Fiind solicitată de minunatele iniţiatoare ale paginii de Facebook „Teleneşti aşa cum eşti”, Elena și Tatiana Vârlan, să conturez câteva momente marcante din cariera mea de învățătoare, am punctat telegrafic următoarele gânduri.
Sunt învățătoare. Pasionată de educație, nu am regrete că am făcut această alegere. Îmi doresc cu tărie să am energie pentru această menire. Este greu, dar e frumos, e nevoie de mult efort, dar nu este imposibil…
Am în față 33 de suflete, de perechi de ochi și urechi, toate îndreptate cu încredere spre mine. „Nici în filme nu am văzut așa ceva” a spus Damian când a intrat în clasă pentru prima dată.
Mare mi-a fost mirarea când, în prima zi de școală, i-am întrebat pe copii: „Cum credeți, cu ce ne vom ocupa la școală?” şi am auzit o voce de înger: „Vom asculta mult”.
Îmi amintesc cum Cătălina, după ore, mi-a șoptit la ureche: „Vă iubesc!”. Mi se pornește „motorașul” când observ în jur că roiesc copii fericiți.
Cel mai scund elev din clasă m-a surprins într-o zi cu o surpriză: el va desfăşura ora de matematică distractivă, iar eu să fiu elevă. Toate întrebările mi le adresa doar mie, motivând că și colegii lui tot sunt în calitate de învăţători.
Am primit o lecție pe viață. Nu mi-au permis nici să mă rotesc, nici în geantă să umblu. Este amuzant să afli cum te văd copiii ca învățător zi de zi. I-am întrebat ce trebuie să schimb în comportamentul meu. Răspunsul a fost: „Să nu vă supărați când suntem obraznici”.
Fiecare scop atins este un moment de fericire, zicea Rivarol. Îmi asum total această afirmaţie.
Veronica Catrinescu, Gimnaziul „Mihai Eminescu”, Teleneşti
Fotografia a fost publicată cu acordul părinților copiilor.
