Drepturile omului: Garanţii vs Realităţi

Un om de afaceri răposat, acţionat în judecată pentru o datorie de 185 mii dolari

Un om de afaceri răposat, acţionat în judecată pentru o datorie de 185 mii dolari.

La 31 mai 2019, Mihail Cuţ, ex-primar de Rezina în legislatura 2003 – 2007, a înaintat în judecată împotriva SRL “Fraţi” şi Naum Cleinic, care decedase în decembrie 2018, o cerere privind rezoluţiunea unui contract de antrepriză încheiat în iulie 2016 şi încasarea solidară de la cei doi reclamaţi a 185 mii USD.

Feciorul lui N.Cleinic  susţine că pretenţiile lui M.Cuţ sunt aberaţii şi falsuri.

M.Cuţ pretinde că SRL „Fraţi” şi Naum Cleinic i-ar datora 185 mii USD.

Conform cererii, Mihail Cuţ i-ar fi transmis lui Naum Cleinic, administratorul SRL „Fraţi”, 185 mii dolari SUA pentru ca acesta să reconstruiască clădirea fostei staţii termice orăşeneşti, aflate la moment în proprietatea sa, transformând-o într-un complex de uscat fructe şi legume cu capacitatea de minimum 5 mii tone pe zi, iar după finisarea lucrărilor, până la 01 septembrie 2018, să înregistreze pe numele lui M. Cuţ dreptul de proprietate asupra complexului şi terenului aferent cu suprafaţa de 1.0786 ha. În caz de neexecutare a clauzelor contractului, SRL „Fraţi” şi  N. Cleinic se obligau să răspundă solidar în faţa lui M. Cuţ cu toate bunurile personale mobile şi imobile până la achitarea deplină a datoriei de 185 mii dolari SUA.

Reclamantul mai solicită aplicarea sechestrului pe bunurile mobile şi imobile, dar şi conturile bancare ale pârâţilor pentru a împiedica o eventuală înstrăinare a lor. Totodată, M. Cuţ menţionează în cerere că starea materială grea a familiei sale nu-i permite să achite la moment taxa de stat pentru judecată (circa 25 mii lei), din motiv că toate resursele familiei au fost investite în contractul dat, solicitând eşalonarea plătirii acesteia. 

SRL „Fraţi” şi feciorul lui N.Cleinic: Aberaţii şi falsuri!

În plângerea sa la redacţie, Alexandru Cleinic, feciorul lui Naum şi succesorul tatălui său în SRL „Fraţi”, califică pretenţiile lui M.Cuţ drept aberante şi afirmă că a aflat despre acestea în iunie 2019, când a început să pregătească actele pentru a intra în drepturile de moştenitor al averii tatălui său. 

„Da, SRL „Fraţi” a procurat în 2005, de la SRL „Metplas”, conducător Andrei Fedoronciuc, cu 180 de mii de lei, clădirea fostei staţii termice orăşeneşti (cazangeriei), iar  în iunie 2006, de la Primăria Rezina – şi terenul aferent acesteia, cu suprafaţa de 1.0786 ha, achitând 43845 lei. Aceste tranzacţii şi sume sunt reflectate în bilanţul firmei. Dar nimeni din familia noastră n-a auzit despre un atare contract şi nu există nicio dovadă că firma sau tatăl nostru ar fi primit o asemenea sumă uriaşă pentru noi şi că ar fi avut intenţia să transforme fosta staţie termică într-un complex de uscat fructe şi legume. Mai ales că în acea perioadă tata se simţea din ce în ce mai rău şi în septembrie 2017 dânsul a plecat în Israel la tratament, unde la 2 decembrie 2018 a decedat.

M.Cuţ a prezentat în judecată aşa numitul contract, nişte recipise, în copii, motivând că originalele ar fi rămas la tata. Dar noi, repet, n-am văzut asemenea documente şi nici n-am auzit de ele. Asemenea acte, care vizează sume atât de solide, sunt executate în câteva exemplare şi sunt autorizate la notar. Faptul că reclamantul nu deţine originalele lor, dar manipulează cu niște copii, în opinia noastră, demonstrează că pretenţiile sunt false şi noi am cerut expertizarea actelor.

Firma „Fraţi” şi tatăl meu au avut afaceri în alte domenii, care n-au avut nicio tangenţă cu prelucrarea producţiei agricole. 

Dar cele mai mari bănuieli trezeşte însăşi esenţa afacerii. Din „contractul” lui M.Cuţ reiese că tata ar fi luat de la dânsul 185 mii de dolari ca să transforme staţia termică în complex de uscat fructe şi legume, iar apoi să transmită proprietatea firmei sale – complexul şi terenul aferent – în proprietatea lui M. Cuţ (!?). Nu cred că cineva vede oarecare logică în asemenea „afacere”. Cu atât mai mult tatăl meu nu putea să se implice în asemenea lucruri fără a pune la curent membrii familiei. 

Pe de altă parte, în declaraţia de venituri a lui M. Cuţ, depusă în octombrie a. 2019, cand a candidat la funcţia de primar al oraşului Rezina, dânsul indica că în ultimii ani a avut un salariu mediu de 10 mii de lei, dar nu şi careva creanţe, datorii. Mă îndoiesc că dânsul aşa, fără notar, a avut şi a putut să dea cuiva 185 mii de dolari SUA. 

Și încă ceva: de ce acest contract a apărut după ce tatăl nostru a decedat, de ce “partenerul“ nu şi-a revendicat drepturile în perioada când tata era în viaţă?”, susţine Alexandru Cleinic, calificând intenţia lui M.Cuţ drept excrocherie şi încercare de a pune mâna pe o avere străină cu ajutorul judecătorilor”.

”Poveşti! Proiect ireal!”

Naum Cleinic a fost un om de afaceri cunoscut şi a conlucrat cu mai mulţi agenţi economici din Rezina. Faptul că acest proces judiciar a fost intentat împotriva familiei lui după ce el a decedat şi în baza unor copii de acte ni s-a părut şi nouă foarte suspect. Un proiect de o asemenea anvergură cum ar fi înființarea unui complex de uscat fructe şi legume cu capacitatea de 5000 de tone pe zi nu putea fi iniţiat pe loc gol, fără analize, consultări cu partenerii de afaceri, prieteni, agenţi  economici implicaţi deja în domeniul respectiv. I-am întrebat pe mai mulţi dacă au ştiut despre o atare intenţie a lui Naum Cleinic. Iată ce ne-au răspuns dumnealor:

Leonid Şvarţmakler, om de afaceri: Noi am fost în relaţii foarte apropiate cu Naum Cleinic. Acum prima dată aud că dumnealui ar fi fost preocupat de o asemenea afacere.

Leonid Nicorici, ex-director general al ”Lafarge Ciment (Moldova)” SA: Noi am conlucrat cu Naum Cleinic şi firma lui vreo 20 de ani. Dumnealor prestau ”Lafarge Ciment (Moldova)” SA servicii de transport. A fost un om onest, om al cuvântului, om de afaceri, dar nu afacerist, care, dacă promitea ceva, numaidecât îndeplinea.

Ghenadie Cuzuioc, om de afaceri: Am fost parteneri de afaceri cu dl Cleinic. Nu am auzit că dânsul ar fi dorit să se ocupe cu uscatul fructelor şi legumelor.

Andrei Gârlea, fermier: Complex de uscat fructe şi legume cu capacitatea de 5000 de tone/zi? Poveşti! Proiect ireal! Nu că raionul Rezina, toată regiunea noastră n-ar fi în stare să asigure cu materie primă o asemenea întreprindere. Pornind o asemenea afacere, dânsul numaidecât trebuia să se consulte cu producătorii de fructe şi legume, inclusiv şi cu mine. N-am auzit de aşa ceva. Ca să înţelegeţi, atunci când raionul Rezina avea o plantaţie de peste 17 mii de hectare cu pruni, noi, la fabrica din Otac, uscam până la 3 mii de tone de prune pe sezon.

Cunoscându-l pe Naum Cleinic, nu cred că dânsul s-ar fi avântat într-o asemenea afacere şi ar fi semnat un asemenea contract.

Incursiune în afacerile primarului M.Cuţ.

Apropo, privatizarea în 2005 de către administraţia or. Rezina a Întreprinderii Municipale “Reţelele Termice” a fost unul din sub-iectele investigaţiei “Guvernare în stil rezinean, sau o piesă sinistră cu protagonişti reali”. În investigaţie se menţiona că, în cadrul licitaţiei din 30 septembrie 2005, desfăşurată sub preşedinţia primarului M.Cuţ, au fost vândute centrala termică  şi  patru puncte termice din oraş, patrimoniu al ÎM ”Reţelele Termice”. Târgul a decurs după scenariul: un singur pretendent la fiecare lot, licitaţie considerată nulă, vânzarea loturilor prin negocieri directe la un preţ incomparabil de modest faţă de costurile de piaţă ale acestor obiecte. Astfel, toate imobilele întreprinderii au fost vândute contra a 450 mii de lei. Aceasta, în pofida faptului că, în actul de inventariere din 21 ianuarie 2004, patrimoniul întreprinderii era evaluat la 15,2 mln lei. Până la acel moment Primăria vânduse practic tot patrimoniul întreprinderii: clădiri, utilaj, reţele etc. Conform legislaţiei, resursele obţinute de la comercializarea patrimoniului unei întreprinderi trebuiau să acopere, în primul rând, datoriile acesteia faţă de stat, creditori, salariaţi etc. Solicitat la acest subiect, primarul Rezinei, Mihail Cuţ, ne-a declarat că o parte din mijloacele financiare obţinute din vânzarea patrimoniului întreprinderii „au fost cheltuite pentru achitarea datoriilor salariale către foştii angajaţi“. Colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat Rezina, responsabili de urmărirea datoriilor, susţineau însă că în ultimii trei ani, datoriile întreprinderilor respective faţă de angajaţi nu s-au diminuat cu nici un leu.

Un fapt destul de interesant în acest caz este legat de utilajul aflat în gestiunea ”Reţelelor Termice”, care, practic, s-a evaporat. În contractele de vânzare-cumpărare a centrului termic (cazangeriei) şi punctelor termice nu se spunea nimic despre utilajul şi accesoriile din dotare (cazane, zeci de pompe şi motoare electrice de diferite capacităţi, kilometri de ţevi, radiatoare, cablu etc). În încercarea de a da de urmele utilajului, ne-am lovit doar de bâlbâiala edililor. Primarul Cuţ afirma că „pompele, cazanele, motoarele electrice n-au fost expuse la licitaţie şi se află în gestiunea instituţiilor din subordine”. Potrivit unei dispoziţii a primarului Cuţ, o comisie în frunte cu viceprimarul R.Socol urma, în termen de 7 zile, să transmită patrimoniul ”Reţelelor Termice” Întreprinderii Municipale „Servicii Comunal-Locative”. Dar V.Prituleac, şeful acestei întreprinderi, ne-a spus că au preluat doar „reţelele aeriene ale ÎM ”Reţelele Termice” şi nimic din utilaj”.  

Iar foşti angajaţi ai ÎM „Reţelele Termice” au povestit jurnaliştilor, că o bună parte din utilajul întreprinderii, care putea fi utilizat la capacitate maximă, a fost demontat şi  vândut, inclusiv sub formă de metal uzat, iar sursele obţinute s-ar fi scurs în buzunarele şefilor. Între timp, poliţia din Rezina a reţinut la intrarea în oraş un autocamion încărcat cu fragmente de utilaj şi accesorii de cazangerie, fără acte de provenienţă a mărfii. Comisarul poliţiei, Petru Şova a precizat că metalul a fost încărcat dintr-un depozit de la marginea oraşului, că acesta pare a fi o parte din utilajul cazangeriei şi punctelor termice din Rezina, dar proprietarii metalului nu au fost identificaţi.

În investigaţia jurnaliştilor de la CUVÂNTUL se mai spunea, că redacţia a solicitat Procuratura raionului să informeze cititorii dacă au existat careva controale privind cazurile de înstrăinare frauduloasă de către demnitarii Primăriei Rezina a bunurilor publice, la care procurorul raionului a răspuns că nu au existat asemenea controale.

Mihail Cuţ şi alte 2 persoane vizate în acea anchetă reportericească au acţionat Redacţia şi autorii articolului în judecată, acuzându-ne de defăimare şi pretinzând un prejudiciu moral în mărime de 300 de mii dolari USD şi 20 mii de lei. Judecătoria Rezina şi Curtea de Apel Chişinău, judecând dosarul, au calificat cererea lui M.Cuţ şi părtaşilor săi drept neîntemeiată.

Justiţia urmează să-şi spună cuvântul.

Autorul plângerii la redacţie, A. Cleinic, mai notează că a reclamat intenţiile lui M.Cuţ, ca act de excrocherie, la Procuratura Rezina, anexând şi probele de rigoare. Procurorul I.Sandu i-a răspuns ca “a întocmit ordonanţa de neîncepere a urmăririi cu clasarea procesului penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii conform art. 274 CPP RM”.

În acelaşi timp, judecătoria Orhei (sediul Rezina) a primit în procedură contencioasă cererea de chemare în judecată depusă de M. Cuţ împotriva SRL “Fraţi” şi Naum Cleinic şi urmează să-şi spună cuvântul pe acest litigiu.

În imagine: Aşa arată în prezent fosta centrală termică a oraşului Rezina.

Aşa arată în prezent fosta centrală termică a oraşului Rezina.

 Tudor Iaşcenco

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close