ApropoSocial

Memoria Holocaustului între respectul pentru adevăr și românofobie

Așa se întâmplă că aproape săptămânal pe profilul meu de pe Facebook apar articole despre așa zisul holocaust românesc.

O fac Alexei Tulbure, Mark Tkaciuk, un oarecare A. Bric, dar și niște discipoli ale așa numitei Școli Antropologice create prin 2001 de către Tkaciuk, unul din fruntașii de atunci ai PCRM, care, venit la putere, a încercat să ne schimbe istoria românilor după un calapod al lor. De regulă, nu reacționez la postările acestora, dar uneori intervin pentru că prea oribile sunt gogomăniile tirajate.

De exemplu, datele recensământului din Basarabia de la 1938 arată că în Basarabia locuiau 280 mii de evrei, dar S. Nazaria și A.Tulbure scriu că jandarmeria română a omorât în Transnistria 400 mii! ! Îl somez pe Tulbure – de unde s-au luat  400 mii,  când  recensământul arată doar 280 mii, în același timp sub 100 mii populație evreiască trăia în orașele noastre către anul 1958. Tulbure îmi spune că aceștea erau evreii Odesei… Dar nici asta nu iese la socoteală or, din alte surse reiese că, în Transnistria au fost deportați doar evreii și romii din Basarabia și Bucovina. 

Iar A. Bric afirmă că Ion Antonescu încă în 1916 a scris o lucrare despre purificarea etnică, ceea ce la fel nu poate fi adevărat or, maiorul Ion Antonescu la acel timp era ofițer de stat major în armata mareșalului Prezan angajată în lupte grele, prin urmare n-avea când să se ocupe de cugetări filozofice. Același Bric vorbea odată de vasul românesc ”Struma”, care ducea refugiați evrei spre Palestina, scufundat chipurile de germani lângă coastele Turciei, dar care, de fapt, a fost torpilat de un submarin sovietic.

Alte surse arată clar (inclusiv istoricul rus Mark Solonin), că în Basarabia atrocități în masă contra populației evreiești s-au comis, dar după septembrie 1942 așa numita purificare etnică a încetat, în lagărele din Transnistria au fost admise misiuni ale Crucii Roșii elvețiene spre a monitoriza starea de lucruri în zona respectivă. Mai este lucrarea  lui Teșu Solomovici, publicist român de etnie evreu, numită ”Mareșalul Ion Antonescu, o biografie”, în care se descrie un fel de holocaust asimetric, adică atrocități s-au comis numai în Basarabia, Bucovina și pe teritoriul Transnistriei, iar pe teritoriul vechiului regat evreii au fost lăsați în pace.                                                             

  Nu are nimeni cum să mă acuze de antisemitism, dimpotrivă, sunt admiratorul celor care au creat statul Israel, sunt impresionat de conducătorii acestui stat, care au transformat un pustiu într-un colț de rai. Dar totodată sunt tentat să-mi declar nedumeririle: de ce unii istorici și fruntași ai comunității evreiești de la noi reflectă Catastrofa de pe poziții românofobe și rusofile, când în general România nu a predat evrei Germaniei pentru exterminare?

În pofida masacrelor și a prigoanei, situația finală a cetățenilor de etnie evreiască în România a fost mai blândă decât în țările vecine (Ungaria, Polonia, Ucraina, Grecia, Iugoslavia sau Franța, Olanda, Norvegia, Germania, Italia, Austria, Cehoslovacia, Țările Baltice). Evrei străini sau din Transilvania de Nord și-au salvat viața trecând în 1944 în România.

Zilele trecute, la Muzeul de Istorie și Etnografie din Telenești am participat la o lecție deschisă cu elevii LT ”Lucian Blaga” şi prezentarea expoziției  fotodocumentare: ,,Albumul Familiei Moldo-Evreiești”, cu imagini de epocă din anii interbelici ale celor care și-au pierdut viața în timpul Catastrofei. Am stat de vorbă cu profesorii Galina Brașoveanu și Vitalie Mirciu.

Vitalie Mirciu, care după absolvirea Universității din Oradea a revenit la baştină şi predă istoria în acest liceu, a opinat, că ”nici nu ne-am putea aștepta la altă atitudine de la așa numiții savanți care n-au ieșit din calapodul istoriei PCUS”.

„Noi am chestionat și filmat istoriile martorilor oculari, astfel ne-am dat seama că cel mai bine ar fi de organizat săpături, cu identificarea victimelor după nume, astfel să se cunoască cine sunt aceștea, ca să știm concret cine a săvârșit aceste crime oribile. Mai este nevoie de acces la arhive. Adică trebuie să reparăm niște greșeli istorice spre a asigura armonie și conciliere în societate”, a fost de părere Vitalie Mirciu.  

Galina Brașoveanu spune, la rândul ei, că în perioada sovietică domnea un antisemitism latent, iar locurile de înhumare erau numite ”locuri unde au fost împușcați cetățeni sovietici”. În același timp, populația de etnie evreiască a fost supusă deportărilor staliniste alături de populația autohtonă:

  ”Anume pentru a familiariza generația tânără cu istoria deloc simplă a meleagului, noi organizăm lecțiile respective în cadrul Săptămânii dedicate memoriei victimelor Holocaustului și bineînțeles vom face ca dreptatea să triumfe”, ne-a relatat dna Brașoveanu. 

Se aud voci că au avut loc atrocități contra populației evreiești la Budăi, Hirișeni, Inești. În satele din zona de stepă a raionului locuitorii în vârstă nu-și amintesc de așa ceva. La Țânțăreni a fost executat Dudel Cogan, în vârstă de 25 de ani, dar de către nemți. S-ar fi salvat dacă el, fiind soldat în rezerva jandarmeriei, se înrola la sfatul șefului de post.

Dar Dudel n-a voit, se vede pentru a nu participa la atrocitățile contra semenilor săi. De restul evreilor nu s-a atins numeni. În Telenești trăia Iulii Țâcu, pe care cei în vârstă îl numeau ”Iulic al tușii Zelda”. Acesta a fost mobilizat în Armata Roșie în toamna lui 1944 și lângă Varșovia a pierdut un ochi. Alte două familii au fost deportate în 1949, după care nu au mai revenit la baştină. Adică evreii basarabeni au fost sub vremi precum toți moldovenii noștri… 

Zilele acestea am descoperit pe internet melodia ”Romenia, Romenia” în interpretarea lui Aaron Lebedeff. Mi-am zis: dacă evreii din America cu rădăcini românești compun și ascultă asemenea melodii, înseamnă că nu poartă pică pe țara lor precum evreii polonezi, unguri, cehi, care după Holocaust preferă să nu-și aducă aminte de patria lor din cauza necazurilor suferite.


Ion Cernei 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker