Social

In memoriam Simion Manole

In memoriam Simion Manole!

Joia trecută teleneștenii şi-au luat adio de la Simion Manole, care din cei 56 de ani de viaţă mai bine de trei decenii i-a dedicat  Clinicii Stomatologice, unde ultimii 25 de ani a fost şi manager. 

O instituţie cu prețuri acceptabile, dar cu servicii calitative. Vine încoace lume nu numai din satele raionului Telenești, dar și de prin părțile Călărașilor și Sângereilor. Cu doctorul Manole găsea limbaj comun și mic și mare. 

La un coleg de grupă  a studiat tehnica implanturilor dentare, fiind convins că ar putea-o implementa în clinica sa.  

”Când omul pierde un dinte, nu-și dă bine seama că i se scurge viața”, spunea el deseori și-i îndemna pe pacienți să treacă cât mai des pe la cabinetul lui – nu neapărat când îl doare dintele, dar așa, să schimbe o vorbă-două. ”Așa trebuie să fie, fiecare pacient trebuie să-și aibă un stomatolog permanent, precum şi medicul de familie, avocatul, dar și oricare alt specialist, astfel ca problemele sale de sănătate, de alt ordin să le soluționeze cât mai eficient. 

S-a temut să ia cleștele de extracţie în mână de la început or, extracția este o operațiune neplăcută și dureroasă. Îmi povestea că, în 1987-1989, a fost înrolat pe doi ani ca medic-militar. Era un district de grăniceri din Extremul Orient, care avea propriul serviciu stomatologic. Medicii de acolo zburau cu un elicopter Mi-8 pe o distanță de circa 1200 km de asupra Sahalinului și arhipelagului Kurilelor la cele câteva zeci de pichete de grăniceri, unde extrăgeau cu nemiluita dinți abea atinși de carie. ”Stomatologul venea o dată în trei luni la pichet – puteau ei din cauza unui dinte care începea să doară, să cheme elicopterul în caz de urgență pe niște distanțe așa de lungi?”

Începând cu anii 90 s-a încadrat în Mișcarea de Renaștere Națională, dar aceasta a fost unica sa implicare în politică.

”Am decis că este pierdere de timp în detrimentul pacienţilor și pierdere de măestrie profesională”, îmi spunea el.                   

Simion Manole era pasionat de cultivarea plantelor de cameră, inclusiv iubitoare de căldură. Îşi umpluse şi casa, şi cabinetul. Trei puieţi de lămâi îi luase de la un agronom din Chiștelnița. Experimenta, voia să dovedească că acest arbore poate crește şi în Moldova.

”În orășelul militar din Sahalin creșteam roșii pe pervazul ferestrei, ceea ce-i impresiona pe mulți, fiindcă roșiile în magazin  erau acolo mare raritate. Acasă îmi place să lucrez în seră, îmi cresc singur legumele”, mi se destăinuia doctorul.  

A luptat cu boala și părea că a ieșit victorios din această încleștare. Dar nu a fost să fie. Duminică i s-a făcut rău, iar luni  inima lui întotdeauna zbuciumată a încetat să mai bată. 

A lăsat o amintire frumoasă ca medic și ca om de omenie, ca tată a doi fii, coleg şi prieten bun. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în Împărăţia Sa cu toți drepții. 

Ion  Cernei

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close