SocialTelenești

Furculiță, cuplu cu rădăcini în țărâna baștinii

Am simpatie pentru oamenii născuți în zona Codrilor. Întotdeauna satele lor mi s-au părut mai amenajate, cu multă verdeață, cu porți din lemn sculptate, drumuri pietruite și garduri din nuiele împletite rămase încă din prima jumătate a secolului trecut, cu oameni  deosebiți, mostre de hărnicie și probitate morală, care ne dovedesc, că anume aici s-a născut veșnicia.

Protagoniștii noștri își trag originea de acolo – Ecaterina este din Hirișeni, iar Timofei – din Mândrești. La majoritatea festivalurilor și concursurilor de tradiții populare din zona Orheiului, Teleneștilor și Călărașilor neapărat am întâlnit acest cuplu, format dintr-un inginer-constructor și o economistă, care-și manifestau dragostea față de sublim…  

”Cifrele m-au vrăjit dintotdeauna…”

Ecaterina a fost o elevă silitoare, a absolvit gimnaziul cu note de ”5” pe linie, ceea ce îi permitea să intre fără examene la orice colegiu. Deși părinții au sfătuit-o să devină fie învățătoare, fie asistentă medicală, ea a ales lumea cifrelor, despre care zice că au vrăjit-o dintotdeauna.

”Citeam cărţi despre Napoleon, legile căruia le-a copiat practic toată Europa şi sunt folosite și astăzi.  Liceele reale concepute de el aveau ca bază studierea matematicii și fizicii or, credea că anume aceste discipline pot contribui la dezvoltarea unui stat, iar sistemul bancar îl considera sistemul nervos al țării. Într-un fel acest concept a devenit și un fel de credo al meu. După Colegiul de Economie din s. Gâsca, absolvit cu mențiune, am făcut Facultatea Economie la Universitatea de Stat din Moldova. În perioada de activitate în gospodăria agricolă din Mândrești am trecut prin mai multe funcții, pe care le-am îndeplinit cu responsabilitate”- ne spune Ecaterina. 

Începând cu vara anului 2015 Ecaterina Furculiță a exercitat funcția de vicepreședintă a raionului Telenești. Cum a activat dumneaei, cum a contribuit la diminuarea birocrației și a influențat relațiile în cadrul instituției, dar mai  ales cum a plecat frumos după ce și-a încheiat mandatul – au fost niște pași demni de tot respectul.

Ștefan Furculiță, tatăl lui Timofei, a fost la vremea sa un meșter bun în ale tâmplăriei. Dragostea pentru această ocupaţie i s-a transmis şi fiului, care a absolvit Colegiul de construcții din Hâncesti, apoi facultatea la Universitatea Tehnică a Moldovei. Până a nu se destrăma URSS, adică până la 36 de ani, a edificat și reparat cu brigada sa de construcție o mulțime de obiective în sate și în centrul raional – școli, spitale, cămine de cultură, cafenele, ferme etc. Inginerul-constructor Timofei Furculiţă cerea ferm subalternilor executarea lucrărilor conform proiectului, repetând mereu că normele și rigorile în construcții sunt scrise cu sânge. ”Partea cea bună e că tot ce-am construit cu el funcţionează şi astăzi”- mi-a spus unul din foştii săi colegi.  

Au pus preţ pe familie

Ecaterina şi Timofei Furculiţă s-au întâlnit la Hirișeni, unde amândoi au fost repartizaţi după facultate. Doi tineri cu rădăcini în țărâna baștinii, copii din familii de oameni gospodari, unde în capul mesei erau puse înțelegerea, respectul şi ajutorul reciproc, stima față de cei mai mari, cumsecădenia şi liniştea. Doi tineri, care au fost deprinși cu munca de mici, care, din povețile celor vârstnici, „nu trebuiau să se înfrățească cu somnul”.

„Copilăria și adolescența mea au fost strâns legate de un fel de calendar rustic, povesteşte Ecaterina. Dimineţile de vară începeau pe la ora 5.00, cam aşa: „Catiușă, draga mamei, hai scoală, că trebuie de smuls fasolele celea cât mai e rouă, că dacă dă soarele, o să le scuture”. Din acel moment, știam că mai am la dispoziție vre-o 10 minute, până mama apare în odaie a doua oară cu „te-am rugat să te trezești, eu deacum am dat mâncare la orătănii, am pus și sticlă cu apă rece, hai, că ne prinde amiaza”. Dar cum să mă duc, dacă somnul, bată-l vina, era atât de dulce?! Acum îmi amintesc cu nostalgie acele timpuri. Ce aș da să pot întoarce roata vremii înapoi, să mă văd din nou copilă, s-o văd pe mama tânără, să ascult despre harnicii și neobosiții gospodari de la noi din  sat, să alerg desculță prin roua scăldată în primele raze ale neobositului soare”, zice cu nostalgie interlocutoarea mea.

”Casa să ți-o faci de tânăr…”

Acum familia Furculiță trăiește în Telenești, într-o casă pe care au procurat-o relativ nu demult. Dar au avut casa lor, ridicată din temelie, cu entuziasm şi elan tineresc, după gustul lor, şi gospodărie unde erau de toate: grădină, acareturi, animale şi păsări. În casa ceea au crescut și cele două fiice ale lor, până când au absolvit liceul și au plecat la studii în capitală, iar de acolo – în lumea mare. Dar de fiecare dată când revin la părinți, merg neapărat la Mândreşti, unde s-au născut şi au copilărit, unde au luat naștere cele mai năstrușnice planuri, care pas cu pas prind viață. Dorul de locurile natale, de oamenii dragi, de părinți, prieteni, colegi le readuc la baștină. Și chiar dacă bunicii nu mai sunt, de fiecare dată merg la cimitir să-i viziteze.       

Timofei mărturiseşte că s-au căsătorit din dragoste: ”Am simțit de la bun început că nu putem trăi unul fără altul, asta și ne-a determinat să fim împreună. Ulterior ne-am mutat cu traiul la Mândrești, unde, aşa cum e obiceiul la moldoveni, mezinul rămâne în gospodăria părintească, în care ne așteptau părinții. Am avut diferite propuneri de a merge să activăm în alte gospodării agricole, organizații, întreprinderi, dar responsabilitatea față de cei mai vârstnici, care puneau în noi speranțele de a le fi un sprijin la bătrânețe, nu ne-a permis  să-i părăsim ori să-i lăsăm fără ajutor şi suport. Noi cu soţia ne-am înţeles bine întotdeauna, ne-am construit cuibul nostru – casa, şi la propriu, şi la figurat, trebuie să ţi-o faci de tânăr, ca să poţi să-ţi creşti copiii cu demnitate. Ați observat că cei care încheie căsnicii din interes, de cele mai dese ori se lovesc de un fiasco răsunător? Iar când faci totul cu mâna ta, mai poți să cauți capăt de bucluc soției că ceva nu este așa? Mai poți zice ceva omului drag, cu care eşti şi la bine, și la rău, că ceva nu-ți place?”, ne spune Timofei.

”În afaceri important e să pui suflet…”

La momentul destrămării gospodăriilor agricole şi declanşării crizei în toate domeniile economiei naţionale, fiecare încerca să-și aranjeze viața în condiţii noi, necunoscute. Familia Furculiță a inițiat o mică afacere. La început au venit către fabrica „Zorile” cu propunerea de a deschide un magazin de încălţăminte în Mândrești. 

„Era o afacere care a necesitat multă muncă și griji din start, dar depuneam tot sufletul şi priceperea în ea şi ulterior a început să ne placă și nouă, și cumpărătorilor. Nu munceam pentru depozit, marfa se vindea ca pâinea caldă, deoarece în acea perioadă era unicul magazin de încălțăminte al firmei „Zorile” în raion, iar noi studiam atent piaţa şi cumpărătorul. Dar toate până la un timp. La  un moment am înțeles, că așa nu mai poate continua şi am inițiat o afacere de familie, care e activă şi astăzi”, povesteşte Ecaterina.

S-au mutat în centrul raional, unde au cumpărat o casă cu apeduct, canalizare, gaze şi care le oferea o altă calitate a vieţii. 

”Mandatul  în APL  trebuie să fie scurt, dar eficient…”

Venirea Ecaterinei Furculiță în funcția de vicepreședintă a raionului Telenești n-a fost întâmplătoare, deoarece anterior exercitase un mandat de consilieră şi cunoştea problemele orașului, raionului. Cu modestia ce o caracterizează, în discuțiile telefonice se recomanda și Ecaterina, dar și Catea Furculiță, nu căuta onoruri, important era ca lumea să iasă din biroul vicepreședintei cu problema rezolvată. Astfel respectul nu a întârziat să apară. După cum mărturisesc unii dintre foștii colegi, dânsa se implica cu toată responsabilitatea în rezolvarea problemelor, căuta soluții, nu refuza să ofere un sfat ori sprijin. 

Iar la încheierea mandatului de vicepreședintă în toamna lui 2019, dna Furculiţă nu a ţinut să revină în componența echipei, remarcând că mandatul eficient este cel de scurtă durată și că alți aleși mai tineri trebuie să reușească a se afirma în funcția respectivă.               

Când omenia prevalează                  

Şi cele două fiice ale cuplului au fost pasiona-te de cifre și de faptul cum funcționează sistemul financiar-bancar. Diana a absolvit Academia de Studii Economice şi Universitatea de Stat din Moldova. Violetta, mezina, a făcut MBA la New York University, Stern School of Business. Grație Violettei părinții au văzut nu numai SUA, dar și vestigiile perioadei precolumbiene din America Latină. Important e că ele au pus în valize, împreună cu cei șapte ani de acasă și povețele părinților și bunicilor, pe cei mai vârstnici să-i trateze cu înțelegere și respect, iar pe cei mai mici – cu multă grijă.

”Are să vă mire, dar   dragostea de arginți nu ne-a pasionat niciodată – nici pe noi, nici pe fiice, și cred că nu îi va pasiona nici pe nepoții noștri. Avem deocamdată trei nepoți – de la Diana. Cred că cea mai mare dragoste care o nutrim este cea față de familie, baștină, de tradițiile și obiceiurile noastre”, ne spune Ecaterina Furculiță. 

Deși la sfârșit de mandat nu se gândea să rămână funcţionară, Ecaterina a fost cooptată într-un serviciu unde poate pe deplin să-și demonstreze abilitățile – șefă adjunctă a CTAS Telenești. În pofida pande-miei, efectuiază zilnic primirea cetățenilor, prestând servicii conform fișei de post, dar și conform stării sale de suflet. 

”Ce le-am sfătui noi pe cuplurile tinere? Ocrotiți-vă și păstrați-vă dragostea. Or, fără iertare, înțelegere, respect și răbdare nu poți consolida și menține o familie”, ne-au spus cei doi soți.

În imagine: Soţii Furculiţă împreună cu fiicele, ginerele şi nepoţii.


Ion Cernei      

Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker