Politic

Ştefan Secăreanu: Podul de flori – acțiune Iliescu-Gorbaciov pentru „repatrierea” a 30 000 de ofițeri KGB

Cine nu-și amintește de Podul de flori din 6 mai 1990? Emoții, entuziasm, însufleţire, bucurie, speranțe, lacrimi… Iată că, zilele trecute, cu ocazia aniversării de 31 de ani a primului Pod de flori cu România, Facebook-ul a reluat dezvăluirile din 2018 și 2020 ale lui Ștefan Secăreanu, care afirmă că aceasta nu a fost altceva decât o acțiune a KGB-iștilor de la Moscova și București, pentru a-l debarca pe Ceauşescu. Declaraţiile surprinzătoare pentru un număr mare de internauți au trezit o discuție vie, care credem că vor uimi şi pe mulți dintre cititorii CUVÂNTUL-ui.

Jurnalistul de radio și televiziune, directorul ziarului ȚARA, politicianul și ex-parlamentarul Ștefan Secăreanu, unul din fruntașii Frontului Popular și, apropo, colegul meu de grupă la Facultatea de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova, este bine cunoscut majorității cititorilor noștri, dar și internauților, fiind foarte activ mai ales pe Facebook.

La 6 mai 2018 Ștefan Secăreanu mărturisea: ”Azi se împlinesc 28 de ani de la Podul de flori din 6 mai 1990…

În acea zi istorică nu am avut posibilitatea să mă aflu la Prut sau să trec Prutul împreună cu cei peste un milion de români de pe ambele maluri, care au luat parte la această acțiune de suflet pentru că, de la ora 06.00, țin minte, aveam program la postul național de radio.

În schimb, am participat nemijlocit la pregătirea acestui eveniment, întrucât acțiunea, întitulată Podul de flori de la Prut, a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni în colaborare cu Asociația culturală București-Chișinău și împreună cu Frontul Popular din Moldova, al cărui membru eram. 

La sediul Frontului din Chișinău, din strada Nicolae Iorga, 5, am muncit zile și nopți întregi înainte de această dată împreună cu numeroșii noștri colegi frontiști și alături de fratele nostru de peste Prut, Gheorghe Gavrilă Copil, președinte al Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni și al Asociației culturale București-Chișinău, proaspăt fondate după evenimentele din 22 decembrie 1989 din România.

Au fost inițiate și formulate atunci, între pereții sediului nostru, zeci și zeci de scrisori și mesaje către autoritățile de la Chișinău, Moscova sau București pentru fel de fel de aprobări și coordonări a acțiunilor care urmau să se desfășoare.

Nu țin minte acum toate detaliile acelor acțiuni…

Știu însă că eram foarte amărât că nu reușisem atunci să fiu prezent în acea zi, tot de duminică, la marele eveniment ca să pot trece Prutul, care m-a despărțit atâta amar de vreme de rudele mele de sânge, mătușa mea Lența, sora lui taică-meu, și cele 4 fiice ale ei, verișoarele mele, stabilite la Câmpulung Mușcel și Pitești, refugiate din Basarabia în vara anului 1944.

Și mai este încă ceva, după mine, foarte important: în toți acești ani de la producerea acelor evenimente, m-a încercat permanent o stare de suspiciune, legată de lejeritatea și rapiditatea cu care autoritățile sovietice de atunci au dat aprobările necesare pentru deschiderea celor opt puncte de trecere fără viză de-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut.

Era o mare discrepanță între românofobia alimentată și manifestată de sistemul de ocupație și actul de facilitare a desfășurării acelor evenimente de profundă trăire românească!

Pe urmă, am înțeles unele dedesubturi și nuanțe.

Regimul Gorbaciov și cel al lui Iliescu trebuiau să găsească o soluție de repatriere a celor peste 30.000 sau mai mult de „turiști sovietici”, cadre ale KGB-ului, cu precădere cele din RSS Moldovenească, care au fost antrenate plenar în provocarea „revoluției române” din decembrie 1989, debarcarea lui Ceaușescu și instalarea regimului Iliescu.

Podul de flori de peste Prut a fost, se pare, soluția salvatoare pentru revenirea „în Patrie” a acelor zeci de mii de cadre KGB.

Cadre care au lucrat și continuă să lucreze metodic la perpetuarea neunirii noastre și a celor două maluri de Prut.”

La 30 de ani de la acel Pod de flori, pe 6 mai 2020, Ștefan Secăreanu revine la temă cu afirmații mult mai categorice: ”Podul de flori – acțiune Iliescu-Gorbaciov pentru „repatrierea” a 30 000 de „turiști sovietici” (ofițeri KGB) după „revoluție”! Ăsta a fost scopul Moscovei și al șlehtei pro-moscovite de la București când au acceptat ideea Podului cu flori de la Prut…  Am fost unul dintre participanții la pregătirea acțiunii, inclusiv elaborarea și expedierea, prin telefax, a scrisorilor și telegramelor către cele două capitale. 

La care afirmație internautul Vlad Stavrofor intervine: ”Hai, Ștefane…. nu exagera. Ultimul cetățean sovietic, pre numele său Igor Ziuzin, a urcat pe trapa avionului în decembrie 1989, pe 30… Și mai e ceva… dincolo de aspectele pe care tot le scoți în evidență ca și acțiuni de acoperire, aș dori, cu scuzele de rigoare, să-ți atrag atenția, că acțiunile studențești din 1988-1989 și toate care au urmat, au fost expresia conștiinței românești a basabenilor, expresie, care nu a avut legătură cu str. Iorga 5, unde se ascundea ”elita conducătoare” tremurând de frică, nici cu acțiunile de acoperire care, probabil, au și avut loc, în unele cazuri! Asta ca să rog respectuos, moderație și respect pentru cei care au fost….

Ștefan Secăreanu: Vlad Stavrofor, te rog să nu exagerezi, am fost martorul evenimentelor și cunosc lucrurile… În 1988 și o bună parte din 1989 sediul Mișcării era la Uniunea Scriitorilor, nu la str. N. Iorga 5. Nu știu la care acțiuni de acoperire te referi pe care eu „le tot scot în evidență”. Evident că toate acțiunile de-atunci au fost expresia conștiinței românești a basarabenilor, am zis eu altfel? Conștiința care nu a putut fi sugrumată de „acțiunile de acoperire” ale elementelor securiste pe care KGB-ul le-a băgat în interiorul Mișcării, și în primul rând în „elita conducătoare” a ei, pentru a o compromite. Cât privește Podurile de flori, vreau să-ți spun că cele afirmate de mine sunt din surse absolut sigure. Mai greu de suportat a fost dezamăgirea pe care am trăit-o atunci când presimțirile mele din acele clipe au fost confirmate de oamenii care au cunoscut adevărata stare de lucruri.

Vlad Stavrofor: Dumneavoastră ziceți… o fi așa! Numai că și noi am fost pe acolo… în 1988, 1989, 1990, 1991, 1992… dar eram marginali…

Ștefan Secăreanu: Vlad Stavrofor, nimeni nu este marginal într-o acțiune românească!

Pe 6 mai 2021 Facebook-ul a reluat acele dezvăluiri ale lui Ștefan Secăreanu, care au trezit o nouă discuție urmărită de mii de internauți. 

Dumitru Osipov: Mă, să știi că seamănă a adevăr. Măi da proști mai eram! Uite mă ce metodă au găsit de a-i aduce acasă. Dar noi, cu flori, cu lacrimi… Dar acum, tinerii ăștea cu ținută sportivă, care se plimbă pe străzile orașului, ce-i cu ei? Parcă Olimpiade, campionate n-au fost anunțate… Da cu Podul de flori dacă a fost chiar așa, – e ofensă… Of Doamne! Cât de departe de Tine și cât de aproape de ruși! 

Ian Popov: Acum este aceeași situație, cu lacrimi și iubire față de Maia și restul ce se întâmplă. Suntem prea emoționali cu lucrurile pragmatice și prea pragmatici unde trebuie de pus suflet, Moscova știe asta, Kiev știe asta, Berlin știe asta, și … suntem jucați ca pe degete… Sentimentalismul ăsta excesiv, care nu ne permite să vedem realitatea, ne costă foarte scump: și bani, și timp, și generații întregi irosite fără rost…    

Andrei Bastovoi: Dumitru Osipov, adică povestea cu 30 mii de sirieni ar fi fost o repetare a unei mai vechi operații? 

Raisa Lozinschi: Ce era scris în acele telegrame, cum ați dedus „scopul”?

Ștefan Secăreanu: În telegrame făceam demersurile de rigoare pentru ca autoritățile să permită desfășurarea unei asemenea acțiuni. Toate aceste demersuri le făceam împreună cu Gheorghe Gavrilă Copil, președintele Societății București-Chișinău. Nici prin cap să-mi treacă în acele clipe de „scopul” urmărit de grangurii de la Moscova, deși aveam unele presimțri și îndoieli. Despre acest „scop” al lor am aflat mulți ani mai târziu din surse sigure, inclusiv colegii mei ziariști de la București, cu care eram în legături strânse încă de la revoluția română. Cert este că KGB-ul de la Chișinău a fost antrenat plenar în provocările de pe teritoriul României înainte de evenimentele din decembrie 1989. Apropo, printre aceștia se aflau și unii jurnaliști de la Chișinău! P. Lucinschi, pus în locul lui S. Grossu pe post de prim-secretar al PCM în toamna lui 89, a condus aceste operațiuni ale KGB-ului gorbaciovist împotriva lui Ceaușescu. „Turiștii sovietici” treceau Prutul cu concursul direct al KGB-ului de aici, una din metodele de trecere fiind îmbarcarea acestora în locomotivele trenurilor care mergeau spre România.

Vasile Ţurcanu: Ștefan Secăreanu, doar știi foarte bine KGB-iștii și-au făcut și își fac misiunea. Până la urmă a fost așa cum a fost voia Bunului Dumnezeu: a dispărut URSS și influența marxiști-leniniștilor. Acum se încearcă renașterea URSS-ului, dar NOI suntem obligați să opunem rezistență. Cum? Aveți destulă experiență și veți găsi sumedeniile de ieșiri din orice situații dificile. Îmi pare bine că voi ați rămas pe verticală și sunteți chiar mai puternici, mai bătăioși. Părerea mea este că în alegerile care urmează ar trebui să relansați o echipă de candidați care să ajungă în Parlament și să nu mai dezamăgească niciodată electoratul patriot-unionist. Eu cred că asta se poate. Noi vă susținem. Doamne ajută!

Vasile Bahnaru: Câte subversiuni au făcut și continuă să facă rușii cu complicitatea Bucureștiului, dar și a Chișinăului (Dodon et Co)! Ajută-ne, Doamne! Treziți-vă, români basarabeni!

Galina Cazac-Rotaru (către Ștefan Secăreanu): Și tu acum ne spui!? Da noi credeam în voi!.. ”

Ștefan Secăreanu: Nu trebuie să regretăm că am participat la acele evenimente de neuitat! Au fost clipe mărețe de trezire a conștiinței românești a basarabenilor, dar și a fraților noștri de dincolo de Prut. Toate operațiunile securiste ale regimului nu au fost în stare să stingă flacăra românismului! Cercurile antiromânești, fie că sunt la Moscova, fie că sunt în Occident, au pus la cale acțiuni murdare împotriva României atunci, așa cum pun la cale aceleași acțiuni în prezent!

Cătălin Pletea: Totuși povestea putea avea un final fericit dacă puterea de la București era luată de patrioți adevărați. 

Mihai Tociu: Să încercăm să-i identificăm pe cei care vor să scape neremarcați când se pune toată vina în cârca lui Iliescu. La fel ca la Revoluție, operațiunea nu reușea fără trădarea serviciilor românești și să nu ne mire când copiii lor vor proceda la fel cu copiii noștri.

A selectat: Elena Roman

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker