RezinaSocial

Nume înveșnicite în denumirile străzilor din Rezina

În iulie 2020, Primăria Rezina, în parteneriat cu redacția săptămânalului CUVÂNTUL, au anunţat consultări publice privind selectarea denumirilor a 14 străzi noi preconizate pentru a fi trasate în conformitate cu Planul urbanistic general de dezvoltare al oraşului în cartierul Rezina-Nord-Vest.

Au parvenit peste treizeci de propuneri. Examinându-le, comisiile consultative și Consiliul Orășenesc au selectat şi aprobat 14 denumiri. După ce CUVÂNTUL a mediatizat decizia respectivă în articolul “Numele personalităților care vor fi înveșnicite în denumirile noilor străzi din oraşul Rezina” (18 decembrie 2020), la redacție ne-au parvenit mai multe mesaje, unii cititori afirmând că nu cunosc nimic despre o personalitate sau alta în cinstea căreia a fost denumită o stradă. La propunerea cititorilor, redacţia a pregătit note informative despre persoanele numele cărora au fost acordate acestor străzi. 

Mihai Volontir

Mihai Volontir s-a născut pe 9 martie 1934, în s. Glinjeni, Regatul României, astăzi în raionul Șoldănești, Republica Moldova. De la vârsta de 18 ani a început să predea ca învățător la școala din satul Păpăuți, Rezina. A făcut studii la Școala Pedagogică din Orhei (1952-1955), după absolvirea căreia a fost numit în funcția de director al căminului de cultură din satul Lipceni (raionul Rezina).

Începând din anul 1957, a fost actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Bălți, devenind în scurt timp principalul interpret al unor personaje de prim-plan.

Ca actor de film a debutat la studioul cinematografic „Moldova-Film” în anul 1967 în filmul „Se caută un paznic”, interpretând rolul lui Ivan Turbincă. A obținut Premiul Național al RSSM în anul 1971. 

Fiind remarcat pentru interpretarea sa, a fost invitat să joace în filme montate la studiouri din Rusia. Rolul țiganului Budulai (care-și caută libertatea și fericirea) din filmul serial „Țiganul” (1979) i-a adus celebritate, transformându-l într-o figură marcantă a filmului moldovenesc și sovietic din anii ’70-’80. Succesul acestei serii a dus la realizarea unei continuări în anul 1984, intitulată „Întoarcerea lui Budulai”. Acest rol i-a adus Premiul de Stat al URSS (1980), Premiul „Frații Vasiliev” (1980) și titlul de „Artist al Poporului” (1984).

Volontir a devenit apreciat și ca interpret de muzică ușoară, mai ales pentru cântecele „Viața asta-i scurtă tare”, „Moldovenii când se strâng…” ș.a.

În 1996 Mihai Volontir a fost distins cu Medalia „Meritul Civic”. La 30 aprilie 2009, cu ocazia jubileului de 75 de ani,  i s-a conferit titlul Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei pentru succesele obținute în dezvoltarea artei teatrale și cinematografice.

La începutul anilor 2000 i-a fost conferit titlul „Cetățean de onoare al municipiului Bălți”, iar în 2014 titlul „Cetățean de onoare al municipiului Chișinău”, apoi și „Cetățean de onoare al raionului Șoldănești”. În anul 2000 Mihai Volontir a fost desemnat de către Academia de Științe a Moldovei cel mai bun actor al secolului al XX-lea din cinematografia moldovenească.

Mihai Volontir s-a stins din viaţă pe 15 septembrie 2015. Ziua funeraliilor a fost declarată zi de doliu național, actorul fiind înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Central din strada Armenească din Chișinău, iar la funeraliile sale au participat înalți oficiali de stat și ambasadori străini.

După wikipedia

Nicolae Rozen 

Nicolae Rozen este considerat proprietarul Rezinei de la sf. sec. XIX – începutul sec. XX. Materialele de arhivă mărturisesc că el sistematic dona bisericii din localitate mijloace financiare şi materiale pentru reparaţii sau procurarea inventarului bisericesc. A contribuit substanţial la dezvoltarea comerţului şi a transportului. La 10 decembrie 1887 propune adunării de zemstvă ca la Rezina să fie stabilită o zi unică de iarmaroc, a susţinut deschiderea unui debarcader la Nistru şi construcţia unui pod plutitor, a creat condiţii favorabile pentru  dezvoltarea comerţului şi a transportului. În primul an de funcţionare a debarcaderului (1862) au fost încărcate pentru a fi exportate 8560 puduri de grâu, iar în 1865 – 4000 de puduri.

Sursa: Nicolae Proca, ziarul CUVÂNTUL, 29 iulie 2020

Boris Vlăstaru

Boris Vlastaru

Boris Moiseevici Vlăstaru (numele adevărat Burăx Moiseevici Vexler), jurnalist şi scriitor moldovean, s-a născut la 20 octombrie 1922 în or. Rezina, Basarabia şi a decedat la 11 februarie 1993, în statul Israel.

Părinţii săi erau cultivatori de tutun. A învăţat la gimnaziile din Rezina şi Orhei. În anii celui de-al Doilea Război Mondial familia Vexler s-a aflat în evacuaţie în apropierea or. Beslan, Caucazul de Nord şi în Siberia, unde Boris a absolvit o şcoală de mecanizatori, după ce împreună cu fratele Zisei au plecat pe front.  Sfârşitul războiului l-a găsit în Austria, în gradul militar de locotenent. Un timp a mai rămas în armată în calitate de traducător. Părinţii lui Boris în 1947 au fost deportaţi în Siberia, de unde s-au întors în Moldova pe la mijlocul anilor ’50.

După demobilizare Boris Vlăstaru-Vexler s-a stabilit la Chişinău şi un timp a lucrat jurnalist la ziarele „Ţăranul Moldovei” şi „Moldova Socialistă”. Începând cu anul 1953 a publicat 18 cărţi de proză. O parte din lucrările lui au fost traduse în limba rusă. La rândul său,  a tradus în limba română mai multe lucrări din creaţia scriitorilor ruşi şi francezi.

În 1972 a trecut cu traiul în Israel, unde a continuat să scrie în limbile română şi rusă, iar apoi – şi în ivrit. Tematica principală a lucrărilor lui B. Vlăstaru a fost viaţa satului moldovenesc şi evenimentele legate de cel de-al Doilea Război Mondial, inclusiv holocostul. În 2006 pe faţada BPR „Mihai Eminescu” din Rezina a fost inaugurată o placă comemorativă în memoria scriitorului Boris Vlăstaru-Vexler. 

După Wikipedia

Nadejda Brânzan

Nume înveșnicite în

Nadejda Brânzan (n. 29 august 1948, Rezina, RSSM – d. 25 mai 2020) a fost medică-infecționistă, deputată în Parlamentul RM în legislatura 1990-1994.

A studiat medicina generală la Institutul de Medicină din Chișinău în anii 1966–1972. A lucrat medică în raionul Ștefan Vodă până în 1976, apoi medică, șefă de secție și medică șefă adjunctă la spitalul raional din Rezina.

S-a implicat în politică în anii 1990. În timpul Mișcării de Renaştere Națională, a colectat semnături pentru susținerea decretării limbii române ca limbă de stat. În perioada aflării în fotoliul de deputată, a fost președintă a Comisiei pentru problemele femeii, ocrotirea familiei, mamei și copilului, cât și membră a Prezidiului Parlamentului. A contribuit la definitivarea Constituției Republicii Moldova și s-a numărat printre semnatarii Declarației de Independență a Republicii Moldova la 27 august 1991. A votat și pentru scoaterea PCUS în afara legii.

La inițiativa Nadejdei Brânzan, Parlamentul RM a fost primul din spațiul ex-sovietic care a adoptat Hotărârea de aderare la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Comisia pe care o prezida a înaintat mai multe legi cu impact social, printre care Legea cu privire la modificarea art. 82 din Codul funciar, conform căreia familiilor cu mulți copii li se alocă mai mult pământ, Legea despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de stabilire a pensiilor lucrătorilor din agricultură, conform căreia femeile care lucrează în condiții nocive (tutun, ferme) sunt pensionate cu cinci ani mai devreme. A fost directoarea Departamentului Ocrotirea sănătății al Partidului Forțelor Democratice.

Decorată cu titlul „Eminentă a Ocrotirii Sănătății” (1989), Medalia „Meritul Civic” (1996),  „Ordinui Republicii”.

După Wikipedia

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker