Social

Uriaşul stejar de la Cobâlea

Uriaşul stejar de la Cobâlea.

Avea peste o sută cinzeci de ani, când Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra lui şi a însemnat locul pentru ctitorirea bisericii.

Legenda mai spune că Voievodul împreună cu Maria Voichiţa au luat masa sub stejar, în drumul lor spre mănăstirea rupestră de la Ţâpova, unde s-au cununat.

Însă cea mai impresionantă şi tulburătoare poveste pe care am auzit-o de la localnici este din secolul trecut, când „eliberatorii” sovietici au dat ordin să fie închisă biserica, iar odoarele din interior să fie arse în curte. Politrucii au arătat cu degetul spre stejarul secular, au intrat în biserică şi au dat ordin ca icoanele, drapelele şi cărţile sfinte să fie aruncate şi incendiate lângă imensa tulpină a arborelui, care păstra istoria, memoria şi mândria de veacuri a comunităţii.

Cel mai în etate om din Cobâlea a intrat în biserică împreună cu alţi câţiva oameni respectaţi şi a început să adune, conform indicaţiilor comisarilor roşii, odoarele pentru a fi aruncate pe foc. „Eli-beratorii”, în obrăznicia lor, cotrobăind în lăcaşul sfânt, au dat peste vinul de împărtăşanie, fiindcă se apropia Învierea. Au băut întreaga cantitate de vin rezervată pentru un sat de creştini şi au căzut „la datorie”.

Când s-au trezit, biserica era fără odoare. În curte, lângă tulpină, unde ei arătaseră cu degetul, se afla o movilă mare de cenuşă, care încă mai fumega. Starostele bisericii le-a spus mojicilor în uniforme de militari, că au executat indicaţiile date şi au aruncat pe foc tot ce le-au poruncit.

Încă tulburi la cap, „eliberatorii” au venit lângă stejar, au dat cu piciorul în grămada fumegândă, au înjurat şi au plecat cu convingerea că au făcut o treabă bună pentru norodul muncitor.

Povestea mai spune că acei băştinaşi înţelepţi, ştiau foarte bine că tulpina, pe care nu o cuprindeau nici zece voinici, avea o scorbură mare, mascată cu crengi uscate.

În cele câteva ore de somn adânc, cât „eliberatorii” turmentaţi dormeau în biserică, bătrânii au ascuns cărţile sfinte şi icoanele vechi în scorbura stejarului, iar drapelele şi alte odoare de dimensiuni mai mari au fost date sătenilor spre păstrare şi tăinuire. Apoi, în apropiere de tulpină, au aprins un rug de ramuri uscate şi au adunat cenuşa, să vadă comisarii.

Cât timp puterea străină a dictat regulile în Cobâlea şi în Moldova, nici un sătean nu a deschis gura să divulge comuniştilor, unde şi la cine se află odoarele bisericii. Când a venit ziua şi ora să fie deschisă şi împodobită biserica, stejarul de peste 650 de ani şi-a deschis scorbura secretă şi a reîntors satului întreaga comoară. Ceilalţi săteni au scos din Casa lor Mare odoarele şi le-au reîntors lăcaşului sfânt.

Universul cobâlenilor încape în vrerea lui Dumnezeu de a le fi păstrat în anii de ocupaţie sovietică Stejarul lui Ştefan cel Mare, Biserica lor de veacuri şi Icoanele sfinte împreună cu vechile psaltiri dăruite de mitropoliţii de la Suceava şi Iaşi.

Ei îşi trăiesc povestea şi destinul, convinşi până în adâncul sufletului, că miracolul care a avut loc pe vatra satului lor, e un semn divin, iar lor le-a revenit misiunea şi norocul să păstreze candela credinţei aprinsă în vremuri de izbelişte.

Tăcerea multor cobâleni în etate e rugăciunea lor nerostită în anii de teroare roşie, iar ca să-i înţelegeţi, duceţi-vă şi îmbrăţişaţi Stejarul, bătrânul preot de peste 650 de ani, care prin freamătul coroanei, o să vă destăinuie poveştile neştiute ale Basarabiei româneşti.

Alecu Reniţă, Revista naţională NATURA

Avea peste o sută cinzeci de ani, când Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra lui şi a însemnat locul pentru ctitorirea bisericii.
Avea peste o sută cinzeci de ani, când Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra lui şi a însemnat locul pentru ctitorirea bisericii.
Avea peste o sută cinzeci de ani, când Ştefan cel Mare s-a odihnit la umbra lui şi a însemnat locul pentru ctitorirea bisericii.
Uriaşul stejar de la Cobâlea
Uriaşul stejar de la Cobâlea
Taguri
Arată mai mult

Vrei să devii membru al echipei săptămânalului CUVÂNTUL? Alege să ne susții cu doar 4 euro.

Stimate cititor! Îți vom fi recunoscători dacă, alegând una din cele trei variante de contribuție, vei susține CUVÂNTUL în misiunea nobilă de informare și schimbare în societate. Vezi pagina de abonare

Abonamente CUVÂNTUL
ContribuitorFanPatron
€4€7€12
Prieten fidel al săptămânalului CUVÂNTUL, pentru cititorii din diaspora:

Abonezi cel puțin 5 persoane (juridice sau fizice) din raioanele Rezina, Orhei, Șoldănești și Telenești, or. Chișinău (școli, biblioteci, biserici, case de copii, ONG-uri, părinți, bunici, rude, profesori etc., etc.) la varianta print a săptămânalului CUVÂNTUL pentru o perioadă de 6 și mai multe luni (un abonament lunar costă 16 lei) și câștigi un set de cărți marca CUVÂNTUL și dreptul la un reportaj foto/video în ziar și / sau pe site-ul cuvintul.md despre viața și activitatea ta sau viața și activitatea unei persoane pe care o consideri demnă de a fi făcută publică. Notă: cadourile pot fi ridicate personal sau redirecționate unei persoane /familii/ instituții la dorința Dumneavoastră.

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker