O mână caldă-mi stă pe creştet,
E mâna mamei-pruncii crește,
Până-şi iau zborul înspre creste…
O rugă-aveai: Spre-nalte zboruri,
S-avem și-al nostru “cuib de doruri”-
Firi drăgălaşe – mici odoruri.
Și iată-ţi ruga împlinită,
Dar tu rămâi întroienită,
Prin amintiri… O, ce ispită
Mai cearcă inima de mamă,
Ca un avid tăiş de lamă:
– Tot am făcut? Cu buna seamă?
Lejeră inima de Mamă,
Pentru cei dragi captivă-n… vamă,
Suspin ascunde sub năframă…
Azi altă mână prunci-mi creşte,
Dar eu mai simt cel Foc pe creştet-
Sărutul mamei – ca o şoaptă:
-Veniti, copii, că pâinea-i coaptă!
Cireşe – mai găsiţi şi mâine,
Gustaţi acum din Sfânta Pâine!..
Dulci amintiri… Însă prin ele
Ne-ntroienim şi noi deacum.
Şi totuşi, mamele… sunt stele –
Clipe de Vis pe-al Vieții Drum.
Chiar și urcând spre Culmi Celeste,
Ele-s cu noi prin Griji Terestre –
Aureolă de lumină.
Ecou persista: lină… lină…
Emană Mamele lumină.
Ion Tudose, satul Ghiduleni, raionul Rezina
Mamei…
O, Mamă scumpă și iubită!
De-ai ști cum sufletu-mi te cheamă,
Cum inima de dor rănită
Îmi plânge zi și noapte, Mamă…
De plouă, fulgeră sau tună,
Aș alerga fără de teamă
Prin cea mai groaznică furtună,
Ca să te văd pe tine, Mamă!
De-ai fi aicea, pe aproape,
Aș alerga fară-ncetare,
Pe vreme rea sau vreme bună
Să-ți dau, Măicuță,-o sărutare.
Să îți mângâi mâinile blânde,
Și părul cărunțit, şi faţa,
Și ochii tăi senini ca aștrii,
Ce m-au vegheat întreaga–mi viață…
Dar nu mai ești aici…
Departe-i cel infinit necunoscut…
De-ai ști cât doare lipsa-ți, MAMĂ?!
Și cât e dorul de durut!…
Vera Iurcu
Source: cuvintul.md
