Politic

Igor Grigoriev: Toate proiectele implementate sunt pe principii de caritate, nu investiţionale, deci nu aduc venituri

Interviu din 2016! 

 Igor Grigoriev:  Toate proiectele implementate sunt pe principii de caritate, nu investiţionale, deci nu aduc venituri

     Vinerea trecută Partidul Șor a intrat oficial în campania electorală. Liderul fugar al formațiunii, Ilan Șor a comunicat cu colegii și cu simpatizanții de pe un ecran imens. Șor a promis că, venind la guvernare, partidul său va majora pensiile și salariile, va face ca învățământul să fie complet gratuit și va elibera sistemul justiției de corupție. Șor a mai declarat că pretinde la funcția de prim-ministru și că «ar putea deveni cel mai eficient premier».

       Evident fugarul Șor este un hoț ordinar, iar  așa numitele realizări sunt trucuri propagandistice repetate de zeci de ori prin mass-mediile plătite din gros din miliardul furat. ”Un oraș construit de la zero” are de fapt câteva străzi renovate, care duc spre ”Orheiland”, o locație cu iz propagandistic care poate fi demontată în două ore. Cele 30 de localități iluminate au cunoscut de fapt lucrări similare și pănă la 2019. Cele circa 130 de magazine sociale sunt de fapt instituții la autogestiune, iar  ”echipa care dorește în continuare să facă lucruri bune” este compusă din persoane care  n-au fost în stare să se afirme nici în vre-un domeniu, dimpotrivă, primăriile sunt conduse sfidându-se legea APL. 

Rugat de noi să ne dea o apreciere vs. de ceea ce se întâmplă, dl Grigoriev ne-a trimis un interviu al său, cu niște dezvăluiri care  le făcea încă în 2016, pentruDeschide.md, specificând că ele nu și-au pierdut actualitatea.  Igor  Grigoriev a fost director al Agenției Proprietății Publice și membru al echipei lui Dodon în perioada guvernării PCRM. După aceasta a venit în echipa lui Șor. A plecat la scurt timp, demisionând din funcția de viceprimar de Orhei. 

   – Care au fost principiile de care v-ați condus atunci când ați migrat de la  PRCM la Șor?

  – Plecarea la Șor a fost o provocare și o necesitate. Până la urmă, am fost și remunerat. Așa cum o fac toate partidele: în plic… Dar ceea ce vreau să spun cu certitutine e faptul că Ilan mi-a dat doar 50% din suma pe care mi-a promis-o în campania electorală. 

— Cum aţi ajuns în echipa lui Ilan Șor?

— Pe data de 12 mai m-a sunat un vechi prieten, coleg de facultate, cu care am învățat toți trei: eu, Igor Dodon și Viorel Melnic. Tot noi trei, la o anumită etapă, eram și în conducerea Ministerului Economiei și Comerțului (MEC): Dodon – ministru, Melnic – viceministru, iar eu – director general al Agenției Proprietății Publice de pe lângă MEC. Viorel Melnic a plecat de la vamă în decembrie 2009, la holdingul lui Ilan Shor. Deci, m-a contactat și m-a întrebat dacă ne putem întâlni, pentru că Ilan Șor are o propunere pentru mine. „Este așa o idee: Șor vrea să candideze la Orhei ca primar, ce zici dacă ai prelua conducerea staff-ului electoral?” O propunere căzută ca piatra din pod. Am stat și m-am gândit și am zis: „Chiar mi-i interesat cum va fi”; deși realizam că m-aș putea trezi cu multe bube în cap.

— Bine, dar în campanie lumea nu vă punea întrebări legate de miliard?

— Știți, asta și a fost paradoxul: nimeni nu a întrebat așa ceva. Repet, a fost cel mai mare paradox pentru mine. O singură dată lumea a reacționat mai agresiv. Eram la o întâlnire la fabrica de mobilă, dar Ilan Șor a potolit spiritele… În rest, alegătorii au fost „cuceriţi” cu câteva proiecte fumoase pe care le-a făcut în prag de campanie prin intermediul fundaţiei „Miron Șor”: parcuri pentru copii, stadion şi altele.

Dacă nu avea să fie Șor în campanie, cu siguranță alegerile aveau să fie câștigate de candidatul Vitalie Colun. Dar noi am avut o campanie de succes, deși ne-am organizat în mai puțin de o lună…

—Așa-zisele proiecte de succes, implementate la Orhei, care îi bucură pe oamenii de acolo, din ce bani se fac? 

— În primul rând, este important de spus că toate proiectele implementate sunt pe principii de caritate, nu investiţionale. Respectiv, ele nu aduc venituri. Puţinii bani care se achită pentru ele vin de la Holding, în rest, ele pur şi simplu generează datorii. De exemplu, magazinele sociale au fost trecute la balanţa Pieţei Centrale, iar acum ele aduc în fiecare lună pierderi de sute de mii de lei. SCL-ul are epuizat tot bugetul anual din bugetul Primăriei, deşi până la sfârștul anului mai sunt încă trei luni (n.n. – la data acordării interviului, în 2016). ”Apă-Canal” are pierderi operaționale de 4-5 milioane de lei și despre asta se tace. Unii mă sună și îmi spun că aceste întreprinderi sunt falimentate, ca după aceea să fie vândute pe bănuți. Eu nu cred asta.

Picătura care a umplut paharul a fost o vorbă de-a lui pe care mi-a spus-o atunci când încercam să-i explic niște viziuni. El a zis: „Primăria este o filială a Holdingului”. I-am spus atunci: „Ilan, prea multe îți iei asupra ta. Primăria nu poate fi filială a Holdingului!”.

— Cum, mai exact, se face administrarea Primăriei Orhei de la Holdingul din Chișinău?

— Lucrurile sunt atât de încurcate, încât fiecare întreprindere din oraș are câte doi directori: unul de la Chișinău, altul de la Orhei. Se dublează tot volumul de lucru… Ceea ce fac șefii de la Orhei mai fac încă o dată cei de la Chișinău și invers. Mai este și birocrație, pentru că șeful de la Orhei nu poate face mai nimic fără de şeful de la Holding. Angajaţii Primăriei – care sunt nemijlocit din Orhei – sunt obijduiți și socotiți drept oameni de categoria a doua sau a treia.

Tare mă tem că orheienii, față de care am un respect aparte, se vor trezi, la un moment dat, că toată fericirea pe care le-o aduce Șor e din contul miliardului.

— Dar Dvs. aveți vreo remușcare pentru faptul că salariul pe care l-ați primit ar putea fi tot din miliard?

— Da! Cred că e logic că lucrurile anume așa și stau, dar salariul meu e o părticică mică, mică! Un grăunte. Și mai ales că nu-i achitat în întregime.

— Despre protestele în susținerea lui Ilan Șor ce ne puteți spune? Oamenii țin, într-adevăr, atât de mult la el sau e o mobilizare artificială, pe bani?

— Și, și! În primul rând, cei mai mulți dintre cei care vin la proteste nu au nici serviciu, nici lucru în câmp, nici alte griji. Sunt pensionari cărora, în ultimul an, li s-au dat ajutoare materiale, femei care au fost scutite de taxele pentru grădinițe și alții. Indiscutabil, acești oameni îi sunt recunoscători, dar asta nu înseamnă că el trebuie să-i manipuleze și să-i folosească pentru a-și rezolva problemele cu justiția. Înainte, unii mai ieşeau benevol, dar sunt toţi plătiţi. Ieri mi-a spus cineva de acolo: 3000 de lei per microbus şi 5000 de lei per autobus. Dar, indiferent dacă li se plătește sau nu, oamenii sunt organizați să iasă la aceste manifestații. Este echipa în frunte cu consilierii fracțiunii „Pentru Orhei”, care merg prin cartiere și, de cele mai multe ori, le scot ochii oamenilor că le sunt oferite ajutoare, iar ei nu mișcă un deget ca să-l susțină pe Șor. Dar cel mai important este faptul că nimeni nu a avut niciun drept moral, juridic, politic sau oricare altul să folosească Orheiul și pe locuitorii săi în interese personale și cinice. Șor nu este deţinut politic.

— Despre PCRM. Cui aţi da bila albă şi cui – pe cea neagră? Celor care au plecat sau celor care au rămas?

— Pe cea neagră – celor 14 care au plecat. Iar pe cea albă – celor care au rămas.

— Dar Dvs. tot aţi plecat….

— Eu am plecat altfel. Eu am plecat când lucrurile deviaseră prea mult…. Şi nu pentru – cum o spun alții sau au înțeles așa – că i-am urmat pe Iurie Muntean sau pe Mark Tkaciuk, pe care îi stimez și respect mult; ci pentru că am poziţia mea. Chiar şi acest interviu vi-l acord dintr-un sentiment de redeşteptare. Nu am de a face cu nimeni, nici cu Platon, nici cu altcineva… Odată şi odată fiecare dintre noi trebuie să se trezească.

— Apropo de Platon şi „aripa radicală din PCRM”. Este adevărat că ruptura lui Tkaciuk şi a deputaţilor a avut loc din cauza că ei l-ar fi propus pe Platon pe lista electorală?

— Personal, nu am văzut această lista, iar la partid nu s-a vorbit niciodată despre acest nume. Ştiu doar că s-a vehiculat, în mai 2014, că Voronin urma să aibă o întâlnire cu o înaltă persoană din Federaţia Rusă, cu care trebuia să fie coordonată campania pentru parlamentarele din toamnă. Persoana aceea o adusese Tkaciuk şi acea persoană nu era Platon.

— Cu Vlad Plahotniuc vă cunoaşteţi?

— Da. 

— Când v-aţi cunoscut?

       Aş putea să nu răspund?… Ceea ce vă pot spune cu siguranţă este că, în Republica Moldova, toți cei care sunt implicați în politică – Guvern, Parlament, businessul mare – se cunosc foarte bine și asta nu trebuie să te temi să o spui, după cum o fac mulți alții care, astăzi, aspiră la mai mult, nu poți să fii fățarnic. Pe Vlad Plahotniuc l-am cunoscut în 2006, în cadrul activității mele legate de Ministerul Economiei, de Agenţia Proprietăţi Publice. În acea perioadă eram într-o echipă cu Igor Dodon.

— Dvs. aţi avut o relaţie bună cu Vlad Plahotniuc?

— Destul de bună. Am o stimă faţă de acest om: este foarte bun organizator. 

— Dar domnul Dodon avea o relaţie bună cu Vlad Plahotniuc?

— Dar Dvs. cum credeţi, dacă ambii făceam parte din aceeaşi echipă….

— Aţi fi gata să faceţi parte din echipa lui, a PD?

— Liber, dar mi-aş dori să fie lichidată chestia asta legată de oligarhie.

— Dar cu Veaceslav Platon vă cunoaşteţi?

— Da. Şi pe el îl respect – pentru abilităţile pe care le are. E băiat foare deştept. Tot timpul mi-a făcut plăcere să discut cu el.

— Când v-aţi văzut ultima dată?

— În 2013, la nunta cumătrului Sergiu Sârbu. Platon m-a întrebat atunci dacă nu mă tem să fiu singurul comunist în acel anturaj.  

Şi dacă tot m-aţi întrebat de el, mi-am amintit o discuţie pe care o avusem la un moment dat cu Șor. El m-a întrebat de ce şi de când nu mai vorbesc cu Dodon, apoi mi-a spus că nici el nu mai vorbeşte. L-am întrebat: „De ce, doar i-ai finanţat campania în 2011?”. La care el mi-a răspuns: „Nu doar eu, noi i-am finanţat-o împreună cu Slava Platon”.

— Cu domnul Dodon când şi de ce v-aţi certat?

— Am fost, foarte mulţi ani, prieteni foarte buni, prieteni de familie. Ne-am certat în 2011. Noi eram la odihnă cu familiile, într-un hotel de lux din Dubai, aproape de Burj Khalifa. Discutam despre campania pentru alegerile locale şi eu îi spuneam că el prea mult se impune şi este egoist din partea lui să lucreze doar pentru numele lui în partid. La un moment dat, discuţiile au degenerat în ceartă şi eu i-am jurat că politică alături de el nu mai fac. Îmi pare foarte rău că așa s-a întâmplat…

  — În contextul electoral au fost reactualizate subiectele legate de privatizarea mai multor bunuri de stat în perioada când Igor Dodon era la Ministerul Economiei: Hotelul Naţional, Hotelul Codru şi altele. Cât de legale au fost acele privatizări? Care era implicarea domnului Dodon în procesul de privatizare? 

— În ceea ce priveşte privatizările din perioada 2006 – 2009, cât am fost director al APP, ele au fost maximal de transparente. În 2008, noi am reuşit să aducem în bugetul de stat un miliard de lei din acele privatizări. Hotelul „Naţional” a fost privatizat în 2006 la suma de peste 2 mln de dolari, cu investiţii de 33 de milioane de dolari pe parcursul a trei ani, dacă nu greşesc. Lucrurile au început să se tărăgăneze odată cu venirea lui Dorin Chirtoacă la Primărie: nu li se dădea terenul celor de la SA ”Moldova Tur”, nici în folosinţă, nici în arendă, nicicum. Asta a pus investitorul în gardă, ca să nu înceapă investiţiile, după care au început un şir de procese de judecată. 

Cât despre privatizarea Hotelului „Codru”, proiectul de lege privind includerea acestuia în bunurile pasibile privatizării a fost elaborat la Ministerul Economiei și Comerţului, doar ca să fie mai operativ, a fost semnat de deputaţii PCRM A. Zagorodnâi, V. Vitiuc, I. Vlah şi avizat paralel de Guvern. Aşa era atunci, echipa din Guvern lucra în unison cu tovarăşii din Parlament, care erau 56 de deputaţi. E important să menţionez că orice privatizare, ședințe de comisii privind privatizarea erau coordonate cu dl Ig. Dodon, ministrul MEC, e și normal, un segment atât de sensibil trebuie verificat de-a fir-a- păr…În cazul Hotelului „Codru” a fost concurs comercial, la care au participat cinci companii. Preţul era cel de piaţă, stabilit de comisie în baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator licențiat în domeniu – 55 de milioane de lei.

Care era implicarea domnului Dodon în procesul de privatizare?  

— APP era agenţia subordonată Ministerului Economiei, deci şeful cel mare era Igor Dodon, dar segmentul de privatizare se subordona unui viceministru. O perioadă, acest viceministru a fost domnul Melnic şi, o altă perioadă, domnul Copaci.

Domnul Dodon spune acum că ar fi scris o scrisoare prin care ar fi cerut să nu fie privatizat acest hotel. Eu nu-mi aduc aminte de aşa scrisoare. Toate deciziile de privatizare se luau la Voronin în cabinet; sau în cabinetul alb de la etajul trei… Noi transmiteam lista obiectelor scoase la privatizare, cu preţul evaluat de comisie, iar Voronin, personal, „mergea” cu tocul pe ea şi punea în dreptul fiecărui bun preţul pe care îl găsea el de cuviinţă; şi apoi semna. Am acasă astfel de documente şi am să vă dau să vedeţi cum arată. [Notă: facsimilurile vor fi publicate mai jos].

— Şi totuşi, Igor Dodon s-a împotrivit vreodată atunci când se elabora lista bunurilor despre care spuneţi că ajungea ulterior la Voronin?

— La şedinţele la care am participat eu, nu am auzit aşa ceva. Nu vreau să se supere Dodon pe mine, deşi el şi aşa e supărat. Cert este faptul că toate privatizările s-au făcut conform legii. Or, după 2009, când a venit cealaltă guvernare şi eu am plecat de la APP, pe parcursul a doi ani de zile, la iniţiativa PLDM, au fost iniţiate cel puţin vreo 10 dosare penale pe tema privatizărilor din perioada mea. În acei doi ani, umblam la CCCEC şi la Procuratură ca la lucru. Dimineaţa la 09:00 mă duceam la anticorupţie, după-amiază la Procuratură. Dar, luând în considerare că toate procedurile au fost conform legii, dosarele respective au fost clasate. 

                                                Ion Cernei

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker