La 6 iunie s-au împlinit 125 de ani de la nașterea poetei, publicistei și traducătoarei Olga Crușevan-Florescu, care a dus faima baştinei sale, Pistruieni din raionul Teleneşti, în lume, informează moldpres.md.
S-a născut în 1896 (unele surse indică anul 1900), în cătunul Plosca, de lângă satul Pistruieni, județul Orhei (azi raionul Telenești), în familia Ecaterinei și a lui Ivan Epaminonda Crușevan, nobil basarabean și proprietar al moșiei Pistruieni. Mama sa a decedat în timpul nașterii, iar de educaţia fetiței s-a ocupat tatăl. Verișoară de a doilea cu fiul de boieri Serghei Lazo, a fost rudă și cu Pavel Crușevan, publicist; cu Eugenia Crușevan, prima femeie avocată din Basarabia; cu Pavel Epaminonda Crușevan, ofițer.
Din 1911 până în 1914 își face studiile la Gimnaziul de fete din Odesa. Urmează Universitatea din Odesa, Facultatea de Litere (1914-1918). Face doctoratul în litere și filosofie la Lausanne (Elveția) și București. În 1940 susține teza de doctoră cu tema „Istoria claselor sociale în Rusia”. Era poliglotă, cunoscând 11 limbi. A scris versuri, proză, dar un aport mare a avut pe tărâmul traducerilor. A tradus proză, versuri, dramaturgie, împreună formând un număr imens de titluri.
Primele preocupări literare țin de perioada aflării sale la Odesa, aici scriind primele versuri. A publicat versuri și schițe în periodicele „Viața Basarabiei”, „Pagini basarabene”, „Poetul”, „Glasul Moldovei”, „Gândirea”, „Universul literar”, „România literară” ș.a. A colaborat și la publicații pariziene, unde a publicat versuri în franceză. Dar a și tradus în franceză poezii de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Șt. O. Iosif ș.a. A semnat Olga Crușevan-Florescu, Olga Crușevan, Olga Cantacuzino.
În ceea ce privește versificația, i-a dat preferință pastelului. Motivele literare principale sunt pământul, sămânța, conacul, vara, primăvara. A scris romanul „Năluca gliei”, rămas în manuscris. În 1940 se refugiază la București. Perioada de după 1944 este marcată de o muncă asiduă de traducătoare.
La București au văzut lumina zilei volumele „Crugul anului. Suită bucolică” (1970), consacrat Basarabiei și „Roata anului” (1973), consacrat României.
A fost membră a Institutului Francez de Înalte Studii, a Asociației Slaviștilor din România, membră fondatoare a Societății Scriitorilor Basarabeni și a Comitetului de conducere al acestei societăți. A fost distinsă cu Premiul „La Guieterne” (pentru poezii originale în limba franceză), Premiul Academiei de Științe a URSS, pentru lucrarea originală în limba rusă „Valori literare în documentele societăților secrete din secolul XIX în Rusia”, mențiunea Academiei Române pentru versiunea română în versuri a romanului ”Pan Tadeuș” de A. Mickeiwicz, mențiunea Institutului Francez de Înalte Studii pentru opera poetică și de traducătoare ș.a.
S-a stins din viață în 1975, la București. Conform propriei dorințe, a fost incinerată.
