RezinaSocial

Povestea unui vis de Saharna-Țiglău

Povestea unui vis de Saharna-Țiglău

O vizită la Victor Lupașcu – antreprenor, consilier și activist public, care, în ultimii ani, se dedică dezvoltării zonei de importanță națională Saharna-Țiglău, care, în timpuri străvechi, era un loc populat de strămoșii noștri, iar acum are șansa de a deveni o atracție turistică și socială complexă.

Plecam la Saharna-Țiglău cu mult interes, chiar dacă nu știam ce anume mă așteaptă acolo. Pe Victor Lupașcu îl cunoșteam mai mult din auzite. Știam că e un om de afaceri de la Rezina, se ocupă și de agricultură, este consilier raional, a candidat la funcția de primar de Rezina, dar are și proiecte agroturistice…

Primul meu gând a fost că e prea mult pentru o persoană… De fapt, în sinea mea, simțeam că asta nu e totul, că mă mai așteaptă ceva, fiindcă urma să-l întâlnesc într-un loc deosebit – mai sus de Saharna, mai departe de casele sătenilor, în umbra stâncilor înalte de la Nistru, la Saharna-Țiglău.

Victor Lupașcu ne aștepta lângă mașina sa. „Luați loc, plecăm”. Peste câteva minute, oprim lângă o construcție enormă nefinisată, cu acoperiș în stilul celor bisericești. „Aici va fi Muzeu”, – povestește Victor, – „aici e un spațiu pentru ateliere de meșteșugărit, aici – obiecte vechi de uz casnic rural, moldovenesc, vom expune și descoperiri arheologice făcute în urma săpăturilor de la Saharna-Țiglău. Deocamdată, totul e la Chișinău, dar când vom avea un Muzeu adevărat, ne vor fi restituite”.

Plecăm spre malul abrupt al Nistrului. Vedem o luncă împrejmuită de stejari tineri, dar și câteva scrâncioburi din lemn construite manual. „Aici va fi un loc de agrement pentru familii cu copii, construiesc și o punte de observare cu patru niveluri, dar mai încolo, în mina veche, aranjez un beci moldovenesc tradițional chiar în piatră. Acum vreau să vă arăt și casa albinelor”. Imaginația mea încă nu poate cuprinde totul într-o singură înțelegere și încep să-l întreb despre viață, de unde vine, cum a început totul.

tiglau1 Povestea unui vis de Saharna-Țiglău
Foto: zdg.md

De la Cernăuți – la Țahnăuți

„Părinții sunt români din zona Cernăuților, Ucraina. Până la 3 ani am trăit la Cernăuți, după care ne-am mutat la Țahnăuți, lângă Rezina.

De specialitate sunt arhitect, am absolvit Universitatea Tehnică din Chișinău, o perioadă am lucrat la consiliul raional, în biroul de proiectări, pe urmă m-am avântat în business, afaceri, comerț, am o întreprindere și parcă ne descurcăm.

Mi-am încercat puterile și în politică, poate nu trebuia, dar, pe de altă parte, e o experiență, poate așa trebuia să fie, că astfel am văzut cu alți ochi oamenii, lumea, cine și ce reprezintă, lupta asta pentru interese proprii, și m-am dezamăgit de toate acestea.

Am colaborat cu arheologi, am participat la săpături și mi-a apărut gustul acesta de istorie, de farmecele trecutului. În 2008, la Saharna, l-am întâlnit pe moș Ion, care mi-a povestit mult și inspirat despre aceste locuri. El mi-a propus să cumpăr un lot de pământ și când am ajuns aici, în deal, n-am mai vrut să plec”.

Terenul cumpărat de Victor s-a dovedit a fi într-un loc deosebit – aici, pe malul înalt al Nistrului, din vremuri străvechi trăiau oameni. Victor povestește că, atunci când a început construcțiile, a găsit multe cioburi din lut și alte numeroase urme ale istoriei de altă dată.

A descoperit aici urme de oameni care au trăit în vremuri străvechi. În 2010, la Saharna-Țiglău a inițiat săpături arheologice profesioniste, rezultatul cărora le-e descris detaliat în publicația „Așezarea și necropola din prima epocă a fierului Saharna-Țiglău” de Ion Niculiță și Andrei Nicic. De atunci, Victor a conceput ideea creării unui parc arheologic pentru toți cei interesați să descopere bogăția tradițiilor acestor locuri.

În prezent, viziunea sa generală de turism în această zonă include mai multe aspecte: istoric, ecologic, rural și cultural – cu un muzeu arheologic în aer liber, cu ateliere de meșteșuguri populare, locuri de agrement pentru familii, cu o curte de păsări și animale, un centru de educație ecologică și culturală și, desigur, cu infrastructură dezvoltată care ar presupune și locuri de cazare și alimentare.

Victor nu uită și de aspectul ecologic. El vrea ca oamenii să poată învăța să trăiască aici în armonie cu natura. În acest scop, vrea să planifice tot teritoriul lui vast conform principiilor Permaculturii, creând aici un sistem biotic cât mai sustenabil și prosper. Planurile lui se ciocnesc, desigur, și de dificultățile realităților noastre…

„Inițiativele mele sunt sprijinite doar de entuziasmul pe care îl mai am”

„Cât am alergat după primarul de Saharna… Hai să ne implicăm în proiecte de dezvoltare, de turism – va fi un mare suport pentru comună, inclusiv și financiar pentru primărie!

Dar el nu înțelege, consideră că eu promovez asta doar din propriul interes, consideră că turiștii nu vor aduce nimic comunei, decât gunoi pe malul Nistrului… Asta mă dezamăgește… Și localnicii nu prea înțeleg că acest lucru le oferă ceva – de obicei, ei consideră că dacă le propui ceva, asta nu-i zadarnic, că cineva mereu ascunde interese proprii. Chiar și mănăstirea îi împiedică.

Ei spun că vine multă lume și îi deranjează! Sincer, nu văd degrabă vreo posibilă schimbare. Aici schimbarea trebuie să se producă la nivel de gândire, dar schimbul mentalității e un proces îndelungat.

Cred că dacă aș reuși în timp cât mai scurt să realizez ceva aici, ca să deschid locuri de muncă, să am un flux de turiști, care ar plăti generos serviciile, ca să pot achita salarii bune angajaților, lumea ar reveni, știind că au acasă un loc de muncă bine plătit, s-ar implica și în viața culturală… Acum, însă, inițiativele mele sunt sprijinite doar de entuziasmul pe care îl mai am”.

Entuziasmul lui Victor, se pare, este unul fără limite, or, a înregistrat deja destul de multe realizări, atât antreprenoriale, cât și de bunăvoință: a fondat ONG-ul „IMPLICĂ-TE!” ca să dea un exemplu și un impuls altor ONG-uri locale. Pe parcursul ultimilor ani, Victor a organizat diverse evenimente, ca să diversifice viața culturală a rezinenilor, zeci de excursii prin Moldova, gratis, pentru copiii din raion, ca aceștia să-și cunoască mai bine plaiul natal.

Spune că e mare lipsă de oameni care obișnuiesc nu doar să consume, dar și să trăiască creativ, să sporească ajutorul primit, să facă viața mai bună cu efort propriu, cu simț gospodăresc.

Povestea unui vis de Saharna-Țiglău
Foto: zdg.md

„Autoritățile n-au treabă, n-au nevoie de aceste preocupări”

„Autoritățile n-au treabă, n-au nevoie de aceste preocupări și de nevoile celor care vor să realizeze ceva. Eu am trecut prin toate cu afacerile mele. Câte lucruri murdare trebuie să faci, ca să te menții, să te întreții cumva! Aici afacerea poate să ardă, iar legea care trebuie să te apere nu are niciun efect.

Aveam 130 de angajați în Rezina la toate întreprinderile pe care le avem – eram distribuitor la Vitanta și Căinari, și market, și magazine, și turism, și construcții – multe aveam. În total, aveam 5 milioane de lei rulaj pe lună și 600 000 de lei dădeam pe lună pentru depozit.

Credeam că dacă aș da și mai mult – toți ar zice: „Bravo!”. Dar s-a dovedit că eu încurc cuiva, fiind consilier. Au început să spună că fur, nu știu ce, și au hotărât să facă presiuni asupra mea.

Mi-au organizat percheziții, mi-au oprit mașina și au arestat-o pentru un an de zile, au venit la firmă 12 polițiști cu automate, „toți la perete” – să facă un spectacol și să arate că Victor nu-i antreprenor care plătește, care face binefaceri – dar, „uitați-vă, el vinde marfa cu termenul expirat”. Au filmat totul și au postat pe Facebook ca să vadă cât mai mulți. Trei ani de zile eu m-am judecat cu dânșii, ca din 9 dosare 8 să le câștig… Dar nu-i normal… Am stat și m-am gândit – pentru cine?! Parcă vrei pentru lume, dar nu prețuiește nimeni. Nu găsești nicio susținere, atunci când ajungi în astfel de situații”.

După câte i s-au întâmplat, Victor a dat averea sa în chirie și a ales activitățile de la Saharna-Țiglău. Spune că e un loc deosebit. Până a ajunge aici, i se părea că era bolnav, nu se putea concentra, parcă nu era de pe lumea asta, avea probleme cu plămânii, cu respirația. Aici se simte foarte bine. L-am întrebat la sfârșit – dacă ar putea alege un vis care s-ar realiza chiar acum, care ar fi acesta?

„Țiglău… Țiglău și gata. Un loc aparte grație împrejurimilor sale speciale, un loc armonios în natură, unde vizitatorii au posibilitatea să vină, să trăiască într-un spațiu deosebit, unde poți să te cunoști pe tine însuși, altfel… Pentru că, de obicei, viața pe care o trăim e o adevărată goană după averi, după bunuri, chiar dacă omul este o ființă spirituală și ar trebui din când în când să se întoarcă spre sine”.

Sursa
zdg.md
Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close