Reporterii lucrează zilnic câte 12h pentru a livra doza zilnică de știri proaspete!
Susține CUVÂNTUL printr-o donație!
Un an în urmă, a plecat în Ceruri Valeriu Muravschi. Foarte mulți l-au uitat. Dar nu l-am uitat noi, prietenii,colegii, oamenii cu suflet românesc.
Iată ce a spus Vasile Șoimaru, prieten cu el din timpul studenției:
„Eu l-aș numi Premierul Independenței, pentru că la momentul adoptării Declarației de Independență a Republicii Moldova el era prim-ministru. Mircea Snegur a făcut un lucru bun atunci când l-a propus pe Muravschi. A fost o surpriză pentru noi, el era un om tare de treabă. Și în genere, pot să mă laud acum, că l-am adus eu în politică, că el era un economist practician, am fost colegi de grupă, la Facultatea de Economie, colegi de cameră în cămin și mai departe cumetri și ce vreți pe lumea asta, staroste de însurătoare…
Pur și simplu, el nu era unionist din ăsta care s-a bătut vreodată în piept, el nu a fost unionist din acela care a căutat beneficii de dincolo, de pe Dâmbovița, el n-a fost unionist din acela care să se laude să câștige niște voturi din unionism. Pur și simplu, el a fost un unionist care sau o construia, sau voia să construiască această Unire. Întărind Republica Moldova, cărămidă cu cărămidă, această cetățuie a noastră, noi, de fapt, ne pregăteam de Unire”.
Iar azi dimineață m-a contactat dl Mircea Snegur și m-a rugat să depun la mormânt și din partea lui niște flori, în semn de recunoștință.
La 13.20 a venit la cimitir și actuala președintă, Maia Sandu. Modest, în lipsa armatei de însoțitori, pe jos, fără claxoane. L-a comemorat pe Valeriu Muravschi. Astfel, primul președinte al Republicii Moldova (prin medierea mea) și actuala președintă a țării l-au omagiat pe Valeriu Muravschi… Am simțit o rază de lumina lansată de Valeriu, care trece prin generații. E ceva frumos, nemaipomenit. Pe merit. Discutând cu dna președintă Maia Sandu, m-am prins la un gând… Mi-am zis că s-a revenit din voința alegătorului ca nivelul intelectual al celor ce diriguiesc destinele republicii să se măsoare cu cantitatea de materie cenușie și nu cu puduri de greutate fizică. Or, cu pudurile lor care debalanțează cântarul, Dodon și Bolea erau în afara concurenței.
Din alt punct de vedere, m-am simțit și vinovat că am permis pudurilor de nesimțire să ne decidă destinul. Acum poporul nu mai are încredere în armata mare de “voievozi și salvatori”, șoriști, dodoniști. Au ales o doamnă și cred că n-au greșit. Caracterul, devotamentul cauzei, spiritul combativ insuflă o speranță… E speranța cetățenilor acestei țări.
Ultimele discuții cu Valeriu, deseori, se axau pe afirmația prim-ministrului că, cu Maia, avem marea șansa.
Mi-am adus aminte de ele, astăzi, la cimitir…Poate raza cea de lumină ce am simțit-o e o foaie de parcurs pentru noi. Doamne, ajută-ne!
Constantin Tampiza, ex-vicepremier, ex-ministru al Econimiei
