30 de întrebări de-acasăSocial

Gheorghe Cazacu, profesor la UBB Cluj-Napoca: Trebuie să-ţi doreşti să fii fericit

Gheorghe Cazacu: Trebuie să-ţi doreşti să fii fericit 

Gheorghe Cazacu, doctor în istorie, cadru didactic la UBB Cluj-Napoca, specialist la “Recall Information Services” SRL, are 28 de ani şi este unul din cei mai tineri protagoniști ai ciclului nostru de interviuri. Este originar din Telenești.

A absolvit Liceul Teoretic “Lucian Blaga” la baştină, apoi și-a continuat studiile la Universitatea “Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie și Filozofie. Tot acolo a făcut masteratul, având ca temă “Istoria, Memoria, Oralitatea în secolul XX”, apoi şi doctoratul. 

Este autorul monografiei ”Republica Moldova între Bruxelles și Moscova. Opțiuni identitare și geopolitice” (1991-2019), Cluj-Napoca, Editura “Casa Cărții de Știință”, 2020, mai multor articole ştiinţifice.

1. Dle Gheorghe Cazacu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră  prin noţiunea “acasă”?

– „Acasă”, cred eu, este acel loc unde te întorci cu drag ori de câte ori ai ocazia, care te ajută să îți canalizezi eforturile și să încerci să devii mai bun în fiecare zi. „Acasă” poate fi locul unde te-ai născut, precum și un alt loc unde ajungi să te simți foarte bine, unde ești înconjurat de oameni dragi și să dai tot ce ai mai bun pentru un vis anume.

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– Primele și, poate, cele mai importante lecții cred că le-am primit acasă, de la părinți. Acolo am deprins pasiunea pentru istorie și pentru studii și de acolo a pornit drumul pe care merg acum.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Părinții și bunicii mei au avut o viață simplă și extraordinară în același timp. 

Mama este o persoană pe care o cunosc mulți oameni din Teleneşti și care, la rândul ei, a reușit să cunoască destul de multă lume de-a lungul anilor. Știu că mama, fiind specialistă în domeniul economiei, a fost omul potrivit la locul potrivit atunci când venea vorba să ajute oamenii și să le explice în detaliu și pe înțelesul tuturor cele mai complicate probleme, răspunzând cu drag la întrebările frecvente ale celor din jur. Până și eu, care nu am niciun fel de abilități în matematică și economie, puteam să înțeleg anumite lucruri dacă mi le explica ea. 

Cea mai mare calitate a mamei, dincolo de a fi un părinte bun, este faptul că are abilități didactice foarte bune și a putut relaționa foarte bine cu oamenii. 

Tata, în schimb, este mai apropiat de mine în ceea ce privește activitatea profesională. Deși, oficial, nu mi-a predat niciodată în anii de școală, pot spune că este un profesor bun.

Tot timpul mi-a plăcut că înțelege foarte bine psihologia elevilor și știe cum să interacționeze cu aceștia, fapt care face procesul de predare-învățare mai facil și mai eficient. Pe lângă faptul că este un profesor bun ale cărui merite sunt recunoscute atât la nivel local, regional, cât și național, tata a fost apropiat foarte mult de cultură, tradiție și de promovarea valorilor culturale de la noi, fiind o persoană importantă în rândul celor ce promovează cultura și educația la noi în oraș. 

Despre bunicii din partea mamei știu ceva mai multe pentru că am apucat să îi cunosc mai bine. Bunicul a fost un om cu caracter, de la care am deprins câteva lecții despre demnitatea umană. A trecut prin ororile războiului, copil fiind atunci.

Din această cauză nu a avut copilărie mai deloc. La 12 ani a rămas fără părinți (străbunicul decedase în 1938, iar străbunica în 1941) devenind astfel capul familiei. A avut o viață destul de grea, dar a reușit să iasă învingător din fiecare situație și să ajungă să își crească nepoții. Bunica a fost genul acela clasic de gospodină la care mergeam cu drag și unde știam că suntem primiți cu dragoste și mâncare bună. Îmi plăceau mult învârtitele și clătitele făcute de ea. 

În cazul bunicilor de la Cernăuți nu prea am ce să vă spun. Nu am avut șansa să îi cunosc prea bine (pe bunicul chiar deloc, el murise în 1981). Bunica era o femeie simplă, care se bucura să își vadă (din când în când) nepoții și să stea cu noi la povești. Bunica a murit cu o lună înainte să împlinesc eu 8 ani și, din acest motiv, țin minte că ea se bucura să ne vadă venind în vizită la ea de hramul satului. 

Atât de la părinți, cât și de la bunici am învățat faptul că omenia este una dintre cele mai importante valori.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimul timp?

– Mă bucură foarte mult felul în care s-au desfășurat lucrurile la Telenești în ultimul deceniu. Orașul se dezvoltă, iar la unele capitole teleneștenii pot fi dați drept exemplu pentru alte orașe din Republica Moldova.

Cred că Teleneștiul, deși oraș mic, este una dintre cele mai dinamice localități din Moldova în ce priveşte dezvoltarea urbană (asfaltarea de străzi, îmbunătățirea sistemului de canalizare, amenajarea parcului și multe altele) precum și cea culturală (faptul că la Telenești se desfășoară diverse evenimente culturale și că bibliotecile din oraș sunt dotate chiar bine). Toate acestea mă bucură și mă fac să privesc cu optimism tot ceea ce se întâmplă în orașul de pe Ciuluc.

5. Ce Vă aminteşte de casa părintească?

– Cred că mâncarea bună, omenia, prietenia și dragostea față de persoanele apropiate sunt câteva dintre lucrurile ce mă fac să îmi aduc aminte de casa părintească.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare?

– Dacă aș fi pus să aleg astfel de personalități, aș alege din mai multe domenii. În domeniul artelor l-aş alege pe Nicolae Moisei, dat fiind faptul că a contribuit mult la dezvoltarea picturii în orașul Telenești și a oferit multor copii şansa de a se afirma pe plan cultural. În domeniul administrativ, o opțiune în acest sens ar putea fi chiar actualul primar al orașului, Vadim Lelic, pentru faptul că a reușit să schimbe fața orașului și pentru tot ceea ce face pe plan local.

7. La şcoală şi la facultate aţi fost printre activişti sau disidenţi?

– Nu am fost disident niciodată. Ca să fii disident trebuie să fii o voce foarte cunoscută publicului larg, or eu nu sunt acest gen de om. Dacă prin activism înțelegem și activități de voluntariat, atunci da, aș putea fi considerat activist.

În politică nu m-am implicat. În schimb, am participat în multe activități de voluntariat la Cluj, cu scop de educare a tinerii generații în cadrul asociației UN YOUTH – Cluj Branch (Asociația Tneretul ONU – Filiala Cluj). Am participat la diverse evenimente care aveau ca scop promovarea istoriei prin reconstituire istorică la Transylvania History Days sau la diverse proiecte de istorie orală (sub-iecte legate de al Doilea Război Mondial și experiențele ardelenilor) sau proiecte de cercetare a istoriei minorităților prin intermediul Institutului de Istorie Orală din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cam în asta constă activismul meu până la acest moment. 

8. Ce calităţi pre-ţuiţi îndeosebi la prietenii Dvs.?

– Onestitatea, sinceritatea, demnitatea (acea „coloană vertebrală” despre care spun unii), combativitatea, obiectivitatea (atât cât este posibilă). Îmi plac oamenii care nu se dau bătuți și oamenii care își respectă atât prietenii, cât și dușmanii. Îmi plac oamenii care știu să recunoască când pierd sau dacă pot sau nu face un lucru. Mai presus de toate îmi plac acei prieteni și persoane care știu să fie oameni în primul rând.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă până la acest moment?

– Cred că nu prea ai cum să fii pe deplin realizat pentru o persoană care nu are nici măcar 30 de ani de viață. Cred că pot să realizez multe, dar pentru toate acestea este nevoie de timp.

10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeti scopurile?

– La întrebarea aceasta este mai greu de răspuns. Spun acest lucru deoarece pe lângă părinți, familie și toți cei dragi care în mod natural au contribuția lor, foarte mulți dintre oamenii pe care i-am întâlnit au contribuit în dezvoltarea mea umană și profesională.

De la profesorii din Telenești, la profesorii din facultate de la Cluj, la colegi și diferiţi oameni întâlniți de-a lungul anilor m-au ajutat, poate uneori fără să știe.  Un merit aparte îl are viitoarea mea soție, Alexandra, care m-a învățat că în viață trebuie să fii om și să treci cu demnitate prin toate greutățile vieții. Alexandra mi-a dat sfaturi foarte bune și mă susține în ceea ce fac. Datorită ei am reușit să îmi ating anumite scopuri. 

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dvs., pe care l-aţi alege?

– Nu știu dacă aș alege să mai trăiesc un moment din viață. În general prefer să mă uit înainte. Nu cred că aș alege să retrăiesc un moment încă o dată. 

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi  istoricul Gheorghe Cazacu?

– Mă mândresc cu faptul că am reușit să mă adaptez la stilul de viață din Cluj și că reușesc să activez într-un mediu propice. Mă mândresc că am reușit să ajut alți oameni de-a lungul timpului sau că am reușit să îmi finalizez studiile de doctorat în domeniul istoriei.

Nu am ajuns la acel nivel de dezvoltare profesională ca să pot să afirm că sunt istoric. Sunt mândru de faptul că am reușit să fac față greutăților. Pe plan profesional sunt mândru că am reușit să fac cercetări referitoare la Republica Moldova, conexiunile dintre sport și politică și că încerc să îmi aduc propria contribuție la eforturile generale de înțelegere a situației din Republica Moldova.

Un alt aspect de care mă pot mândri este faptul că recent am finalizat studiile doctorale în care am realizat o teză de doctorat intitulată „Între Bruxelles și Moscova. Opțiuni identitare și geopolitice în Republica Moldova (1991-2019)”. 

13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.?

– Cred că mai am multe de demonstrat și de realizat. Spre exemplu, mi-aș dori să devin un cercetător mai bun în domeniul istoriei și să reușesc să realizez cercetări utile pentru publicul larg și, de ce nu, pentru decidenții politici din Republica Moldova. Visul meu este să devin tot mai bun în tot ceea ce fac și sper să reușesc în această direcție.

14. De aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Este foarte complicat să se pună capăt acestor dispute atât timp cât există interese politice la nivel înalt pentru continuarea disputei cu referire la limbă. La ora actuală, nu cred că este nimeni în stare să pună capăt acestor dispute. Poate că dacă la nivel de Parlament și Guvern nu s-ar aborda periodic această problemă, în mediul populației divergenţele treptat s-ar atenua. 

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Gh.Cazacu,  peste care nu se poate trece în nici un caz?

– În primul rând, onestitatea și sinceritatea. Dacă suntem onești și sinceri cu propria persoană vom avea numai de câștigat. În al doilea rând, combativitatea. Încerc să nu mă las bătut cu una cu două (mai ales dacă știu că am toate șansele să duc ceva la capăt). O altă valoare la care țin este res-pectul faţă de alte persoane. Îmi place să cred că sunt o persoană muncitoare și serioasă. 

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Nu am avut parte de astfel de întâmplări. Sper să nu am treabă nici pe viitor cu astfel de situații.

17. În opinia Dvs., fără de ce un om nu poate fi fericit?

– Un om nu poate fi fericit dacă nu își dorește asta. Ca să fie fericit, omul trebuie să caute fericirea în lucrurile mici. După ce găsești fericirea în lucrurile mici, te poți gândi la lucruri mai mari, dar bucuriile mici cred că ar trebui să fie calea spre fericire. Trebuie să-ţi doreşti să fii fericit.

18. Ați făcut în viață și politică?

– Nu şi deocamdată nu sunt interesat de așa ceva.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– A face politică în Republica Moldova nu este ușor. Ţara noastră este una mică, care nu prea are cum să își impună voința pe continent. Republica Moldova este mega dependentă de statele din jur, de UE și de Federația Rusă. Situarea ei geografică îi oferă unele beneficii, dar o și dezavantajează pe plan politic și economic.

Vina pe care o poartă politicienii de la Chișinău este că nu se concentrează mai mult asupra îmbunătățirii condițiilor de trai și a sporirii stabilității pe plan intern a țării. O politică externă bună are la bază o situație internă propice. Politicile sociale, investițiile în infrastructura la nivel local și național, investirea în sănătate și educație, crearea de locuri de muncă plătite decent ar trebui să fie obiectivele primordiale ale decidenților de la Chișinău. 

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Cred că aici ar trebui să pună mână cu mână atât elitele politice din Republica Moldova, cât și societatea civilă. Este nevoie de inițierea a diferite proiecte în care statul să coopereze cu cetățenii în beneficiul celor din urmă.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Da, cred! Doar că trebuie să creadă și alții. Dacă moldovenii vor înțelege că e mai bine să se respecte unii pe alții și vor începe să muncească împreună, atunci vor apărea și rezultatele. Aici este nevoie de ajutorul politicienilor. Este nevoie de cooperare între toate structurile societății moldovenești, indiferent de culoare politică sau de apartenență etnică sau lingvistică.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cazacu?

– Multe familii din Republica Moldova s-au format ca urmare a unor detașări sau repartizări profesionale în diverse zone ale țării. Eu sunt un rezultat al repartițiilor din perioada comunistă. Tata a fost repartizat să lucreze la noi în raion și așa a cunoscut-o pe mama. Aceasta a fost o circumstanță importantă în formarea familiei noastre. Mai presus însă, stă faptul că suntem uniți și ne ajutăm atunci când este cazul.

23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dvs.?

– Tata este profesor și îi place să contribuie la formarea tinerei generații. De asemenea, îi place să promoveze cultura cântând muzică populară și popu-larizând tradițiile populare. Mama este și ea implicată în educarea tinerei generații alături de sora mea (creșterea nepoțelului).

24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber?

– De obicei îmi place să ieșim la o plimbare prin oraș sau în parc, să merg la film ori de câte ori am ocazia. Îmi place să îmi beau cafeaua alături de cei dragi și să stăm la poveşti, să citesc. De obicei citesc cărți de istorie, politică, sport și dezvoltare personală.

25. În casa familiei Dvs. ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Nu avem bucate şi băuturi preferate. Acasă mâncăm de toate și bine.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dvs.

– Un moment important a fost luarea deciziei de a continua studiile în România.

27.   Cum credeţi, R.Moldova a avut şansa de a se integra în UE, alături de Republicile Baltice?

– În opinia mea, șansa de aderare a Republicii Moldova la UE în acel moment (2004) a fost nulă. Nu putem vorbi despre o asemenea șansă în situaţia în care nu puteam să ne comparăm în termeni de dezvoltare economică și de stabilitate politică cu Lituania, Letonia și Estonia. Republica Moldova este o țară instabilă din punct de vedere politic și economic. Noi nu putem fi parteneri de încredere pentru UE atât timp cât corupția este la cote înalte. De asemenea, problemele din domeniul justiției nu ne permit să credem că vom fi primiți prea curând în Uniunea Europeană.

28. Câţi ani, în opinia Dvs., i-ar trebui R.Moldova ca să intre în categoria statelor civilizate?

– Nu aș discuta neapărat despre categoria statelor „civilizate”. În opinia mea, Republica Moldova este un stat civilizat dat fiind faptul că este o țară cu un regim democratic (chiar dacă este vorba despre o democrație în devenire). În Republica Moldova funcționează o Constituție și (poate nu la cei mai buni parametri) principiul separării puterilor în stat. Mai degrabă, cred că întrebarea dumneavoastră se referă la calitatea democrației și la nivelul de dezvoltare economică a Republicii Moldova. Nu cred că trebuie să ne comparăm cu statele din Vest. Statisticile și cei mai importanți cercetători arată că discrepanțele economice dintre statele din vestul continentului și Republica Moldova cresc de la un an la altul. Probabil că obiectivul Republicii Moldova ar trebui să fie ameliorarea situației interne pe toate planurile, iar experiența statelor vecine ar putea fi o bună experiență.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real Vi se pare acest obiectiv?

– Atingerea acestui obiectiv îmi pare puțin probabil în următorii 20-30 de ani. Există prea multe interese politice pe ambele maluri ale Nistrului, dar și în afara țării, ca situația să rămână la fel. Atât timp cât vor exista astfel de interese, nu putem discuta despre soluționarea diferendului transnistrean. 

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat pământenilor, dar şi tuturor cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Indiferent unde vă aflați sau ce faceți, nu uitați să vă trăiți viața cu demnitate și cu încredere în propria persoană. De fiecare dintre voi depinde reușita sau eșecul vostru.

Ion Cernei

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close