O clipă-n Veșnicie… (Paștele Blajinilor – mit și realitate)
O Vorbă-aveau străbunii
Cu cei plecați din viață:
– Ne mai vedem noi, Bunii,
Și-n altă dimineață,
Pe Celălalt Tărâm –
Din flori, lumini, verdeață!
Desprinsă din Tăcere,
Cea Vorbă-i azi în Ceruri
(Nicicând pierdută-n… ere)
Duioasă mângâiere,
Pe-o Clipă doar. Atât.
II Și-atunci Preamilostivul,
(Din Veșnicii preasfânt motivul)
Aprise-n Nemurire,
Pe-o Rază de Iubire,
Un Paște mai Blajin.
Prilej de pomenire,
Cu mese-n cimitire,
Celor plecați – menire.
Și-acel Pahar de Vin,
Vărsat peste morminte,
În Semnul Crucii Sfinte –
Aducere aminte,
Că cei plecați – revin:
– Hristos doar a-nviat!
III Dar vai! De-acum spre seară,
Vicleană, Proza Vieții,
Tiptil în Minți coboară
Și iar uităm noi, bieții,
(Cum preziceau profeții)
De Rai, de Nemurire,
De Clipele martire!
O! Falsă omenire!
Și iarăși doar pe-o Clipă
Un gând străluce-n pripă:
– De-ar fi cele vizate
Mai sus – o ficțiune,
De-ar fi să n-am dreptate,
Ar fi chiar… o minune!
IV Satanică ispită
E azi a lumii pită
Nu doar o versiune.
Mai ține-aprins fiorul,
Credința, Neamul, Dorul,
Prin Jertfa-I Creatorul.
Mai fă, Doamne,-o minune,
Că tot ce-i bun, dispare,
Tronează Rău-n lume –
Mai e vreo șansă oare?
V Se luminară-n Ceruri –
(Eterne adevăruri)
Și-un Glas divin de-o Clipă
Temerile-mi risipă:
– Contează doar Iubirea!
Eternă omenirea
Prin Clipe-i doar. Atât.
Iar Veșnicia-i Clipă,
Bătaie de aripă –
Mângâie ori ucide,
Doar Cel de Sus decide!…
Cea Clipă-n Veșnicie,
Pe-acest Tărâm Divin
E Viața însăși, vie,
C-un Paște mai Blajin,
Acum și pe Vecie…
Ion Tudose, s. Ghiduleni
