Scrie știrea taSocial

Flota maritimă ne-a împrietenit pentru o viață

Flota maritimă ne-a împrietenit pentru o viață

Stimată redacție! Sunt unul din cititorii cu stagiu ai CUVÂNTUL-ui,  o publicație la care țin foarte mult. Am avut și alte preferințe, dar până la urmă m-am axat pe CUVÂNTUL şi conceptul dumneavoastră de presă regională.

Or, despre evenimentele de la Chișinău scriu toţi, iar multe dintre cele din provincie deseori rămân neobservate.

În acestv răvaş vreau să povestesc despre niște ani din tinerețea mea, care m-au marcat pentru toată viață. Am văzut lumina zilei în 1934, iar în 1942 am pășit în clasa I, astfel către 1944 am făcut două clase românești. În perioada 1944 – 1945 școala în sat n-a lucrat.

În septembrie 1945 am mers în clasa a III-a a școlii sovietice şi în anul 1950 am absolvit 7 clase. În anul 1954 am fost chemat să-mi satisfac serviciul militar, la marină, unde trebuia să servesc 5 ani. Dar peste un an a venit la Sevastopol mareșalul Gheorghi Jukov, pe atunci ministrul Apărării, care a emis ordinul că serviciul militar la flotă se va reduce la 4 ani, iar în trupele terestre – de la 4 la 3 ani. 

În Sevastopol am făcut cursuri de specialist pentru corăbiile militare. Am o fotografie de atunci, cu nişte camarazi. În rândul din faţă, de la stânga la dreapta – Vasile Toma din Fălești; Pastuhov din Rusia; Condratiev Volodea din Dubăsari; Pastuhov Boris din Chișinău. În rândul doi: Ciocâltan Tihon din Camenca; Chiorescu Vladimir din Sângerei; Dron Vasile din Cucioaia, Telenești, Cumpătă Ion din Fălești, subsemnatul, din Suhuluceni și Gușan Ion din Căușeni. În rândul de sus: Fiodorov Gheorghe din Taraclia. 

Din toți aceștea au mai rămas în viață doar trei: Vasile Dron, care acum locuiește la Chișinău și care a împlinit 86 de ani, Gheorghe Sava, care în grupul specialiștilor torpile și mine nu este în imagine și Vova Condratiev din Dubăsari. Demult nu am vorbit cu ei și nu mai știu cum se simt.

Apropo, V. Condratiev a făcut serviciul pe corabia de linie ”Krashâi Krâm”, care s-a scufundat în 1956 în circumstanțe enigmatice. Atunci și-au pierdut viața circa 800 de marinari, dar Condratiev a reușit să se salveze. 

În 1958 m-am întors acasă. Cinci ani am muncit șofer pe camionul GAZ-51, iar după 1963 și până la pensionare – șef de garaj în sovhoz. Concomitent am absolvit Tehnicumul de Mecanizare a Agriculturii din Soroca.

 Deși au trecut mai bine de 60 de ani de atunci, mai întreținem legătura. Între aceștea este și Gheorghe Sava, care a fost profesor de română și unul din luptătorii activi ai Mişcării de Renaștere Națională la Telenești. Serviciul militar a fost pentru noi un fel de universitate, care ne-a împrietenit pentru o viață.

 Nicolae Stegărescu, pensionar, satul Suhuluceni

                                                                

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close