Dezbateri publiceSocial

Asigurările în agricultură: de la an la an situaţia se înrăutăţeşte. De ce?

Asigurările în agricultură: de la an la an situaţia se înrăutăţeşte. De ce?

          În R. Moldova statul subvenţionează jumătate din costul asigurărilor în agricultură. Dar situaţia în acest domeniu se înrăutăţeşte de la an la an. Conform unor date oficiale din 2019, asigurările ar acoperi doar 1,5 la sută din terenuri. 

Care-s cauzele acestei situaţii dezastruoase, cine şi ce ar trebui să facă pentru a o depăşi? Am adresat această întrebare producătorilor agricoli, companiilor de asigurări, autorităţilor publice, dar și internauților care pot să vină cu argumente şi sugestii concrete la temă. Până la ora actuală am primit doar răspunsul dlui Constantin Tampiza, ex-viceprim-ministru, om de afaceri în agricultură, pe care-l publicăm mai jos.

Doi fermieri din Rezina ne-au răspuns că în ultimii ani au avut destule probleme cu companiile de asigurări, din care cauză au renunţat să mai apeleze la serviciile lor, dar nu vor să se confrunte cu guvernarea, pentru că anume cei de la guvernare stau în spatele acestor companii şi a actelor de care asiguratorii se conduc, de aceea preferă să nu-și expună opiniile. 

 Poate fi azi asigurarea colacul de salvare al țăranului din Moldova?

Tot mai des în spațiul public e lansată ideea, în special de către guvernanți,  că cea mai viabilă soluție de a micșora efectele marilor cataclisme în agricultură este asigurarea. La momentul actual eu personal pun sub un mare semn de întrebare această metodă de recuperare a prejudiciilor. 

Așa s-a întâmplat că în viață am practicat ambele genuri de activitate: am fost președinte al unei companii de asigurări, iar astăzi sunt agricultor. Pot să mă pronunț asupra fenomenului, ba mai mult, am să divulg și unele ”secrete” din domeniu.

Pornim de la postulatul că activitatea de asigurare nu este binefacere, ci un business, o afacere ce trebue să aducă profit. În schimbul unei plăți, prime de asigurare din partea agricultorului, compania, prin contract acordă garanții de recuperare a prejudiciului de la distrugerea deplină sau parțială a roadei culturilor agricole, cauzate de diferite calamități și riscuri.

Conflictul de interese dictează și comportamentul părților contractuale. Compania de asigurări, conștientă că agricultura e sector viciat cu riscuri mari – secete frecvente, inundații, grindină, înghețuri, solicită tarife mari de asigurare, ce nu pot fi suportate de fermieri.

La prima vedere, Guvernul a intervenit și… a propus asigurarea subvenționată a riscurilor în agricultură, prin care achită 50% din prima de asigurare. O practică cunoscută în spațiul european. În aceste condiții drumul spre piața de asigurări e deschis? Numai nu la noi. Practicele anterioare nu l-au convins pe țăran, credibilitatea lui față de asigurator e sub zero. Și vă explic de ce.

Volumul mic al primelor de asigurare nu le oferă posibilitate companiilor de asigurări să formeze rezerve pentru plata despăgubirilor mari. În 2018,  nouă companii ce practicau acest gen de activitate, pe 529  de polițe, au acumulat 10,3 mil. lei, iar în 2019 șapte, pe 116 polițe – 11,1 mil. lei.

Conștient de această situație și cu gândul la profit, asiguratorul recurge la diferite trucuri. În primul rând, el va propune un pachet de asigurare neatractiv: ploi torențiale, cutremur, furtună cu viteza vântului de 40-70 km /oră, îngheț târziu de primăvară sau îngheț timpuriu de toamnă. Mai rar o să întâlniți asigurări contra grindinei și dacă întâlniți, surpriză, cu o plată  suplimentară. Asigurarea contra secetei e o excepție.  

O veți întâlni numai la Nord, dar nicidecum la Sud sau la Centru.  Companiile de asigurări cunosc fenomenul, diferențele de precipitații anuale în aceste regiuni pot ajunge și la 300 mm pe an. În schimb riscurile de îngețuri sunt mai des contractate la Sud. 

Dacă asigurați volumul roadei, să nu vă mirați de condiția impusă de asigurator: respectarea regulilor agrotehnice, schemelor de întroducere a îngrășămintelor, asigurarea măsurilor de protecție a culturilor. Asiguratorul poate cere și dreptul la control. El deja ia în calcul disputa în judecată. Multiplele cazuri de diminuare a pierderilor reale, pe de o parte și umflarea pagubei, pe de altă parte, e o latură caracteristică a ”cooperării” părților.  Asiguratorul și asiguratul se suspectă reciproc de comportament cu rea credință. Undeva și unul și altul au dreptate.

 Încă o problemă. Statisticile pe care le-am analizat demonstrează: în 85 % din cazurile examinate în justiție li s-a făcut dreptate companiilor de asigurări. Trebue să recunoaștem faptul că juristul, avocatul reprezintă persoana cheie în companiile de asigurări.

Rolul lor este definitoriu la elaborarea pachetelor, condițiilor impuse clienților, dar mai ales în judecată. Iar litigiul deseori e examinat de colegul lui de facultate, prieten…, nu mai vorbim de alte posibilități de ”convingere a judecătorului”.

Fermierul nu dispune nici de cunoștințe, nici de juriști, nici de surse de ”convingere”… În cel mai rău caz renunță la asigurare.

Există destulă birocrație la încheierea unui contract de asigurare dar, mai ales, la perfectarea documentelor care justifică prejudiciul. La momentul oportun fermierul trebuie să interacționeze cu primarul, direcția raională agricultură, serviciul cadastral, serviciul de protecție a plantelor, serviciul meteo, evaluator, jurist… Pot continua? Unele din aceste servicii sunt contra plată. Pe alții trebuie să-i aduci la fața locului cu automobilul personal, să nu uiți și de frigărui, de niște cadouri în portbagaj. Mai pe scurt, specialitatea casei…

Oare nu sunt destule argumentele expuse în favoarea afirmației că țăranul nu acceptă și e sătul de ”asigurarea moldovenească”? 

 Și totuși, ce facem mai departe, cum întroducem niște practici europene în asigurări? 

Pentru asigurare e nevoie de agricultură performantă: de o cultură agrotehnică, de tehnologii moderne, măsuri de protecţie, îngrăşăminte, material săditor și semințe de calitate. 

Avem nevoie și de o justiție corectă. Legile sunt bune, dar ele trebuie respectate. Am introdus asigurarea subvenționată și?… Dacă statul plătește, el are tot dreptul să dicteze niște condiții, măcar niște pachete de asigurare în folosul țăranului. Oare nu vedeți ce se întâmplă?  În doi ani, 2018-2019,  companiile de asigurări au recepționat o primă de asigurare de 21,4 mln lei;  50% din sumă sunt subvenții de stat. Țăranii în această perioadă au primit despăgubiri de tocmai 7,25 mln lei sau de  33,9 % din primă. Am două ipoteze. Prima: pachetele de asigurare sunt elaborate în interesul asiguratorului… A doua: când 2/3 din bani rămân în buzunarul companiilor, inclusiv banii statului, nu miroase oare a spălare…? Nu o spun eu – cifrele vorbesc.

Cu așa gânduri grele nu pot accepta asigurarea moldovenească… 

Constantin Tampiza, ex-viceprim-ministru, om de afaceri

Constantin Tampiza, ex-viceprim-ministru, om de afaceri

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close