colegii de facultate,  dar și de breaslă din alte instituţii. Cu speranță că statutul pedagogului se va schimba în bine. Precum se știe, în perioada interbelică pedagogul din Basarabia era una din cele mai bine remunerate categorii de bugetari, lucru care le permitea să trăiască în permanenţă cu grijile profesiei. Şi rezultatele muncii lor erau pe măsură. Nu întâmplător  bătrânii spuneau că cele patru clase românești băteau 10 clase sovietice. Eu am ales pedagogia urmând exemplul profesorilor mei, care în adevăratul sens al cuvântului mi-au marcat destinul.

– Multă lume e de părere că pedagogia a devenit nu cea mai prestigioasă profesie.

–  Din păcate, aşa este. În Italia învățătorul este numit cu frumosul cuvânt Maiestro, care spune totul despre om… Şi marii noștri înaintași din Moldova puneau mari speranțe în instruire. În ultimele decenii însă la noi locul şi rolul pedagogului în societate a degradat…

– Dumneavoastră sunteţi şi consilieră. Vă ajunge timp şi forţe să Vă îngrijiţi şi de problemele comunei?

– Da, sunt consilieră și nu la primul mandat. Cred că pedagogul trebuie să se implice în treburile comunității. Dar odată ajuns în consiliu, omul trebuie să uite de partidul cu susţinerea căruia a fost ales. Colegilor mei din consiliul comunal le-am spus: haideţi să demonstrăm comunității rezultate concrete, sătenii pentru asta ne-au ales, dar nu să turnăm apă la rădăcinile partidelor.

– De la un timp, şcoala noastră se ține mai mult pe oamenii de vârsta a treia…

– Avem și tineri. și pot spune că sunt la fel de pasionați şi buni ca și generaţia noastră. În fiecare din ei îl văd pe profesorul Miroiu din piesa ”Steaua fără nume” a lui Sebastiani. Apropo, mie-mi place filmul rusesc în regia lui Mihail Kozakov cu Igor Kostolevski în rolul principal. Nu cunosc altă operă în care ar fi reflectat cu atâta căldură rolul profesorului pasionat de munca sa.

– Ce le doriți colegilor de Ziua pedagogului?

– Sănătate, viață lungă şi să se bucure de performanțele copiilor şi nepoţilor, care neapărat vor atinge culmile pe care nu au reușit să le atingă înaintașii lor, dar pentru care au pus o bază trainică.

Ion Cernei      

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close