În memoriam. Tudor Iașcenco.

În memoriam. Orfani de Tudor Iașcenco

În memoriam. Orfani de Tudor Iașcenco.

Tudor Iașcenco s-a născut la 9 iunie 1948. În 1974 a absolvit Facultatea de Filologie, secţia Jurnalism a Universității de Stat din Moldova. Din 1968 pâna în 1995 a muncit la ziarul raional din Rezina, FARUL NISTREAN, inclusiv 19 ani în calitate de redactor-șef. 

Fiind sensibil la transformările din societate și o fire inovativă, cu verticalitate, corect și principial, neînfricat, a refuzat să facă o publicație de buzunar, care doar să lustruiască imaginea celor de la putere, dosindu-le fărădelegile și greșelile. S-a situat pe val, a înfruntat necunoscutul, a învățat din mers, înregistrând în anul 1995 primul ziar regional independent din Moldova  –  CUVÂNTUL. Echipa l-a urmat aproape în întregime. În curând l-au urmat și cititorii fideli, care-i purtau stimă și respect.

În anul 1997, domnul Tudor Iașcenco, împreună cu alți șapte colegi din presa regională și națională, a fondat Asociația Presei Independente (API) și a fost președintele API pe durata mai multor mandate. A fost membru în Consiliul de administrare al Centrului de Investigații din Republica Moldova și membru al Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, Filiala Chişinău.

 A fost un jurnalist de vocație, devotat valorilor profesiei, care nu a făcut compromisuri profesionale cu autoritățile și politicienii, un luptător înflăcărat pentru adevăr și dreptate și unul din cei mai buni jurnaliști din țară. Dar aceste calități rar întâlnite în breasla noastră au fost piatra de poticnire pentru ca autoritățile de toate culorile – și locale, și naționale, să refuze să-i aprecieze oficial meritele în fața societății și a statului.

Dânsul însă a muncit cum i-a dictat inima, neîntrerupt, harnic, competent, profesionist mai mult de jumătate de veac. Munca sa a fost apreciată de sute de mii de cititori din țară și de peste hotare, iar asociațiile profesionale din domeniul mass-media i-au oferit cele mai prestigioase premii jurnalistice (peste 50 de premii la concursuri naționale de creație profesională).

A fost responsabil până în ultima-ultima clipă. Față de familie, față de colegi, față de cititori. Înainte de a intra în boxa unde avea să-și chinuie de unul singur ultimele zile, ne-a telefonat la fiecare din echipă în parte. Nu și-a luat adio (sau poate cine știe ce a mai spus din ceea ce nu am înțeles, pentru că abia de mai respira, dar nu am rugat să repete – nimic nu mai conta în acea clipă. Era dus la terapie intensivă pentru a fi intubat. Îl știam puternic, luptător, iubitor de viață peste măsură, responsabil și purtător de grijă pentru toți: familie, colectiv, prieteni. Ne rugam toți zi și noapte să scape. Vestea pur și simplu ne-a devastat. Toată lumea ne transmite neîntrerupt condoleanțe – sute, sute  de mesaje. 

Este neomenește să împarți toată viața câte o fărâmă din inima ta tuturor, apropiați și necunoscuți, chiar și celor care te-au trădat ori te-au jignit, după fiecare ruptură să aduni forțe și să-ți coși inima la loc, să dai alt mugure, care să crească pentru a-l rupe și a-l oferi următorului care are nevoie de sprijin să nu cadă, să nu-l dărâme durerea. Toată viața să te împarți, să fii alături, să iubești nu doar pe cei apropiați, dar mii de oameni în jur, să te jertfești și să vină o zi când să fii închis într-o celulă sterilă, singur cu durerea. Am fi vrut să simtă cumva şi atunci că suntem cu gândul și cu inima alături, toată echipa, cum a ştiut până la acea clipă.  

Un om ilustru, talentat, un mentor iscusit pentru colegii mai tineri, dar și sufletist, spiritual, de o cumsecădenie rară. Modestia, profesionalismul și delicatețea dumnealui, ca și verticalitatea, intransigența, calitatea de a face orice lucru foarte bine și până la capăt au fost exemple pentru cei care l-au cunoscut.

A rămas orfană familia. Nu o să mai auzim în redacție râsul zglobiu al celor două nepoțele și să alergăm să le privim pe ecran. Nu știu dacă nu supărăm că zicem și noi, CUVÂNT-iștii, că am rămas cu adevărat orfani. Ne-a știut întotdeauna bucuriile la fiecare, dar și problemele, știa copiii fiecărui angajat din redacție și din tipografie, se interesa sincer şi permanent de succesele lor, trăia ca o rudă apropiată momentele când cineva se întâmpla să aibă probleme – îl sprijinea, îl sfătuia. Avea grijă ca fiecare angajat să aibă unde trăi. Avea grijă să ne promoveze pe fiecare și să ne îndemne să progresăm, să ne valorificăm potențialul la maximum. Avea grijă să venim la serviciu cu tragere de inimă și să plecăm acasă bucuroși. Era mândru de echipa lui. Era mândru că redacția noastră are 6 titluri “Jurnalistul anului” – 4 îi aparțineau; că dacă am fi adunat toate premiile pe care le-am obținut în concursurile de creație, ar fi fost câteva sute. Nu a alergat după distincții. Cei cu puterea decizională nici până acum nu au putut înțelege că presa nu există pentru a le lustrui lor imaginea, ci pentru a apăra interesul public. A fost primul care ar fi meritat titlul “Cetățean de Onoare al raionului Rezina” or, a făcut cea mai mare onoare acestui raion, reprezentându-l cu demnitate și la cel mai înalt nivel prin produsul muncii sale de aproape jumătate de secol și scriind zi de zi istoria adevărată a acestui meleag, din prime surse. Dar decizionalii au dat dovadă de slăbiciune în faţa adevărului. Când afla de o tentativă a colectivului sau cititorilor de a-l înainta la vreo distincție la nivel național sau local, ne zicea cu dojană: lăsați voi deșertăciunea asta. 

Colectivul redacţiei şi foştii angajaţi ai tipografiei Rezina vor înainta un nou demers pentru ca domnului Tudor Iaşcenco să-i fie conferit titlul onorific (post mortem) “Cetăţean de Onoare al raionului Rezina” şi în cinstea sa să fie denumită o stradă din oraş. 

Este autor şi co-autor al circa 20 de culegeri de publicistică, povestiri documentare, autor și realizator al conceptului şi culegerii de interviuri „30 de întrebări de-acasă” – o minienciclopedie a personalităților din regiunea Orhei, în 6 volume și al 2 volume antologice a condeierilor începători „Mugurii inspirației”, al culegerii de bune practici în domeniul inițiativelor civice – “Faptele noastre ne fac ceea ce suntem”. Și-a onorat baștina cu  monografia “Coşerniţa: trecut şi prezent, oameni şi destine” şi două ediţii “Revenire la Coșernița Sorocii şi oamenii ei”.  Şi-a onorat familia, colegii, prietenii cu o lucrare autobiografică: “Eu şi Noi”.

A promovat valorile, a promovat oamenii de valoare, pentru că însuși a fost o valoare. Nu s-a închinat niciodată nimănui și nu a închinat ziarul său pentru nimic. Avea verticalitate și în tot ce făcea era sincer – la acel moment anume așa gândea și era convins că așa e corect și bine şi aşa trebuie să procedeze. Dacă s-a întâmplat că a dat greş – a recunoscut şi şi-a cerut scuze. 

Așa va trăi în memoria noastră. Nu ştim dacă a ştiut că între noi îl numeam TATA. Noi însă ştim că ne-a avut aproape de suflet pe toţi, ca un părinte.  

Echipa săptămânalului CUVÂNTUL și colectivul tipografiei Rezina sunt profund îndurerați de trecerea din viață a celui care a fost Tudor Iașcenco, fondatorul și directorul publicației și întreprinderii respective. Cu inimile cernite, transmitem sincere condoleanțe soției Lidia, fiicelor Natalia și Renata, ginerelor Antoine și Alexandru, nepoților Anton, Pauline și Nicole, rudelor îndoliate, colegilor, prietenilor. Întotdeauna am știut că avem un îndrumător înțelept, un coleg grijuliu, un prieten devotat. De azi suntem orfani. Drum lin în Ceruri! Îngerii să Vă deschidă poarta Raiului. Iar noi toți ne-am deschis inimile și V-am făcut loc alături de cele mai scumpe ființe.

Redacția CUVÂNTUL

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker