Presa independentă pierde unul dintre cei mai mari apărători ai săi
Sunt trist să raportez decesul tragic al lui Tudor Iașcenco, socrul meu, tatăl Nataliei (soția mea) și Renatei, bunicul lui Anton și, desigur, al celor două fiice ale mele, Pauline și Nicole. A fost un jurnalist foarte stimat în Republica Moldova.
Tudor Iașcenco a experimentat, ca jurnalist, trecerea Moldovei de la Republica Sovietică la Stat Independent. Pentru el, acest pasaj trebuia să însemne o libertate mai mare a presei. Dar ca să o obțină, a trebuit să părăsească ziarul pentru care lucra și să-și înființeze propria companie, inclusiv să preia tipografia. Acest prim ziar independent a deschis o nișă: alte ziare independente s-au născut.
Tudor Iașcenco a fost co-fondator al API (Asociația Presei Independente), astfel încât problemele cu care se confruntă toată lumea (presiuni politice în special, diferitele puteri care nu au reușit să înțeleagă că un ziar nu poate fi la cheremul lor), ar putea găsi soluții în acțiunea de solidaritate frățească de breaslă.
De asemenea, el a refuzat în mod repetat să fie recrutat de un ziar național, preferând să activeze (foarte bine) pentru cititorul din provincie.
Tudor Iașcenco a trăit (și, prin urmare, a tratat și a comentat în coloanele sale) războiul civil izbucnit în anii 1990 în Transnistria, regiunea secesionistă a Moldovei în temei vorbitoare de rusă. Avea dovezi foto atunci că uzina metalurgică din Râbnița producea arme.
Pe de altă parte, în raionul său, Rezina, Tudor Iașcenco a depus eforturi pentru redeschiderea siturilor istorice sau pentru înveșnicirea scriitorilor sau oamenilor de stat. Cu concursul lui la Rezina a fost înălțat bustul poetului național Mihai Eminescu, a promovat și a susținut activ apariția la Rezina a busturilor regelui Ferdinand I, scriitorului și omului de stat Constantin Stere, altor monumente în cele patru raioane unde se difuzează săptămânalul CUVÂNTUL, care înveșnicesc momente importante din istoria poporului.
Am aflat cu mare interes și mândrie biografia de viață și profesională a dlui Tudor Iașcenco. Fiind şi eu de profesie ziarist, am urmărit permanent toate activitățile sale în presă, în numeroasele proiecte, organizații ale societății civile, am salutat apariția cărților sale etc. A muncit în presă din 1968. Din 1976 până în 1995 – redactor-şef al ziarului FARUL NISTREAN (Rezina). Din 1995 – fondator şi director al săptămânalului regional independent CUVÂNTUL. Fondator și primul președinte al Asociației Presei Independente din Moldova (1997-2000), membru al Biroului permanent al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova (încă din 1980) și al Consiliului Director al API (încă din anul 1997).
Autor sau co-autor al aproximativ 20 de cărţi.
Despre toate acestea au vorbit aici colegii săi, oamenii care l-au cunoscut și l-au apreciat. Dincolo de acest rezumat profesional, vreau să depun mărturie pentru calitățile sale umane, pentru un spirit de familie extraordinar (desigur cu doamna Lidia, soția lui, la care mă gândesc acum profund îndurerat), primirea caldă, părintească, de care m-am bucurat personal de la prima vizită a mea în Moldova, în 2003…
Apariția pe lume a lui Pauline și Nicole l-au făcut să se simtă în al nouălea cer, fericit și împlinit. În 2020, pentru prima dată nu am putut merge în Moldova şi a trecut ceva timp fără să ne vedem. Covid-ul a fost cauza. Și tot Covid-ul ni l-a răpit astăzi prematur.
Încă mai avea atâtea de scris…
Antoine Jeandey
