De-mprumut… viaţă ușoară
Câte griji pe umeri poartă,
Umilit, cel moldovean,
Pe-acest colţ de rai,
Prin soartă,
Ieri – ferice, azi – orfan.
Pe-aici, case fug la vale,
Colo gardul se prăvale,
Dar stăpânului nu-i pasă,
Nu-i basarabeanu-acasă…
Separată-i Ţara-n două,
Rari-copiii, deși-salcâmii,
Tot visând la viață nouă,
Ici rămân numai bătrânii.
Dar și-aceia viață n-au,
Cei de sus le spun pe şleau:
– Miliardu-a fost și nu-i,
Vă mai puneți pofta-n cui!
Și nu mai blamaţi castele
Și hoteluri de cinci stele –
Nu-i sudoarea voastră-n ele.
Bani! Mai vin din Europa –
Iacătă-i-s, hopa! hopa!
De-mprumut… viață ușoară
(Pentru cei de sus-comoară,
Pentru cei de jos – povară).
Doamne! Acest colţ de Ţară,
Când o fi la Vatră iară,
Să scăpăm de viață-amară?
Sau mai sclipuim parale
Pentru noi electorale
Când ici case fug la vale?
Ion Tudose,
comuna Ghiduleni
Ce îmi doresc
O zi, prieteni dragi,
Nimic mai mult nu cer,
O zi să reuşesc
Să nu greşesc, eu sper.
Ca ochii să-i sărut –
Că plânsu-i l-am văzut, –
Ca dorul de măicuţă
Mereu să-l am ştiut.
Îmi mai doresc o noapte
Ca luna s-o admir
Şi-n veşnicele şoapte
În inimă s-o ţin.
Apoi să am o clipă –
Să-mi amintesc de toate,
Să stau aşa, în tihnă,
S-aştept cuminte noaptea.
Cristina Cracea,
Gimnaziul „A. Cotruţă”,
s. Mincenii de Jos,
raionul Rezina
Grădina lui Dumnezeu
Cu ocazia vizitei în România, în 1999, Papa Ioan Paul al II-lea a numit România „Grădina Maicii Domnului”
Era pe când Domnul cel Sfânt
Făcuse Raiul pe Pământ
Şi uneori, pe înserat,
Mai sta cu oamenii la sfat.
Dar într-o zi mult s-a gândit
Şi ca Părinte le-a vorbit:
– Tot neamul să prezinte-n Rai
Ca să primească loc de trai.
Zis şi făcut.Toţi au venit,
Primindu-şi locul cuvenit.
Dar când românii au sosit,
Pământul tot era-mpărţit,
În jur – tăcere necuprinsă
Şi Poarta Raiului închisă…
Crezând că totul nu-i pierdut,
Ei bat în poartă ne-ntrerupt,
Întâi încet, apoi mai tare
Şi-n faţa lor un Sfânt apare:
– Voi, dragii mei, aţi zăbovit,
Plecaţi de unde aţi venit!
– Cum să plecăm
Fără pământ?!
Or Cel de Sus n-are cuvânt?!
Dar Dumnezeu
Nu-ntâmplător
De sus aude vorba lor:
– Tu, Petre, ce le faci necaz?
Mai bine dă-le ce-a rămas –
Grădina noastră de odihnă,
Să aibă Ţara lor în tihnă.
Vasile Cocarcea, Orhei
O luptă este viaţa
O luptă este viaţa
Şi noi ne tot lăsăm
Duşi de valul vieţii
Fără să luptăm.
Dar vine câte-odată
O clipă şi ne-ntreabă,
La ce trăim pe lume,
La ce ne-a dat o mamă?
De nu-ţi ajuţi copilul,
Nici neamul, nici moşia,
Ruşine-ţi este viaţa,
Zadarnic mai calci glia.
O luptă este viaţa.
Deci, hai să ne luptăm –
Ne ducă valul vieţii
Acolo unde vrem.
Zinaida Cebotaru-Cernelev, s. Gordineşti
Foto simbol Gazeta de Sud
Source: cuvintul.md
