30 de întrebări de-acasăSocial

Aurelia Peru-Balan: Moldova este un stat creat artificial, de aceea economia moldovenească geme și va geme

Aurelia Peru-Balan: Moldova este un stat creat artificial, de aceea economia moldovenească geme și va geme… 

Aurelia Peru s-a născut la 22 noiembrie 1968 în s. Alcedar, Șoldănești. A absolvit școala din sat cu medalie de aur și Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova cu diplomă de mențiune.

Este doctoră habilitată în științe politice. A activat la Radioteleviziunea Naţională, în cadrul serviciului de presă al Guvernului Republicii Moldova, la postul de televiziune ORT- Moldova, Facultatea Jurnalism și Științe  ale Comunicării a USM, în calitate de membră și președintă a Consiliului de Observatori, IPNA Compania “Teleradio-Moldova”, consilieră principală de Stat, purtătoare de cuvânt a prim-ministrului RM și consilieră prezidențială pe domeniul politic, decană a Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării, USEM.

Din 2011 este colaboratoare a Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiințe a Moldovei; cercetătoare științifică coordonatoare, în prezent mai exercită și funcția de conferențiară universitară la Academia de Administrare Publică pe lângă Guvernul Republicii Moldova.

Autoare a peste 80 de articole științifice în reviste științifice naționale și internaționale și a 3 monografii. În a. 2019,pentru excelență în cercetarea științifică, participare activă în viața științifică și la pregătirea cadrelor de înaltă calificare a fost distinsă cu Medalia „Milescu Spătaru” a Academiei de Științe a Moldovei. 

 În afară de limba maternă posedă limbile rusă, franceză și engleză.

1. Doamnă Aurelia Peru-Balan, ce subînţelegeţi  Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”?

– „Acasă”? Pentru mine are două dimensiuni. Una – evocă locul de trai, unde revii după o zi de muncă, după o delegație de lungă sau de scurtă durată. Alta –  baștina, locul de naștere. În primul caz, revin cu bucurie, în al doilea – cu durerea nostalgiei, care nu poate fi anesteziată, cu multe amintiri, dar, și cu  gândul că viața este mai grăbită decât credeam. La Alcedar, de 14 ani, Casa Dorului meu mare este pustie… De asta cuvântul „acasă” îmi provoacă sentimente greu de descris. 

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

            – Dar parcă caracterul îl „obții” din lecții? Cred mai mult în puterea genelor asupra caracterelor. Fiind mezina în casă, am fost alintată de toți. Poate de asta am acceptat mai greu unele rateuri în viață. Desigur, primele lecții mi le-au oferit mama și sora mai mare. Acestea au fost lecții sincere și cu multă dăruire. Pentru că celelalte trebuia să le însușesc din propriile căderi si relansări.

            3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

            – De venirea mea pe lume, pe lângă părinți, s-a bucurat doar bunica de pe mamă, Zinovia. Alți bunei nu am cunoscut. Le-am văzut doar mormintele frumos îngrijite în cimitirul din marginea satului. 

            Știu că au fost oameni gospodari. Tatăl meu, Mihail Peru, totdeauna se lăuda cu casa noastră, construită încă de bunei (părinții au adăugat doar anexe – baie, verandă, bucătărie),  acoperită cu oale roșii aduse din Sibiu, cu pereți de 80 centimetri grosime. Era pe timpuri una dintre cele mai frumoase din sat. În schimb mama, Alexandra, plecată de 14 ani în lumea Veșniciei, a rămas orfană de tată la vârsta de 1 an. Era vremea foametei. Bunica Zinovia îmi povestea deseori prin ce greutăți au trecut. Dar și-a dorit cu tot dinadinsul ca fiica să facă studii. Mama a fost medică-laborantă la spitalul din Alcedar, care deservea vreo 4-5 sate din împrejurimi. A fost un om al meseriei, respectat. Până în prezent, consătenii, pe care îi întâlnesc tot mai rar și mai rar, pentru că mi s-au rărit drumurile spre casa părintească, îmi spun vorbe frumoase despre „Alexandra Profirovna”. Apropo, pe timpuri, spitalul din sat avea și secție de ginecologie. Eu m-am născut, aici, a doua zi de Hramul satului, care coincide cu sărbătoarea creștină ”Arhanghelii Mihail și Gavriil”. Musafirii, veniți tocmai de la Chișinău, au rămas la masă, iar mama a plecat pentru că o „grăbeam” eu. 

            Tatăl este în viață. Este cu noi, la Chișinău.  

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

             – Satul (ca și noi) a îmbătrânit. Case și ogrăzi pustii. Vara trecută, fiind acasă pentru câteva zile de vacanță, am vrut să colind puțin pe hudicioarele din sat, pe acolo pe unde mergeam iarna la săniuș sau la izvorașul din altă mahala, unde așteptam oile de la pășunat. Bunica avea câteva oițe și mie îmi venea, uneori, rândul să mă duc după ele. Am descoperit că s-a surpat și hudicioara, și izvorul nu mai curge. Nu mai vorbesc de copacii care au crescut nestingheriți în pragul caselor pustiite. 

            De asta vă ziceam, mai sus, de un dor amestecat cu durere, care nu se lasă anesteziată… Cel puțin, eu asta simt de fiecare dată când revin la baștină.

            Mă bucură să văd câteva gospodării noi, frumoase. Mai cu seamă că unele dintre ele sunt ale colegilor mei de școală, de clasă. Așa, de exemplu, la intrare în sat, văd gospodăria colegei mele de bancă, Rodica Gorilă, azi Danchevici. O gospodărie frumoasă au și colegii și prietenii mei din școală Aurelia și Victor  Șveț, care a avut, apropo, și un mandat de primar.

            Anul acesta a fost lansat un proiect de infrastructură pentru conectare la apeduct a gospodăriilor. E un semnal că satul poate renaște. Mă bucură acest fapt. Am  contribuit și noi cu o cotă-parte. Să nu fim „veriga slabă” în mahala. Și în speranța că casa părintească va avea viață lungă.

            5. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră,  căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii Moldova?

            – Răspunsul meu ar fi al unui diletant în domeniu. Aș putea zice, că o guvernare capabilă ar putea relansa economia. Dar, nu este doar asta. Suntem un stat fără de munte, fără de ieșire la mare, fără zăcăminte de aur. Și, colac peste pupăză,  cu un sistem devalizat de politicieni. Iar din Nistru nu extragi zăcăminte de petrol. Este un stat creat artificial, de aceea economia moldovenească geme și va geme… 

            6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare? 

            – Eu aș putea greși. Pentru că nu cunosc foarte multe lucruri despre generațiile predecesoare. Părinții îmi povesteau deseori, cu multă admirație, despre unii medici, care au activat în satul nostru, despre unii președinți de colhoz, despre unii pedagogi. Școala medie din Alcedar, apropo, a fost o scoală cu tradiții. Chiar și scriitorul Ion C. Ciobanu pomenește despre școala de învățăcei din Alcedar în romanul „Codrii”. De asemenea, alcedărenii își amintesc de preotul care a reușit să păstreze biserica în timpurile de distrugere a locașelor sfinte – părintele Gheorghe Fotescu ar fi învățat la seminarul duhovnicesc împreună cu Iosif Stalin. Se spune că i-ar fi trimis o scrisoare „tătucului” de la Kremlin, în care l-ar fi rugat să fie păstrată biserica din sat. Iar în pădurea noastră este amenajat „Izvorul părintelui Gheorghe”. În copilărie veneam aici cu părinții, cu rudele.

            În Alcedar am avut și un membru al Sfatului Țării – boierul Herța. Dar, pare-se, nu au rămas nici un fel de rude în localitate. După 1940, familia respectivă a emigrat în România.

            Povestesc aceste lucruri și încep să regret că satul meu parcă devine tot mai mic, având mai puțini locuitori, mai puțini școlari, mai puțini prunci. Asta, probabil, e soarta satelor basarabene în acest secol nebun.

            7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin în memorie? 

            – Sărbătorile de Anul Nou erau pentru mine cel mai adevărat miracol. Și Moș Crăciun venea cu sacul plin. „Papa”,  așa îi spunem, era greu de recunoscut în rolul Moșului, chiar dacă încercam să-l deconspirăm în cojocul întors pe dos. Mi-aduc aminte serile de iarnă din familia noastră – cu brad împodobit, cu lemne trosnind în sobă și cu ligheanul cu mere pe masă. Asta am memorizat pentru totdeauna. Până în prezent aștept revelionul ca în copilărie. Și mă bucur că aceleași emoții le nutrește și feciorul. Îi place nespus de mult să participe la amenajarea interiorului pentru  sărbătorile de iarnă. 

            Am avut o prietenă în copilărie, Aurica Chitaică. Este cu 2 ani mai mare decât mine. În școală era îngerul meu păzitor. Până în prezent ne întâlnim, ea fiind medică în Chișinău. Iată împreună cu ea, cu sora mea, Vitalina, care este conferențiară universitară la Universitatea de Stat din Moldova, depănăm amintirile despre copilărie, sat, consăteni.

            8. Ce calităţi preţuiţi îndeosebi la prietenii Dumneavoastră? 

            – Îi am puțini. Foarte puțini. Apreciez sinceritatea lor și faptul că nu mă părăsesc în clipele grele. Dar, recunosc, îmi place, totodată, când sunt toleranți cu mine, chiar și atunci când comit greșeli. Critica dură mă demoralizează. Nu în zadar prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greșește.

            9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

            – Vreau să cred că cele mai frumoase lucruri urmează încă să le realizez. 

            10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

            – Munca și numai munca, cum spunea Nicolae Iorga.  

            11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi o dată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege?

            – Sarcina și venirea pe lume a feciorului nostru  – Alexandru. Da. Neîndoielnic. Și, probabil, aș încerca să fac medicină…

            12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeana şi savanta Aurelia Peru-Balan?

            – Cred că este exagerat de vorbit despre mândrie. Sunt doar motive de satisfacție atunci când vezi un lucru bine făcut, mici și mari bucurii pe care mi le oferă soarta cu anumite ocazii. M-am bucurat, de fiecare dată, să-mi văd cartea mirosind încă a vopsea proaspătă de la tipografie. Să scriu ultimele rânduri într-un studiu științific pentru reviste naționale și internaționale în domeniul științelor politice și științelor comunicării. La ora actuală am peste 80 de articole științifice și 3 monografii. 

            13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră?

            – Eu nu-mi provoc și nu-mi permit dorințe irealizabile. Sunt realistă, sunt  pragmatică și până la urmă mai sunt și fatalistă. Probabil, mi-aș dori să plantez niște pomi în grădina părintească, unde mama și eu cândva am sădit multe-multe flori. Vreau să transmitem copiilor noștri casa și grădina copilăriei noastre, frumoase cum le ținem minte, de la părinți.

            14. Trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

            – Această problemă poate fi rezolvată prin două căi. Prima, cea mai simplă – Parlamentul votează modificarea articolului 13 din Constituție. A doua – organizarea unui referendum național constituțional. 

            15. Care sunt principiile de viaţă ale Aureliei Peru-Balan, peste care nu se poate trece în nici un caz?

            – Corectitudinea în orice anturaj. Fără lingușeală, fără trădare, neapărat în preajma prietenilor care au nevoie de umărul meu. 

            16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

            – Au fost momente când aș fi așteptat un alt gest, hai să zic așa. Dar dacă s-a întâmplat, cred că undeva, cândva am comis și eu o eroare de comportament față de ei. De asta este important nu să devii tu mai bun decât alt om, ci mai bun decât tine.

            17. În opinia Dumneavoastră, fără de ce un om nu poate să fie fericit?

            – Fără de sentimentul împăcării cu sine însuși nici un om nu poate să se considere fericit. Cred eu. Dalai Lama, însă, spunea despre trei secrete spre drumul fericirii: hotărâre, efort şi timp. Îl cred și pe marele gânditor.

            18. Aţi făcut în viaţă şi politică?

            – Am făcut, dar pentru alții, dacă s-ar putea așa de spus. Eu am practicat jurnalismul politic în Televiziunea națională, fiind autoarea și prezentatoarea emisiunii de analiză și sinteză politică „Geneza”. Acum mă preocupă PR-ul politic, ofer consultanță în materie de comunicare și PR actorilor politici. Și funcțiile de consilieră pe comunicare a premierului Gaburici, cea de consilieră pe probleme de politică internă în echipa președintelui Timofti mi-au solicitat cunoștințe în domeniul politicii, dar nu eu am făcut politică. Nu am fost niciodată membră a vreunui partid politic. Și nu cred că voi mai fi. Probabil, nu am un caracter potrivit, sunt prea sensibilă la critici. Dar politică fără adversari, fără confruntări, fără critici, care pot derapa până la linșaj mediatic, nu există. În politică trebuie să ai „pereții ridicați” pentru a fi protejat de atacuri și de calomnieri. 

            19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

            – Este dificil să oferi un răspuns după principiul „bilă albă – bilă neagră” sau „negativ – pozitiv”. În primul rând, în politica din statul moldovenesc este multă inconsecvență. În al doilea rând, nu s-a reușit crearea unei elite politice naționale, așa cum am avut-o, bunăoară, în primul Parlament ales democratic. Din cauza lipsei unei astfel de elite, Republica Moldova a stagnat pe toate dimensiunile – economie, diplomație, cultură. În politică nu totdeauna ajung oameni onești, și, important(!)altruiști. Mulți profită de statutul de persoană politică, de înalt funcționar în stat pentru a-și face averi, nu pentru a contribui la modernizarea statului sau la îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației. În politică, mai cu seamă începând cu anii 2014 – 2015, înflorește corupția endemică, corupția la nivel înalt. Deputații intră în legislativ cu o culoare politică, dar ies cu alta sau chiar schimbă mai multe pe durata unui mandat.  „Turismul politic” este o dovadă elocventă că ceva este putred în instituțiile puterii. 

            La fel, îmi displace faptul, când unii politicieni își supraapreciază capacitățile și abilitățile de om de stat. Nu oricare intelectual, nu oricare lider charismatic poate fi lider politic. Am încredere în cei care s-au format în lupte politice, pe baricade, au dat dovadă de consecvență în convingerile lor. Am rezerve față de acei care au fost creați artificial în laboratoarele tehnologiilor politice. 

            Printre deciziile rezonabile pe care le-au luat politicienii moldoveni a fost instituirea regimului parlamentar de guvernare. Dar, cu mare regret, trebuie să constat că și acest model a fost compromis de unii politicieni, mai exact – de oligarhia care a inundat politicul. Actualmente, se vrea revenirea la regimul prezidențial. Greșit, în opinia mea. Acest model poate fi acceptat doar de societățile unde „mâna de fier” este fundamentală pentru cultura politică.

            20.Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

            – Doar elita politică despre care spuneam mai sus că nu o avem încă, liderii de opinie care pot crea un climat de dezbateri sănătoase în societate, de conducători onești și bine pregătiți pentru a ne guverna. Și, bineînțeles, de noi, atunci când simțim gustul puterii de a decide, intrând în cabina de vot, să facem o alegere conștientă. Nu în zadar, George Orwell spunea: „Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.”

            21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

            – Indiferent care va fi numele statului – cred în viitorul oamenilor de pe acest colț de rai.

            22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Dumneavoastră?

            – Eu consider că circumstanțele sunt lipsite de relevanță în cazul în care se întemeiază o familie. E vorba de un sentiment de încredere, în primul rând, față de cel cu care alegi să-ți legi destinul și cu care vrei să asiguri continuitate neamului, genelor bune. L-am cunoscut pe soțul meu în timpul unei campanii electorale. Ne ocupam ambii de strategia de comunicare electorală a staff-ului. Era în 2005, în timpul alegerilor parlamentare. 

            23. Conturaţi un portret al familiei Dumneavoastră.

            – Puțini, prietenoși, responsabili, respectabili, sper, săritori la nevoie, conservatori. Cu dor de vatră, de tradiții. Suntem realiști, altruiști. Nu avem conturi bancare.

            24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

            – Eu nu prea am timp liber. O femeie, consider, rar și-l permite. Timpul este partajat distinct: serviciu, menaj, bucătărie, educația copilului. Apoi, genul meu de muncă este unul care nu începe și nu finalizează la o oră anumită. Nu în zadar, feciorul nostru, deseori îmi reproșează: „Mama, tu numai la calculator stai!” 

            Dacă am liber, îmi place să revin pe locurile unde mă plimbam în studenție. De obicei, aceasta este Valea Morilor. Locuim în preajmă, de asta venim cu toată familia. Dacă avem o minivacanță, îmi place să revin la Alcedar.

            Totdeauna am ceva de scris. Fie strict legat de activitatea științifică, fie vreun proiect. Mai am un blog pe Anticorupție, unde îmi amintesc de activitatea jurnalistică. Cum s-ar spune, nu permit „mușchiului ziaristic„ să  se atrofieze. 

            În timpul liber fug la nepoțică (de pe soră). Avem o dulceață de copilă în neam. Și Alexandru, feciorul, a îndrăgit-o mult. Se simte protectorul ei.

Îmi plac filmele bune. Cărțile le aleg greu. 

            25. În casa Dumneavoastră ce bucate şi băuturi sunt preferate?

            – Nu cred că putem fi mai altfel. Preferăm, ca și în majoritatea familiilor de moldoveni, sărmăluțele, fripturica de porc, plăcințelele. Recent, am învățat de la prietenii din Bucovina să gătesc supa „Rădăuțeană”. Când o prepar, invit tot neamul! Referitor la băuturi – gusturile diferă. Eu prefer spumantul brut și vinul sec alb „Viorica”. 

            26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

            – Cred că un singur moment crucial mi-a schimbat destinul. Am ratat admiterea la Universitatea de Medicină din Chișinău, în 1985. În 1986 am venit la USM, Facultatea de Jurnalism. Aceasta după un an de muncă la redacția ziarului raional ”Slava muncii”, în calitate de corectoare de limbă română (atunci moldovenească). Apropo, activam în preajma celor de la ”Farul Nistrean”, gazeta raională din Rezina. Veneam la Rezina. Aici era tipografia, apoi am fost transferați la Râbnița. Făceam naveta de trei ori pe săptămână – Alcedar-Râbnița. Dacă nu reușeam să iau autobuzul spre sat, închiriam o gazdă în orășelul Rezina. 

            Asta cred a fost evenimentul de cotitură în destinul meu. În loc de cariera de medic, am făcut una în jurnalism, apoi politologie și comunicare. 

            27. În opinia Dumneavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice pentru educaţia şi cultura din Republica Moldova?

            – Suntem un popor care citește puțin și rar frecventează sălile de teatru. Probabil, de aici pornesc multe probleme. În rest, dotarea insuficientă a școlilor, sărăcia de la sate. Se atestă și o scădere vertiginoasă a numărului de studenți. Mulți preferă să aplice peste hotare, mulți pleacă în România, unde beneficiază și de burse. Mă miră și numărul mare de universități – 27, dintre care 17 de stat. Este exagerat pentru țara noastră. Trebuie dezvoltat învățământul din colegii și din școli profesionale. Mai multe colegii din țară s-au transformat peste noapte în Universități. Dar oare toate pot fi competitive astăzi?

            Pandemia a venit cu o nouă provocare pentru domeniul educației. Studiile online, studiile hibrid revendică noi abilități din partea profesorilor, dar și o îmbunătățire a bazei tehnico-materiale în instituții, consolidarea tehnologiilor IT, un suport esențial din partea statului pentru copiii din familiile numeroase și social vulnerabile. 

            Cred că în următorii ani învățământul superior va trece printr-o perioadă de criză. Vor supraviețui cele mai bune instituții. Și de acest purgatoriu este nevoie.

            28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în Comunitatea Europeană?

            – Vă referiți la aderare la UE? În contextul actual, cred că șansele Moldovei au devenit și mai mici. La ora la care acord acest interviu, intuiesc un scenariu pesimist. Evoluția Republicii Moldova în relațiile cu UE depinde atât de factori interni, cât și de factori externi. În primul rând, e vorba despre coaliția de guvernare de la Chișinău, apoi de retorica pragmatică a președintelui ales în scrutinul din această toamnă. În al doilea rând, desigur, de evoluțiile din cancelariile europene. Cred că după Brexit, extinderea UE va tempera. În plus, pandemia Covid va face corectări pe agenda politicilor continentale și globale. Europa se confruntă cu al doilea val al pandemiei. Parlamentul European, din cauza pandemiei, și-a suspendat temporar activitatea. 

            La etapa actuală se produc schimbări mari la nivelul politicilor globale, a concurenței pentru calificativul de „supraputere”. Statele mici mai trebuie să stea în „anticamera” puterilor mari. Mai mult, în contextul pandemiei, economiile statelor europene sunt grav afectate. Nu cred că extinderea hotarelor UE va fi o prioritate a marilor decidenți, acum. Extinderea UE nu este azi pe ordinea de zi.

            29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real este acest obiectiv? 

            – Este o problemă politică învechită. Transnistria face parte din lista „conflictelor înghețate” de pe teritoriul URSS, dar, care după mulți ani „se dezgheață”. Vedem ce se întâmplă în prezent în regiunea Nagorno-Carabah. În general, subiectele de acest gen „mocnesc” timp îndelungat. Soluționarea lor depinde cel mai puțin de decizia autorităților naționale. Spre regret, formula „5+2” nu a oferit  până în prezent rezultate. Atât timp cât regiunea transnistreană rămâne ca zonă de negocieri geopolitice, nu văd mișcări în acest sens.  

            30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui?

            – Să se țină de  CUVÂNT! (în ambele sensuri). Și, desigur, sănătate! Acum ca nicicând altă dată, această urare este plină de sens.

            Totodată, mulțumesc cordial bordului ziarului CUVÂNTUL pentru onoarea pe care mi-a acordat-o și felicitări pentru realizarea unui proiect inedit și frumos. 

Succese pe viitor și mențineți tradiția CUVÂNTULUI scris și a mirosului de vopsea proaspătă  de tipografie în casele noastre. 

Pentru conformitate, Tudor Iaşcenco

Stimată doamnă Aurelia! Astăzi, 22 noiembrie, mai întoarceți o filă în cartea vieții. Cu această ocazie, primiți sincerele noastre felicitări! Vă dorim ca această nouă filă să o scrieți doar cu momente frumoase, înălțătoare, succese remarcabile, clipe fericite alături de cei scumpi și dragi sufletului. La mulți ani!

                                               Cu respect, echipa CUVÂNTUL-ui!

cuvantul 17790500 89215100 920x517 1

 

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker