E timpul sa fii activScrie știrea ta

Legendarul fiu de regiment Vasilică Ghilaș din Stodolna

Legendarul fiu de regiment Vasilică Ghilaș din Stodolna.

Aflați într-o permanentă tranziție, măcinați de crize, în special de cele identitare, avem nevoie (poate azi mai mult decât oricând), de eroi, de modele, de personalități inspiraționale. Eroii ne fac viața mai frumoasă, ne ajută să ne definim, să avem un scop, să ne creăm valori pe care să le urmăm și ne motivează să fim mai mult decât ceea ce suntem acuma.

În perioada sovietică drept “eroi” erau recunoscuți doar cei care se încadrau în standardele ideologiei comuniste, chiar dacă erau niște vânzători de părinți ca Pavlik Morozov sau bandiți de drumul mare ca Grigore Kotovski. Iar eroii adevărați, autentici, erau trecuți sub tăcere. 

Să luăm, de exemplu, cazul tânărului cercetaș din Stodolna, Vasilică Ghilaș. Dacă ar fi luptat în armata sovietică, propaganda bolșevică l-ar fi transformat pe loc în legendă, l-ar fi inclus în rândul „pionierilor-eroi”, numele lui l-ar fi purtat o mulțime de școli, grădinițe, tabere de odihnă etc. Dar, întrucât a luptat împotriva ocupanților sovietici, pentru neam și țară, a rămas în anonimat.

Cred că a sosit timpul ca povestea eroului Vasilică Ghilaș (care zilele acestea ar fi împlinit 95 de ani), declarată „tabu” în perioada sovietică, să fie readusă în prim plan și larg propagată în întreaga țară. Întru realizarea acestui deziderat ne vom opri succint, în paginile de mai jos, asupra câtorva crâmpeie din scurta, dar zbuciumata lui viață – un exemplu de curaj, demnitate și patriotism.

Vasilică Ghilaș – legendarul fiu de regiment, cercetaș militar, s-a născut la 2 august 1925 în familia lui Ion și Alexandra Ghilaș din satul Stodolna, județul Orhei. Pentru a asigura bunăstarea familiei, părinții munceau din zori până-n noapte, numărându-se printre fruntașii satului. După absolvirea gimnaziului din satul Izvoare, Vasile a plecat să-și continue studiile la Liceul Militar din Iași.

În 1940, ocupând localitatea, sovieticii i-au cerut lui Ion Ghilaș să dea casa cea nouă, pe care abea o ridicase, pentru selsovet. Pentru refuzul de a face acest lucru, tatăl lui Vasilică a fost declarat „dușman al poporului”, condamnat la trei ani de închisoare și dus în Rusia, de unde nu s-a mai întors (a decedat într-o închisoare din Kazani în 1943).

Când a început războiul pentru eliberarea Basarabiei de ocupația sovietică, Vasilică a insistat să fie înrolat ca voluntar în Armata Română. Fiind din partea locului și cunoscând bine limba rusă, Vasilică se strecura la inamic și, zi de zi, aducea informații dintre cele mai prețioase despre cele ce se întâmplau la dușmani. Multe din patrulele de cercetare ale armatei române erau călăuzite de el, pe poteci cunoscute numai lui, departe în spatele frontului. Pentru vitejia de care a dat dovadă, mareșalul Ion Antonescu l-a dat exemplu pentru întreaga armată română:

„Copilul Ghilaș I. Vasile, elev în clasa a trea de liceu, din comuna Stodolna, județul Orhei, în timpul ocupațiunilor din Basarabia s-a pus în serviciul batalionului maiorului Ștefan Alexandru, din regimentul II dorobanți, aducând prețioase informații. Zi de zi, la Lalova, Stodolna și Jora, a călăuzit patrulele de cercetare și a ajutat la identificarea armamentului și organizațiilor inamice de la Butuceni, Jora și Juri.

Pentru eroismul și spiritul de jertvă de care a dat dovadă, îl citez ca exemplu pe întreaga Armată.”  (Ordin de zi pe armată nr. 15 din 13 noiembrie 1941).

Cartea de citire pentru clasa a II-a, anul 1941, conținea un text dedicat tânărului erou, întitulat „Puiul de român”, în care, printre altele, se menționa: „Iată un pui de român care s-a înscris în Cartea Neamului alături de vitejii ostași. Fapta lui vrednică să fie cunoscută de toată Țara.

Cinste lui!

O Țară cu astfel de copii-eroi nu va pieri în veci!”

În timpul operației Iași-Chișinău bravul cercetaș Vasile Ghilaș a fost anunțat pierdut fără veste. Se spune că ar fi fost capturat de către serviciul militar de recunoaștere sovietic și executat. Conform altei versiuni – cum că, în timpul unui zbor aerian, avionul în care se afla, împreună cu alți camarazi de luptă, a fost doborât de inamic.

Greu de concretizat azi, după atâta amar de vreme, care a fost sfârșitul tragic al scurtei sale vieți. Adevăr este că fapta vitejească a acestui pui de român basarabean va dăinui peste ani în inimile generațiilor de patrioți ai neamului, iar numele lui va fi înscris pe vecie în analele istoriei Țării noastre.    

Ion Grițcu, profesor de istorie,

       com. Lalova, raionul Rezina

P. S.: Americanii își folosesc eroii reali sau imaginari cu toată forța pentru a-și promova imaginea și valorile în lumea întreagă. Exemplul puterilor consacrate este preluat cu mare succes de națiunile emergente. Fenomenul generat de serialul turcesc „Suleyman Magnificul” ilustrează cât se poate de bine modul în care un personaj istoric excepțional este folosit astăzi, aducând bani, dar și imagine în străinătate pentru o țară în ascensiune, care apelează la trecut pentru a-și întări poziția prezentă.

Când ne vom învăța și noi să prețuim, să promovăm și să profităm de eroii pe care îi avem? Or, scria marele scriitor român George Coșbuc în poezia “Decebal către popor”: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moș îngârbovit; / Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănțuit.”

I.G.

Taguri
Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close