Social

Alexei Bulat, mecanizatorul care a votat pentru limbă și alfabet

Zilele trecute, împreună cu sătenii din Țânțăreni, Telenești, care l-au cunoscut mult mai bine decât mine, l-am petrecut pe ultimul drum pe Alexei Bulat. Eu am mers să-i aduc un ultim omagiu de atâta că și datorită lui avem limbă de stat cu grafia străbună. 

Simplu colhoznic, Alexei Bulat, selectat și propus de conducerea de partid de la Telenești fiindcă era un tractorist de frunte, a fost ales în anul 1986 deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. Cum se alegea atunci în sovietele de toate nivelurile cunosc doar cei în vârstă. Se dădea un fel de comandă de sus ca în aceste soviete să fie un anumit număr de mecanizatori, meșteri ai mulsului mecanizat, comsomoliști până la 30 de ani, veterani de război etc., care prin ridicare de mână trebuiau să participe la procesul decizional. Mai putea acest deputat să obțină construcția unei școli, asfaltarea unui drum sau altceva pentru localitatea lui. Acest deputat avea legături cu electoratul său, avea întâlniri planificate, care neapărat trebuiau reflectate în presa raională.  

Așa s-a întâmplat că am făcut de fapt unicul material despre Alexei Bulat în ziar, care l-a promovat la ”blestemata deputăție”, precum numea fără ironie noua obigațiune. La el acasă, am fost martorul unei situații exemplare: fiul Alic, care  avea vreo  5 – 6 ani, dezmembrase un tractoraș cu baterie și motor electric. Părintele nu l-a certat, dar l-a îndemnat să asambleze la loc jucăria cu bucluc.  Copilul își dă interesul să știe cum este construită mașina asta. Trebuie să-i dau peste mâini că dorește să cunoască? Nu! Dacă ar fi fără nici un interes – asta ar trebui să ne îngrijoreze, – îmi lămuri viitorul deputat.

Lui Alexei Bulat i-a căzut norocul, ori blestemul să aibă un mandat pe care nu l-a jinduit. Primii doi ani trecuți sub semnul perestroikăi au fost mai liniștiți, dar cu mari responsabilități – deputatul trebuia să fie exemplu în muncă, astfel Alexei Bulat s-a pomenit într-un colectiv de muncă intensivă, unde într-adevăr se muncea la greu, dar și cu rezultate. Specificăm că deputații de atunci activau precum consilierii locali sau raionali actuali, adică mergeau la sesiuni care durau o zi – două și trebuiau să adopte prin  banala ridicare de mână legile deja pregătite.

După 1989, când a început să se manifeste din plin Frontul Popular, Alexei a fost întrebat: tu cu cine ești? Sunt cu poporul care și-a dat votul pentru mine!- a fost răspunsul deputatului. Între timp la Chișinău vara anului 1989 a devenit fierbinte – în luna mai a fost accidentat scriitorul Dumitru Matcovschi, mai târziu Biroul Politic al Partidului Comunist a decis să-l concedieze pe Tudor Țopa, redactorul-șef al cotidianului ”Moldova Socialistă” pentru că a publicat un proiect de lege elaborat de savanții lingviști de la Academia de Științe.
Alexei Bulat își amintea mai târziu: ”M-a telefonat scriitorul Ion C. Ciobanu, care era președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM. Măi Bulat, adună pe deputații care-i știi și du-te să susții redacția de la ”Moldova Socialistă”. Nu se cade să dai la nesfârșit cu puha în poporul nostru, mi-a zis. Am stat la Casa Presei două zile, după care, pe la vreo 11 noaptea, văd că trece spre etajul III, unde se afla redacţia ziarului “Moldova Socialistă”, Gheorghe Gorincioi, responsabil de presă la Comitetul Central al Partidului Comunist și Simion Grossu, care era primul secretar al PC al RSSM. Mi-am zis că, gata, se rezolvă problema cu limba și alfabetul.

Au fost și alte obstacole, dar Partidul Comunist era forța cea mai distructivă.
În societate discuțiile erau în contradictoriu. Nici nu vă puteți închipui, dar direcția școlii din Țânțăreni, satul meu natal, era împotrivă ca limba moldovenească să fie declarată limbă de stat și împotriva revenirii la grafia latină! Am avut un fel de obligațiune de la ei să votez contra. Mama mea, care până la 1940 a făcut liceul la Orhei, își făcu cruce: ”Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!” Mama și tata, care s-au căsătorit foarte de timpuriu pentru că rămăseseră orfani, au cunoscut avantajele pe care le-a oferit populaţiei din Basarabia România Mare, în principal pământ și școli; unchiul Mitrea a devenit ofițer în armata română, adică era o viață statornică, optimistă, iar războiul și ”eliberarea” de către URSS au făcut praf din aceste speranțe”,- își amintea în continuare Alexei Bulat.
Deveni tensionată și atmosfera la sesiunile Sovietului Suprem, deputații din Găgăuzia și cei din stânga Nistrului erau iritați, agresivi.
”Аха, вы к румынам хотите! – am auzit primele reproșuri din partea lor.Le-am zis: de ceea ce vă temeți, poate să se întâmple. Dar noi vrem doar să ne ocrotim de dispariție limba maternă.

Or, limba rusă era prezentă peste tot! Și-au făcut efectul mitingurile din centrul Chișinăului, care de asemenea au pus presiune pe starea de spirit din Sovietul Suprem, astfel că la 31 august 1989 Legea privind statalitatea limbii moldovenești și revenirea la grafia latină a fost votată inclusiv cu majoritatea tractoriștilor, mulgătoarelor și colhoznicilor de la coada sapei! Știți care era marele nostru avantaj? Că am făcut-o cu responsabilitate, nesiliți ori plătiți de cineva. Și nu ne-am temut! Ulterior, după 1990, am avut și miniștri formali, și deputați care n-au mai trecut măcar odată pe la alegătorii lor, din acei care nu știu carte, cu antecedente penale. La vremea noastră nu a fost așa ceva. Ne-am gândit doar la alegătorul care atunci vota unanim pentru noi”, – a reiterat într-o discuţie ex-deputatul Bulat. ”Dacă am ajuns să fie aleși și din cei cu discurs de pușcăriaș –Doamne ferește! Am primit cu satisfacție noutatea că pachetul de legi privind funcționarea limbilor, adoptat de noi, a fost declarat constituțional și după 32 de ani. Înseamnă că misiunea mea de deputat ales în perioada perestroikăi și-a avut rostul”.

Alexei Bulat a muncit în calitate de mecanizator până la lichidarea gospodăriei colective, în 1994. Ulterior s-a pensionat pe motiv de sănătate. A trăit 68 de ani, fiind răpus de complicațiile după Covid. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească.

Ion Cernei

Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker