30 de întrebări de-acasăSocial

Sergiu Țurcanu: Omul fără dragoste și fără Patrie ar fi nenorocit

Sergiu Țurcanu, interpret de rock and roll din Republica Moldova,  s-a născut  în 1975, la Telenești. Concomitent cu şcoala medie a studiat pianul la Școala de Muzică din oraş.

Şi-a continuat instruirea la Colegiul de muzică şi Universitatea Pedagogică”Aleco Russo” din Bălți, apoi  la Conservatorul “Gavriil Muzicescu” (actuala Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău), specialitatea jazz și muzică de estradă, în clasa profesorului Sergiu Trocin. Primii pași pe scenă i-a făcut în componenţa formației lui Mircea Guțu”Colinda”, ca pianist.

   Este fondatorul și conducătorul formației ”Onix Band”. Laureat al mai multor concursuri naționale și internaționale de jazz și rok and roll, al Concursului Internațional ”Inima cântă”, ediția 2019.

Decorat cu medalia ”Meritul Civic”.  

1. Domnule Sergiu Țurcanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”? 

– ”Acasă” este acolo unde îți este inima, unde sufletul simte cea mai mare descătușare și unde poți fi primit oricând cu cea mai mare bucurie. Nu e vorba numai de casa părintească, dar și de școlile prin care ai trecut, dascălii care ţi-au ajutat să șlefuiești asemenea diamantului măestria profesională.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– În afară de lecțiile de viață primite acasă aș menționa pe cele ale dnei Ala Gabureac la Școala de Muzică din Telenești. L-aș mai remarca pe Mircea Guțu, cu care am făcut primii pași pe scena profesionistă mai întâi ca pianist, apoi ca solist.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Tatăl meu, Mihail Țurcanu, a fost constructor şi a participat la edificarea multor obiective în Telenești și satele din împrejurimi. Mama a muncit toată viața la grădinița de copii din oraș. Bunicii de pe tata au trăit la Inești, cei de pe mama  sunt din Călărași. Cu regret, nimeni din ei nu mai este în viață. Părinților și buneilor le dedic o parte din melodiile mele, fiindcă-s parte din viața noastră.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp?

– Teleneștii au cunoscut o mulțime de transformări  pozitive: drumuri renovate, obiecte de menire culturală şi economică. Dar cel mai mult mă impresionează manifestările culturale, la care vin să cânt cu plăcere.      

5. Ce vă aduce aminte de casa părintească?

– Pianul de marca ”Belarus” pe care tata mi l-a cumpărat la 7 ani, adică prin 1982 și care a costat 800 de ruble, o sumă enormă pentru acele timpuri. L-am luat cu mine la Chișinău și este parte a destinului meu muzical de aproape 40 de ani. 

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine credeţi că ar merita neapărat această onoare?

– La Telenești este un cult pentru somitățile locului. Școala de Muzică poartă numele lui Gheorghe Mustea. Aș vrea ca și un alt titan al muzicii noastre, compozitorul Valentin Dânga, să fie eternizat prin conferirea numelui său unei străzi.   

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

– Nici una, nici alta. Am fost pasionat de muzică și cea mai mare parte a timpului o dedicam repetițiilor.

8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră?

– Măestria profesională, atașamentul față de profesie, sinceritatea. Sunt norocos în ce privește prietenii – Anatol Mârzenco, Emil Zaporojan, Ianoș Țurcanu, poetul care-mi dă multe texte pentru cântecele pe care le interpretez.  

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? 

– Pot spune că da, însă mai am destul timp pentru a mă afirma. Oricând este loc pentru mai bine.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? 

– O mulțime de producători de programe muzicale la Radio și TV mă ajută să mă afirm și să-mi înnoiesc în permanență repertoriul. Mai sunt și poeții Nicolae Rusu, Ianoș Țurcanu, compozitorul Nicolae Covalenco… 

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege?

– Am avut două momente deosebit de fericite în viață: nașterea fiicelor mele. Nicoleta are 20 de ani și este studentă la medicină, Mihaela este elevă și îi place dansul sportiv. Zilele trecute la Lvov a obținut locul III la un festival internațional de dans sportiv.  

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul și interpretul Sergiu Țurcanu?

– Ca cetățean – cu familia, cu orașul natal, cu țara. Ca interpret – cu sala plină.

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră?

– Sunt unicul interpret de rok and roll din Republica Moldova și m-aş bucura să particip la spectacole alături de doi reprezentanți ai acestei muzici – Ștefan Bănică și Valeri Siutkin pe una din scenele capitalei noastre. Unul din ei reprezintă România, celălalt – Rusia…

14. Trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct acestor dispute?

– Cred că doar savanții în materie şi cuvântul lor trebuie să devină lege pentru toată lumea, inclusiv pentru politicieni. La noi acest subiect este prea politizat, în care lesne ne prindem în defavoarea soluționării unor probleme mult mai importante pentru țara noastră.

15.Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Sergiu Țurcanu, peste care nu se poate trece în nici un caz? 

– Nu pot trece peste omenie, cumsecădenie, memorie…

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? 

– D-apoi cum altfel?! Ați văzut în mediul nostru balcanic și latin să fie iertate talentul și frumosul? Când am constituit o formație care se bucura de un succes extraordinar şi ne mai lipsea un membru, apoi iată, ultimul a țesut niște intrigi demne de o telenovelă mexicană și m-a eliminat din acel colectiv. Știți care e poanta? Acum umblă din urma mea, cerând să-l iert. I-am zis în glumă: iert, dar nu uit, lucru care în genere l-a debusolat.

17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să devină fericit?

– Fără dragoste. Este un sentiment care mișcă tot ce este bun pe lumea asta. Dar și fără Patrie omul ar fi nenorocit.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică?

– Deloc. Nici chiar la concerte electorale nu particip.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– E multă hapsânie în politica moldovenească de la 2003 încoace. Nu este normal când businessmanul intră în politică, fiindcă el tot la buzunarul său se gândește. Unul din fraţii Brătianu, care a reprezentat politica românească după Mica Unire, îl probozea pe nepotul său, Ionel, care studiase construcția de poduri la Paris, că, spre deosebire de inginerie, care presupune niște riscuri enorme, politica nu presupune cine știe ce responsabilități și riscuri, dacă politicianul nu și le asumă. 

20. Cine ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Aici trebuie să-și facă misiunea politicienii tineri și responsabili. Alături de ei – juriștii care țin la autoritatea lor și eul lor profesional.  

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Da. Or, dacă n-ar fi această credinţă, aș pleca și eu peste hotare.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Țurcanu?

– Dragostea. Ne-am întâlnit cu viitoarea mea soție, pe care o cheamă Angela, încă pe vremea studenției mele la Bălți. Șase ani am prietenit până ne-am convins că nu putem unul fără altul…

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dumneavoastră?

– Soția este contabilă de profesie. Despre fiice am menționat deja.

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber?

– Acasă, în familie. Fără muzică. Citesc mult. Ador clasicii literaturii noastre. Îmi plac filmele cu o coloană sonoră bună. 

25. În casa familiei Ţurcanu ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Mâncarea tradițională moldovenească. Dintre băuturile alcoolice fetele preferă șampania; eu – vinul roșu de casă. 

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

– Am vrut să mă fac antrenor și inițial m-am dus la un colegiu de sport, dar repede am înţeles că sportul nu-i pentru mine. Am încercat şi la școala profesional-tehnică din Telenești, pentru că acolo  era un colectiv bun de artiști amatori. Participam la repetiții în acel colectiv de după lecții până când dădea întunericul. Acolo am înjghebat împreună cu alţi colegi o formație muzicală, care s-a bucurat de succes. Era în anul 1990, un an de cotitură nu numai pentru mine, dar și pentru toată țara. Asta m-a şi determinat peste un an să plec la Colegiul de muzică din Bălți. 

27. În opinia Dumneavoastră, Republica Moldova a avut şansa de a se integra în Uniunea Europeană alături de Republicile Baltice?

– Șansele au fost egale pentru toți. Dar societatea moldovenească de atunci, spre deosebire de baltici, n-a știut cum să facă opțiunea corectă. Or, cu fosta nomenclatură comunistă n-ai să mergi departe. Precum și s-a demonstrat în cazul nostru. Slavă Domnului, că opțiunea masivă pentru Maia Sandu aduce lumină la capătul tunelului. 

28. Câţi ani  i-ar trebui Republicii Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate? 

– Totul depinde de opțiunea noastră pentru clasa politică, pentru că anume aceştea trebuie să facă ordine în economie, justiție, educație. Nu este surprinzătoare opțiunea diasporei pentru schimbare – acestora li s-a făcut lehamete de clasa politică de la noi, a cărui exponent este Igor Dodon. 

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv? 

– Trebuie să generăm un nivel de trai net superior, atrăgător pentru transnistreni. Germania are exemplul lui Konrad Adenauer, cancelarul care în RFG a creat condiții de trai net superioare celor din RDG, astfel reunificarea s-a făcut mult mai lejer și cu dorința reciprocă a tuturor germanilor.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat teleneştenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Vă felicit cu ocazia noului an 2021, care are semne evidente că va fi unul mult mai bun pentru noi. Vă doresc sănătate, optimism și mai multă credință în Dumnezeu, dar și în forțele proprii. 

 Pentru conformitate, Ion Cernei

Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker