Evenimente

Cu un automat şi 10 cartuşe la trei poliţişti, am mers să apărăm ţara

La momentul declanşării conflictului de pe Nistru  Valentin Ursu avea 35 de ani şi deținea funcția de şef al Secției Transmisiuni în Brigada cu destinaţie specială “Fulger”.

Cu ocazia Zilei memoriei celor căzuţi în conflictul armat din 1992 pentru Apărarea Independenţei şi Integrităţii teritoriale a Republicii Moldova (2 martie), la începutul acestei săptămâni am organizat o întâlnire a pedagogilor şi elevilor de la LT “Ștefan cel Mare” din or. Șoldănești cu Valentin Ursu, fost absolvent al instituţiei noastre şi participant la acel război. 

Dumnealui a povestit cum, împreună cu efectivul din subordine, au traversat râul Nistru pe gheață pentru a se documenta pe teren ce se întâmplă şi a acorda ajutor organelor constituţionale şi populației băștinașe în menţinerea ordinei publice.

“Dealtfel, ce acțiuni militare puteam să desfăşurăm noi cu un automat și 10 cartușe la trei polițiști în confruntarea cu subdiviziunile regulate ale Armatei a 14-a şi gardiştilor înarmaţi până-n dinţi?”, constată dl Valentin Ursu, concretizând că acele evenimente sunt foarte bine documentate şi descrise în cartea “Râul de sânge”, autoare jurnalista Valentina Ursu de la postul de radio “Europa liberă”. 

Oaspetele nostru a remarcat că războiul de la Nistru a fost, de fapt, o reacţie a Moscovei şi reprezentanţilor ei din teritoriu la Declaraţia de Independenţă adoptată de Marea Adunare Naţională şi Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti la 27 august 1991. “Imediat după acest eveniment epocal, Parlamentul moldovenesc a cerut guvernului URSS „să înceapă negocierile cu autorităţile moldoveneşti cu privire la ocupația ilegală a Republicii Moldova și retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul ei”, spune Valentin Ursu.

La rândul lor, forţele promoscovite din teritoriu, susţinute de unităţile militare dislocate acolo, au început să organizeze formaţiuni paramilitare din gardişti şi miliţieni locali, cât şi mercenari adunaţi din alte regiuni. În mai multe oraşe şi sate din regiunea transnistreană o parte dintre organele de stat susţineau autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova, altele – separatiştii de la Tiraspol. În zilele de 1-2 noiembrie 1990 au avut loc primele ciocniri armate pe podul de la Dubăsari, care s-au soldat cu victime omeneşti. Pe drumurile din oraș au fost instalate puncte de control, a fost blocat podul de peste Nistru, mulțimea, dirijată de separatiști, a izgonit din sedii organele locale ale puterii – judecătoria, procuratura, executivul orăşenesc. Pentru restabilirea ordinii, la Dubăsari au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești. Au urmat ciocniri cu forţele separatiştilor, în timpul cărora s-au înregistrat noi victime.

După ce R.Moldova a primit statutul de ţară membră a ONU (2 martie 1992), președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție împotriva separatiştilor, care îşi consolidau controlul asupra regiunii transnistrene. În cele 4 luni de ostilități, cele mai grele lupte s-au dat pe platourile de la Cocieri, Coșnița și la Tighina, în care au căzut câteva sute de combatanţi şi mai mulţi s-au ales cu răni. Iar la 21 iulie 1992 Republica Moldova și Federația Rusă au semnat o Convenție cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, document care, de fapt, a rămas doar pe hârtie, a menţionat cu regret combatantul Valentin Ursu.

Oxana Meridian

 

 

Source: cuvintul.md

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close