Scrie știrea taSocial

Popas la baștina lui Vlad Pohilă, ziaristul care vorbea 12 limbi

Popas la baștina lui Vlad Pohilă, ziaristul care vorbea 12 limbi

Anul acesta, Ziua Limbii Române am decis s-o sărbătoresc împreună cu prozatorul Ion Iachim și ex-parlamentarul, scriitorul Vasile Șoimaru la biblioteca publică care poartă numele jurnalistului și redactorului Vlad Pohilă din s. Putineşti, Floreşti.  

Biblioteca poartă numele consăteanului de un an. Are și pentru ce or, Vlad Pohilă, redactor al revistei ”Bibliopolis”, vorbea 12 limbi, inclusiv polona, letona, estona, lituaniana, bulgara, mongola, dar era și un apărător şi promotor consecvent al limbii române.

După cum spunea Vasile Șoimaru, Vlad Pohilă era de fapt logodit pentru o viață cu limba maternă, căreia i-a slujit cu fidelitate până în ultima zi de viață pământească. Anume de Vlad Pohilă ne leagă broșura ”Să scriem corect românește”.

A mai redactat  ”Glasul Națiunii”, primul nostru ziar în grafie latină, tipărit în Lituania, acolo unde avea prieteni și adus la Chișinău într-un camion Kamaz, unde tirajul se distribuia ca pâinea cea caldă. 

A fost redactor-stilizator pentru scriitorii de după 1991. Ion Iachim, autorul cărților ”Decameron basarabean”, ”Ningea aspru la Cotul Donului” și ”Cireșe pentru mareșal”, romane cu o altă viziune asupra istoriei noastre naționale decât cea tradiţională din perioada sovietică, ne-a relatat că Vlad Pohilă a vădit o exigență notorie:

”Mi-a redactat ”Cireșe pentru mareșal”, muncă pe care a făcut-o mai mult nopțile pentru că ziua lucra la revista ”Bibliopolis”… A fost un redactor neobișnuit, care mi-a şlefuit în mod deosebit  textul plămădit cu atâta chin și durere.

Cartea am scos-o de sub tipar la Bacău, acum se bucură de un succes exraordinar a pentru că a fost redactată anume de Vlad Pohilă. A  fost un om de litere de o erudiție extraordinară și cred că rădăcinile acesteia trebuie căutate la baștină lui”, spunea dl Iachim. 

Vasile Șoimaru a deconspirat astfel starea de suflet a regretatului lingvist:

– Vlad citea mult încă din copilărie. Mergea la păscut capre cu rândul. Are iazul satului o peninsulă de vre-o trei hectare. Mâna cârdul de capre acolo, unde acestea pășteau în voie,  iar dânsul citea. Astfel dădea gata 5-6 volume pe zi! Iar la Moscova, lucrând în calitate de ghid pentru grupurile de turiști români, orice clipă liberă o folosea citind cărţile pocurate cu sacii în magazinul ”Drujba”. Astfel a avut posibilitate să învețe 12 limbi, dar și să fie un apărător de nădejde al limbii române”, ne-a relatat dl Șoimaru. 

Ghenadie Chefu, primarul de Putinești spunea că între somitățile originare din sat Vlad Pohilă a fost o stea de primă mărime:

– Localitatea are aproape 600 de ani de la prima atestare documentară. Consătenii noştri au avut întotdeauna o atracție deosebită pentru carte, care s-a amplificat mai ales când a fost deschisă școală cu 7 clase, în perioada interbelică.

Iar Vlad Pohilă și toate rudele lui (au fost 9 copii în familie) au dorit neapărat să facă studii temeinice. Noi am numit biblioteca în numele lui încă pe când Vlad era în viață, deşi acceptul i l-am obținut cu greu. Vlad  era cel mai activ furnizor de carte al bibliotecii noastre.

Iar când, la 4 aprilie anul curent, ne-a părăsit subit, parcă s-a prăbușit lumea pe noi. Acum misiunea noastră este să-i eternizăm numele. Vrem să edificăm un bust în fața căminului de cultură, mai avem și alte idei interesante, ne-a spus primarul de Putinești.

La bibliotecă i-a rămas pe perete un portret în ulei, executat de pictorul Mihai Gherstioagă, Vlad Pohilă fiind pictat în uniformă de general (precum era să aflu – în uniforma regelui Carol I). Portretul a fost finalizat în anul 2019, iar sub el e scris ”Vlad Pohilă, generalul limbii române”. Astfel sătenii au apreciat meritele consăteanului pentru munca titanică depusă. 

Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice „Noutăți editoriale”, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele „Limba și literatura moldovenească” (1987-1990; ulterior „Revistă de lingvistică și știință literară”) și „Glasul” (1989-1995), ulterior „Glasul Națiunii”), participând, în 1989, la tipărirea primelor numere ale acestei publicaţii, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). A fost redactor (din 1995), apoi redactor-șef (1998-2001) al săptămânalului „Mesagerul”; redactor la revista „Viața Basarabiei” (2001-2002) și redactor-șef adjunct la revista „Limba Română” (2002-2003). Din 2003 a fost redactor-șef al revistei de biblioteconomie și științe ale comunicării “BiblioPolis”, editată de Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu”.  A colaborat la diferite ziare și reviste de limbă română din Chișinău: „Tinerimea Moldovei”, „Viața satului”, „Literatura și Arta”, „Țara”, „Flux”, „Timpul”, „Jurnal de Chișinău” etc.; respectiv „Moldova”, „Femeia Moldovei”, „Nistru”. S-a impus ca autor de articole pe teme culturale (literatură, artă, învățământ, starea limbii române în R. Moldova, sociolingvistică, etnologie ș.a.), prin articole și emisiuni radiofonice de cultivare a limbii.

A practicat interviul, cronica literară, eseul, semnând numeroase materiale (inclusiv prefețe și postfețe) consacrate unor personalități marcante ale spiritualității naționale și ale celei universale, a debutat cu studiul “Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc” (1988), urmat de alte lucrări privind corectitudinea limbii române: “Să citim, să scriem cu litere latine” (1989), “Grafia latină pentru toți “(1990). În 1998 a tipărit “Mic dicționar de nume proprii străine”, reeditat în câteva rânduri, a fost unul dintre autorii “Dicționarului de greșeli” (1998).

 Ion Cernei

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close