E timpul sa fii activRezinaSocial

Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi

Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi

De mai bine de 15 ani, dl Ion Ştirbu din Mateuţi, raionul Rezina, din proprie iniţiativă, adună exponate, a înfiinţat şi amenajează un muzeu de istorie şi etnografie.

I-a venit această idee în 2004, pe când era primar al localităţii.

“Atunci am acceptat să primesc tabăra de vară în frunte cu Varvara Buzilă, etnografă și muzeografă, în prezent secretară științifică la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău şi regretatul arhitect Eugen Bâzgu, unul dintre întemeietorii Muzeului Satului din Chișinău, primul său director, cercetător al patrimoniului cultural al țării noastre, împreună cu o grupă de studenți.

“M-am gândit să păstrez astfel de vestigii în sat, pentru istorie”

Domnul Bâzgu a cerut să-i dau un însoțitor prin sat. După ce mi-a spus ce intenții are, am hotărât să merg câteva zile chiar eu. Oamenii din sat au donat multe lucruri interesante și prețioase Muzeului din Capitală.

Atunci mi-a venit ideea de a păstra astfel de obiecte, vestigii de nepreţuit, pe loc, în sat, pentru istorie. O parte din consilieri, și nu numai, spuneau că nu avem nevoie de muzeu, cine o să vină să-l viziteze, sunt multe muzee în țară, mai mari, mai importante.

Eu însă am rămas la ideea, că pentru oamenii din sat cel mai important va fi acest muzeu, care o să ne reprezinte pe noi, o să ne dovedească cine au fost buneii noștri, cu ce se ocupau, cum trăiau, o să fie o dovadă vie a istoriei de veacuri pentru generaţiile viitoare. 

Și acum, zilnic, când intru în el, eu văd nu numai exponatele, dar văd și bunicile, mamele, surorile noastre la stativele de țesut, cu țurca în braț, împletind, croşetând, bunicii confecționând unelte de meșteșugărit și alte lucruri necesare în gospodărie, pentru lucrul la câmp, dar şi opere de artă populară aplicată”, mărturiseşte dl Ion Ştirbu.

– Cum v-aţi organizat, cu ce aţi început?

Am început cu un mic plan. Am întocmit o listă a persoanelor în etate, la care ar putea să se fi păstrat obiecte cu valoare istorică. Am format un comitet din rândul lucrătorilor de cultură, profesorilor. Profesoara de istorie Aliona Donica m-a ajutat prin întermediul elevilor şi părinţilor. 

– Ce reprezintă în prezent muzeul din Mateuţi?

Cele mai multe obiecte țin de etnografie şi/sau au valoare istorică: fotografii, obiecte de artă decorativă aplicată, mobilier, documente ș.a. Practic toate sunt donaţii şi vreau pe această cale să le mulţumesc Eugeniei Donica, Mariei Știrbu, Verei Ştirbu, lui Profir Nicolai, Elenei Gușan, Valentinei Cucer, lui Nicolae Știrbu, tuturor celor care voluntar au depus părticica lor în opera de păstrare şi înmulţire a memoriei şi istoriei baştinii. De procurat am procurat doar un covor, spune recunoscător custodele muzeului. 

Ca în multe alte sate din republică şi din raion, asemenea iniţiative îşi găsesc loc în şcoală, dar aşa şi rămân a fi o sală cu obiecte preţioase. La fel şi la Mateuţi – pentru muzeu a fost repartizat fostul atelier şcolar.

Doar că dl Ştirbu nu s-a oprit aici, a continuat să caute obiecte şi mărturii ale vremurilor trecute şi contemporane, iar cu timpul a mutat toate exponatele într-o casă particulară, lângă școală. La moment, spune dumnealui, sunt peste 1000 de exponate: 

Cele mai multe sunt din familia noastră. Unele le-am moștenit de la o mătușă, care ne-a dăruit și casa de locuit. Altele sunt de la părinți. Dar sunt şi adunate de mine, pe parcursul vieţii, pur și simplu îmi plăceau mult lucrurile vechi, pe care le păstram și le colecționam de la prieteni, iar multe erau aruncate de către săteni. 

Socot că muzeul a prins contur anume după vizita la o gospodină adevărată, Olga Adomniță, care cu plăcere a donat muzeului primele exponate, unelte de prelucrare a cânepii și lânii: stative, vârtelnițe, bătătoare, cicâricuri, rășchitoare, pieptene de curățit lâna ș.a.

O adevărată comoară mi-a donat Vera Severin, 13 vase de lut: oale, burluie, brăcăci, dar şi o sofcă ș.a. Valentina Manoli, de la mama ei, Emilia Cucu, mi-a adus broderii, patefon, bătători, fotografii, unelte de meșteșugărit ș.a. Iată atunci, în 2003, am socotit că pot să încep să amenajez un muzeu. Personal am cutreierat tot satul și prelungesc să fac acest lucru.

Muzeul a fost inaugurat pe 7 aprilie 2007, la ceremonia de lansare a monografiei “Satul Mateuţi: file de istorie”, spune interlocutorul meu, specialist în agricultură, care demult era pasionat de istoria baştinei, a studiat-o minuţios şi, în 2007, a editat monografia în cauză.

Nobilă şi valoroasă această trudă de a cerceta şi lăsa pentru urmaşi istoria scrisă a baştinei, în unele capitole asociindu-se cu istorici de renume cum ar fi Anton Moraru şi Mariana Varatic (originară din Mateuţi).

Dar şi extrem de dificilă or, a încerca să manevrezi nepărtinitor printre regimurile care s-au perindat pe aceste meleaguri atâtea veacuri este un lucru aproape imposibil, mai ales când vine vorba de soarta şi faptele consătenilor tăi. Căci nu sunt vremurile sub om, zice cronicarul, ci bietul om sub vremi. 

Aceste file din istoria satului Mateuţi au adunat între coperte, ca într-o virtuală casă mare, toţi trăitorii acestei vetre strămoşeşti din negura veacurilor şi până în ziua de azi, sute, mii de nume, astfel încât fiecare familie poate spune că îşi are locul său în aceste pagini.   

“Ne-am propus drept scop să încercăm a contura evoluţia istorică a satului pe parcursul secolelor – de la apariţia primilor oameni pe acest teritoriu până în prezent. La tema abordată deocamdată nu există nici un studiu, ceea ce face dificilă formarea unei imagini ample, veridice asupra evoluţiei istorice a satului Mateuţi.

Am intenţionat astfel să cercetăm istoria satului natal, având drept obiectiv înţelegerea profundă a originii şi evoluţiei acestei localităţi de pe malul drept al râului Nistru. Cunoscând adevărata istorie a localităţilor, gloria trecutului nostru istoric, putem cunoaşte istoria neamului nostru”, scriau autorii în întroducerea monografiei, care a devenit, fără îndoială, unul din cele mai preţioase exponate ale muzeului.

Bucurii şi planuri

Dl Ion Ştorbu spune că îşi doreşte ca din această trudă să rezulte un muzeu activ, care să fie interesant pentru cele mai diverse categorii de vizitatori.   

Simţeam o mare bucurie când muzeul era frecventat de elevi în grup cu profesorii, în pauze, de participanţii la seminarele raionale desfăşurate în școală, de o parte din cetățenii satului. Am avut oaspeți şi o televiziune de la Chişinău ș.a.  

De aceea dorința mea cea mai mare este de a trece într-o clădire nu adaptată şi temporară, dar unde să existe condiţiile necesare pentru un muzeu – temperatură, umiditate, iluminare etc.

Pentru că unele exponate în timp se uzează dacă nu sunt păstrate corespunzător. La moment se efectuiază reparația capitală a Casei de cultură, sper că la anul viitor se va încheia şi mi s-a promis o încăpere. Mai mult, la primărie mi s-a promis să fie cât de cât finanțat şi muzeul. 

În momentul de faţă intenţionez să studiez arhivele săptămânalului CUVÂNTUL şi să selectez mărturii scrise despre satul Mateuţi şi oamenii lui, să structurez exponatele şi să iniţiez noi colecţii tematice. M-am pensionat şi mă bucur că voi putea să dedic mai mult timp şi atenţie acestei activităţi”, a încheiat dl Ion Ştirbu.  

Monografia menţionată mai sus conţine şi un capitol numit “Fiii satului”, despre  personalităţi ale ştiinţei şi culturii moldoveneşti născute la Mateuţi. Dar prin lucrarea sa, plăsmuită cu multă dragoste şi pietate faţă de înaintaşi, şi prin acest muzeu, dl Ion Ştirbu, în opinia mea, merită să stea în capul listei.

Elena Roman

Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi
Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi
Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi
Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi
Ion Ştirbu, harnicul cultivator al ogorului istoriei satului Mateuţi

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close