ReutersSocial

VIDEO// Eugen Grabovschi: Sunt satisfăcut că mi-am îndeplinit misiunea

Cu dl Eugen Grabovschi ne-am întâlnit prima dată la muzeul istorico-etnografic din localitate, iar discuția noastră s-a axat atunci pe monografia ”Negurenii din brațele Răutului” a publicistului Tudor Țopa.

Dar situația deloc simplă cu parlamentul actual, ales în rezultatul unor conjurații, fraude și vânzări de deputați ca la piață, ne-a dus cu gândul că un interviu cu domnul Grabovschi ar fi interesant, dat fiind CV-ul lui notoriu: manager școlar timp de 20 de ani, parlamentar în două legislaturi, unul din fondatorii Partidului Renașterii și Concilierii, coleg al președintelui Snegur, dar care, după finalizarea mandatului de deputat, a revenit în sat. 

– Domnule Grabovschi, cum s-a întâmplat că ați venit ca specialist într-un sat conform repartizării pentru trei ani, dar ați rămas aici pentru o viață?

– Eu m-am născut la Țânțăreni, satul vecin, iar la Chițcani, în satul de vizavi, peste Răut de Negureni, am absolvit 10 clase. Acasă, la Țânțăreni, am trăit doar cu mama. Tata a decedat în noiembrie 1944, la doar câteva luni de la apariția mea pe lume. Mama a făcut orice-i sta în puteri ca eu să am studii. Am absolvit școala medie, am intrat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universităţii de Stat din Moldova. După cursul doi, am fost mobilizat în termen pentru trei ani.

Destinul mi-a hărăzit să mă căsătoresc cu Doina, fiica lui Vasile Butuc, pedagog la școala din Negureni. Astfel, după facultate, ne-am stabilit cu traiul pe această vatră, căreia i-am purtat credință o viață. Ne-am ținut locului, fiind semănători de lumină pentru multe generații de elevi.

– Rezultă că lecții de profesionalism și de viață ați împărtăşit și colegilor Dumneavoastră. 

– Doina, soția mea, a fost învățătoare cu dar de la Cel de Sus. Am avut și un colectiv bun de pedagogi, care era unit, inovatori după modul de a munci și conștienți de faptul că rezultatul muncii vine doar peste ani. 

– Timp de 20 de ani ați fost directorul școlii medii din localitate. 

– Colectivul mi-a acordat încredere. Ideea mea era să fac din Negureni o localitate pentru care dragostea de carte să fie un cult or, aveam deja în raion sate, unde asemenea atitudine faţă de studii era formată încă din perioada interbelică. Mă refer la Sărăteni, Chiștelnița, Mândrești, Chițcani. Am început să selectăm cadrele noastre de pedagogi, începând cu clasele primare. I-am monitorizat la școli pedagogice și universități, încât pot declara că unii din ei au fost pregătiți din punct de vedere al profesiei chiar mai bine ca directorul școlii. 

– Eraţi director când a fost construit blocul cu 4 nivele al școlii, acum Gimnaziul Negureni…

– De fapt, clădirea școlii o datorăm lui Andrei Dorof-tei, președintele de colhoz de la noi. Remarc: doar trei școli după asemenea proiect au fost edificate în țară – a noastră, o şcoală în Cricova și una în Râbnița. Am avut 46 de cabinete funcționale. Instituția era dotată cu televizoare color, linguafonie, aparate cinematografice. Astfel, interesul pentru școala noastră a crescut brusc. Părinții din alte sate doreau să-și aducă copiii la noi la studii. Clădirea am edificat-o în 1987. Grație colectivului, gimnaziul funcționează bine şi azi.

– De la director de școală ați devenit deputat, un fel de avis rara pentru parlamentarismul actual…

– Nu am fost pregătit pentru funcția respectivă și mă mir cum am ajuns între aleșii poporului. Or, eram cu numărul 64 pe listele PDAM, cunoscut ca partid al președinților de colhoz. Dar nu am putut împărtăși ideologia lor și la scurt timp ajunsei în opoziție. Iată cum a fost. Am asistat la niște seminare cu participarea savanților lingviști din România, Rusia, Ucraina. Am ieșit de acolo convins că limba noastră se numeşte corect română. Ne cheamă la el Petru Lucinschi, care era atunci președintele parlamentului. Eram 23 și ne-a spus să ne hotărâm privitor la denumirea limbii. ”Am absolvit fizică și matematică, științe care includ 2 noțiuni: axioma și teorema. Se știe că dacă în matematică are loc o acțiune, apoi axioma devine teoremă. Adică se demonstrează că 2 ori 2 fac 4, sau 2 plus 2 fac 4 și nu altfel. Prin urmare, limba este română”, i-am răspuns. 

Bătălia cea mare s-a dat în fracțiune, unde eu eram alături de alți 12 deputați, între aceștia Andronic, Suruceanu ş.a. Am creat un grup parlamentar aparte. Și am fost marginalizați. Chiar am fost schimbat în altă comisie parlamentară: eram membru al Comisiei pentru securitatea statului și am fost transferat în cea pentru petiții și scrisori. Cu regret, trecând în opoziție, puțin probabil să poți influența politica majorității. Ulterior, PDAM a pierdut definitiv alegerile. Am avut mandat și în legislativul următor – în cadrul așa numitei Convenții Democrate din Moldova. Dar nu erau timpuri când, vorba lui Voronin, deputații s-ar fi vândut precum animalele la piață. 

– La 76 de ani, dacă ar fi să reduceți viața pe care ați trăit-o la un argument, care ar fi acest argument al dăinuirii Dumneavoastră?

– Mă consider un intelectual împlinit. Ca om, sunt fericit. Am semănat lumină, am edificat o școală și un co-lectiv, unde am lăsat o ordine și o ținută, care se păstrează și astăzi. De parcă aș fi plecat ieri din școală. După mandatul de parlamentar am revenit în sat or, așa și nu m-am putut deprinde cu Chișinăul. Copiii, 3 la număr, au îmbrățișat alte profesii decât cea de pedagog. Dar asta este opțiunea lor. Omul trebuie să aducă beneficii comunității și satisfacție morală sie acolo unde găsește de cuviință. Apropo, deputat fiind, m-am străduit să ajut lumea or, eu, la timpul meu, am fost leul zodiacal cam strâns la perete și am fost nevoit să lupt de unul singur pentru a obține ceva. Beneficii n-am avut niciodată. Dar am satisfacție sufletească atunci când ajut pe cineva, când copilul din școala pe care am condus-o se trage la carte. Acestea m-au bucurat, dar mă bucură și acum, că am plecat din educație la timp și satisfăcut că mi-am îndeplinit misiunea.

Foto, video: Victor Sofroni, text: Ion Cernei

Acest material apare în cadrul unui proiect sponsorizat de Fundația “Thomson Reuters” ca parte a Asistenței pentru mass-media independentă din statele Parteneriatului Estic, care este finanțat de Biroul pentru Dezvoltare, Comunitate și Dezvoltare al Regatului Unit.

Totodată, dragi cititori, cine dorește să ne susțină, o poate face prin perfectarea unui abonament din cele trei: Fan, Contribuitor și Patron, pe site-ul nostru. Iar noi în schimb vom continua cu furnizarea materialelor de calitate, însoțite de o sticlă de vin, o cană cu logo-ul CUVÂNTUL și câteva cărți scrise de regretatul Tudor Iașcenco. 

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker