APISocial

Bullying-ul. Fenomenul care ia amploare în Moldova

Reporterii lucrează zilnic câte 12h pentru a livra doza zilnică de știri proaspete!
Susține CUVÂNTUL printr-o donație!

Cuvintele produc durere, la fel ca și violența fizică. Asta o știu din propria experiență copiii. Cel puțin unul din trei adolescenți din Moldova recunoaște că a fost victima unor agresiuni verbale, luări în derâdere, umilințe repetate din partea unor colegi de școală sau hărțuire pe rețelele de socializare.Sunt constatările unor studii recente, care atenționează asupra unui fenomen care ia proporții îngrijorătoare în ultimii ani printre elevi – bullying-ul.

Termenul din engleză înseamnă lovitură, dar ca fenomen reprezintă o agresiune intenționată făcută repetat de către un copil sau un grup de copii față de un alt copil care se află într-o poziție mai slabă, explică psihoterapeuta Ina Crasnojon, de la organizația „Terre des homes Moldova”: „Ideea este că cel care aderă la un comportament de bullying, cel care inițiază acest comportament, primește plăcere. Scopul este de a răni, de a primi o satisfacție, de a dovedi că „eu sunt mai puternic în relația cu celălalt”. Iar celălalt care este supus bullying-ului, respectiv, trăiește emoții de furie, frică, rușine”.

Fenomenul bullying-ului a atins cote mari în ultimii ani în Republica Moldova. Tot mai mulți copii sunt afectați zilnic de acest fenomen, iar adresările la psiholog sunt din ce în ce mai frecvente. La întrebările noastre a răspuns Viorica Bucsa, psiholog clinician și expert judiciar cu activitate practică de 22 de ani.

-Doamna Viorica, cât de des se adresează parinții la dumnevoastră cu problema bullying-ului?

Problema bullying-ului este foarte actuală în ziua de azi. Acest fenomen în rândul copiilor și tinerilor a ajuns la un nivel destul de alarmant în Republica Moldova. În mediu, pe lună sunt aproximativ 1-3 adresări cu această problemă.

-Care este vârsta medie a copiilor care ajung în cabinet la dumnevoastră?

– Vârsta celor implicați în acest fenomen variază în mediu între 13-16 ani, dar mai sunt și excepții, când pragul ușii îl trec și copii de 8-10 ani.

-Cât de afectați sunt copiii și părinții care ajung la dumnevoastră? Cine predomină mai mult, băieții sau fetele?

Fenomenul dat afectează puternic atât părinții, cât și copii. Foarte des copiii apelează la ajutorul părinților atunci când este deja târziu, respectiv copiii sunt și mai tare afectați. Nu vă pot răspunde cu exactitate cine ajunge la noi mai des, fetele sau băieții, întrucât fiecare copil reacționează diferit. Cineva este afectat mai tare, iar cineva trece mai ușor peste și nu necesită mai mult decât o discuție. 

-Care credeți că este factorul declanșator al unui astfel de comportament?

-Factorul declanșator este complexul de inferioritate al copilului agresiv și tendința lui de a se auto-afirma. O altă posibilă cauză ar putea fi comportamentul agresiv din interiorul familiei sau inteligența emoțională insuficient dezvoltată.

-Ce sfaturi/recomandări ați avea pentru părinții copiilor care au fost intimidați și pentru părinții copiilor care intimidează la rândul lor alți copii?

Cu certitudine recomand părinților să le ofere copiilor săi un suport emoțional constant, prezența fizică și spirituală, dar și o comunicare eficientă. Copilul trebuie tratat cu înțelegere, nu cu critici sau devalorizarea problemei. În caz că problema este mai avansată, insistent recomand adresarea la un specialist în domeniu. 

-Vă mulțumim mult pentru răspunsurile oferite și vă dorim mult success în continuare!

Noi însă nu ne-am oprit aici și ne-am propus să analizăm problema din două perspective. Astfel, două săptămâni în urmă am rugat cititorii noștri care s-au confruntat cu această problemă să completeze un chestionar.

Captura de ecran din 2021 04 07 la 19.25.12

Iată ce au arătat rezultatele: 53% din cititori au răspuns că s-au întâlnit în familie cu fenomenul de bullying, iar vârsta medie a copiilor este de 9-12 ani. Totodată, sondajul a arătat că 69% din victime sunt băieți, iar 31% – fete și doar 15% din cei afectați au solicitat un ajutor extern.

Noi însă nu ne-am oprit nici aici, și am întrebat comunitatea noastră ce părere are despre acest subiect și cum ar trebui tratat corect acesta.

Răspunsurile le puteți citi mai jos: 

Zaharova Angela: Putem dezbate cu toată presa din lume acest subiect – atât timp cât părinții și profesorii din comunitatea noastră se fac a nu observa acest fenomen, tot pe loc rămânem.

Zaharova Angela: Când am aflat, că într-un liceu din Rezina, băieți din clasa a V-a își pot umili ZILNIC un coleg, pentru faptul că este amabil cu fetele și se oferă să ajute profesoara… am înțeles că Suferințele acelui băiat nu le văd (și le acceptă tacit) doar cei care nu vor să vadă. Eu le vedeam cu ochiul liber (veneam des pe la școală). Discutând despre situații de bullying colectiv, provocate chiar de cea care se numește “dirigintă”, am înțeles că nu am cum ajuta deoarece: 1) părinții mi-au cerut să nu mă implic profesional, că elevul lor are de absolvit; 2) după ce s-au demonstrat probe, în discuția cu psihologa școlii, mesajul ei către copilul afectat de bullying s-a rezumat la “te înțeleg perfect, ai dreptate, dar eu sunt colega dirigintei tale și nu pot intra în conflict cu ea… Punct! (Aș spune mai multe, dar nu am acordul tuturor persoanelor implicate – așteaptă absolvirea).

Savițki Olga: Только безграничной поддержкой и разговором со своим ребенком… Агрессивность, провокации других детей, желание самоутвердиться за счёт другого – это слабость… Пытаюсь объяснить и успокоить.

Zaharova Angela:  Ольга, поддерживаю именно такой подход. Но есть ситуации в которой мальчика били за то что «сдачу не даёт».

Savițki Olga: Zaharova Angela, страшно что это происходит с молчаливого равнодушия взрослых.

Dolghii Ecaterina: Trebuie de învăţat copiii de mici să dea înapoi…. că amabilitatea nu ajută. În timp ce eu îmi învăţam copiii acasă ca nu cumva Doamne fereşte să obijduiască pe cineva la grădiniţă, la şcoală, copilul îmi venea ba muşcat, ba lovit de către altcineva de la grădiniţă. Am văzut că nu se iau măsurile corespunzătoare – le-am spus copiiilor să daţi înapoi. Nu ai ce sta să te uiţi cum cineva te loveste şi  te înjoseşte…

M. Elena: Băieţelul meu a mers la grădiniţă la 1 an 6 luni. Mânca singur, ştia oliţa sa (de acasă) şi nu trebuia deservit, vorbea clar, executa ce îi cerea educatoarea, era liniştit şi peste câteva luni a fost transferat în grupa următoare de vârstă. Acolo a început să fie atacat permanent de un copil bătăuş, care deja ştia că  alţi copii din grupă îi vor da înapoi, dar educatoarea nu permitea să-l obijduiască. Vin într-o seară la grădiniţă şi educatoarea îmi spune: azi am învăţat să dăm rest. Cum? – o întreb. Când copilul bătăuş a vrut să-l muşte pe Viorel, l-am luat în braţe, am luat mânuţa lui şi i-am arătat cum să dea rest. Şi Viorel ce făcea? Plângea şi zicea că pe bătăuş o să-l doară. Nu am cerut să văd copilul bătăuş – aveam toată încrederea în educatoarele noastre.

R. Elena: Copiii care nu sunt obişnuiţi din familie cu agresiunea, minciuna, făţărnicia, trădarea, perfidia, când se ciocnesc prima dată de aceste fenomene nu ştiu cum să reacţioneze, obrăznicia şi impertinenţa agresorului le paralizează voinţa şi cugetul. Când fetiţa mea a mers în clasa I, într-o seară, făcând baie, am văzut că are picioruşele învineţite. Am întrebat-o şi mi-a spus că învăţătoarea la pauza mare a încuiat sala de clasă şi a mers acasă – locuia lângă şcoală. Era frig, fetele s-au lipit de zid şi stăteau la soare, iar băieţii alergau. Doi dintre ei făceau cercuri, treceau pe lângă fete şi le loveau cu piciorul. O fată a început să plângă. Când a fost dat sunetul, cei doi s-au apropiat de fete şi le-au ameninţat că dacă vor spune învăţătoarei,  vor primi şi mai mult. La unul tata e şef, iar la altul e poliţist.

Desigur, toată noaptea am fiert de furie. Dimineaţa am mers la şcoală, străduindu-mă să mă calmez. Înainte de sunet i-am cerut dirigintei voie să le vorbesc copiilor. Le-am spus cât de calm eram atunci în stare, dar foarte ferm şi răspicat: „Ela e fetiţa mea. Copilul meu niciodată nu se va anina de nimeni. Dar dacă cineva va încerca s-o obijduiască, s-o lovească, s-o jignească – eu o să-mi apăr copilul meu cu dinţii. Nu mă uit al cui este, nu mă interesează cine sunt părinţii. Fiecare părinte trebuie să-şi apere copilul, eu pe al meu o să-l apăr şi părinţii voştri trebuie să vă apere pe voi. Să ştiţi: nimeni nu are voie să se atingă de copilul cuiva – nici profesorii (care, apropo, pe timpurile celea îi disciplinau cu palma sau rigla), nici alţi copii, nici maturi. Eu vă preîntâmpin pe toţi: dacă cineva o să-mi obijduiască copilul cu fapta ori cu vorba, să ştie că eu o să-mi apăr copilul meu. Mi-am cerut scuze şi am plecat, fără să întreb cine mi-a bătut copilul, să numesc pe cineva ori să zic ceva despre părinţii care nu i-au educat. 

Z. Maria: Când ne-am mutat cu familia într-un bloc din Rezina, fetiţa mea avea vreo 3-4 ani, curtea era plină de copii de vârstă preşcolară. Eram străini, nou-veniţi, dar îşi făcuse deja o prietenă. Într-o zi, peste câteva minute după ce a ieşit în curte, s-a întors acasă plângând: una din fetele un pic mai mare ca ea a ieşit cu nişte bomboane şi le-a spus celorlalţi copii: cine nu se joacă cu X îi dau bomboane. Am luat-o de mânuţă, am mers la alimentara din bloc, am cumpărat un pachet mare de bomboane şi ne-am îndreptat spre grupul de copii. Una din fete s-a ascuns după colţul blocului – probabil ea era agresoarea. Fără să zic nimic, le-am împărţit tuturor bomboane cât au putut ţine în pumni, în poala hainei. Fetiţa mea a cerut să le împartă ea, dar i-am spus că prietenia nu se cumpără, le dăm bomboane ca pe o lecţie. 

Zabelinschi Anton

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker