Dezbateri publiceE timpul sa fii activSocial

Jurnalism fără frică sau favoruri

Jurnalism fără frică sau favoruri

Alina Radu, directoare Ziarul de Gardă:

1. După 2010 în R. Moldova a apărut, chipurile, o clasă nouă politică. Vechiul partid comunist a rămas pe dinafara proceselor politice, iar noile formațiuni au luat cu asalt puterile în stat. Unii dintre noii lideri politici, mai fățiș, mai pe furiș, s-au implantat adânc în instituțiile media, au apărut multe televiziuni, portaluri, ziare noi – majoritatea cu patroni politici. Au apărut mulți bani obscuri prin aceste instituții media, au apărut blogguri de atacuri la comandă și grupuri pe rețele sociale pentru îndeplinirea comenzilor politice. Asta a subminat constant și profund starea presei libere în Moldova. Jurnalismul independent a pierdut în acest fel accesul la piața de publicitate, la informație, la licențe, la distribuția corectă a presei, la șansele egale de a face jurnalism echidistant și deontologic într-un stat capturat de politicieni corupți.

2. Fără frică de a lua autoritățile la întrebări, de a confrunta prin argumente și fapte demnitari corupți, fără frica de a aborda cele mai importante probleme ale cetățenilor – asta ar însemna sloganul. Totuși, jurnaliștii ar trebui să aibă niște frici: frica de a se discredita în fața publicului prin încălcarea normelor deontologice, frica de a îndeplini comenzi din partea patronilor politici în detrimentul interesului public, frica de a ști lucruri importante pentru societate dar de a nu le comunica din cauza autocenzurii.

Este posibil așa ceva în R. Moldova? Pentru noi la ZdG e posibil, chiar dacă unii dintre reporteri sunt amenințați, acționați în judecată, atacați verbal și fizic, pentru ei – frica de a dezamăgi cetățenii prevalează asupra fricii de a deranja un politician și de a pierde vreo favoare: o invitație de a munci la postul TV al politicianului/partidului, o invitație într-un tur turistic plătit de firmele afiliate partidului, o posibilitate de angajare în structurile politice sau un favor de a deveni consultant la un oligarh.

 Vasile Botnaru, directorul Biroului din Chișinău al Radio Europa Liberă:

1. De vină sunt, întâi de toate, consumatorii de presă care tolerează în meniul cotidian produse alterate alături de mostre de calitate. De ce nu au suficient discernământ e altă poveste, lungă cât 1001 de nopți.

2. E puțin probabil, deoarece decidenții nu vor să poarte inelul lui Solomon.

 

 

 

Viorica Zaharia, președinta Consiliului de Presă din Moldova:

1. La stabilirea indicelui libertății presei se iau în calcul diverși factori, inclusiv accesul la informație din țara respectivă, concentrarea proprietății media, legislația în domeniul media, securitatea jurnaliștilor etc. Astfel, dacă la unele capitole, cum ar fi, de exemplu, atacuri asupra jurnaliștilor, din fericire, avem o situație relativ bună, atunci la altele lucrurile au degradat, de aici și coborârea pozițiilor în top. Am avut în ultimii 8 ani o concentrare a proprietății media în unele și aceleași mâini, au fost create holdinguri de presă care servesc intereselor politice și nu interesului public, avem un acces la informație mult mai prost, pe unele segmente, decât a fost anterior etc. Totuși, faptul că în anul 2020 Republica Moldova a rămas pe același loc, 91, pe care se afla și în 2019 în clasamentul RSF în ce privește libertatea presei e mai degrabă un progres, dacă ne gândim la faptul că până acum noi am tot „căzut”. Or, în 2019 coborâsem 10 poziții față de 2018.

Cine e vinovat? Jurnaliștii și autoritățile deopotrivă, 50/50. În special în țările în tranziție sau cu democrații în devenire, ca a noastră, autoritățile tind să-și subordoneze presa, iar dacă aceste tendințe nu se ciocnesc de o rezistență puternică a breslei, presa devine neliberă. Asta s-a întâmplat la noi. Cei mai mulți jurnaliști au cedat tentației de a lucra ușor și comod, cu bani mulți. Este mai greu să fii independent, să te lupți cu sistemul pentru dobândirea informației, să scrii chestii care deranjează puterea, să lucrezi, la urma urmei, în mai multe locuri, ca să îți faci un salariu decent…

2. Jurnalism fără frică în Moldova deja există. Altfel, nu am fi avut celebre investigații de la ZdG, RISE, Anticoruptie.md, în urma cărora s-au produs demisii sau au fost deschise dosare penale, sau emisiuni TV bune, din care oamenii chiar află ce se întâmplă cu adevărat în țară. Am toată certitudinea că acest fel de jurnalism se va dezvolta în Moldova. Cât despre favoruri, și ele vor exista, ca să îi facă pe jurnaliști vulnerabili și neliberi. Campania UNESCO ar urma să le amintească jurnaliștilor că acceptarea de favoruri înseamnă pierderea libertății.

 Veaceslav Perunov, director portalul Esp.md, Bălți, președinte API:

1. В первую очередь виноваты власти, которым не выгодны свободные СМИ, которые пытаются их контролировать, поэтому необходимые законы или не принимаются или их принимают очень долго и в искажённом виде. Влияет и стремление представителей власти и различных партий иметь собственные карманные СМИ. Этим они развращают и бывших в прошлом хороших журналистов, они скупают их большими зарплатами, лучшими условиями труда и т.д. Слабость молдавской экономики, а, следовательно, и финансовая слабость независимых СМИ, является хорошим фундаментом для таких действий со стороны представителей ангажированных медиа-холдингов. На падение индекса свободы прессы влияет и нежелание или неспособность руководителей многих СМИ относиться к своему делу как к бизнесу и развивать своё СМИ не только в плане журналистики, но и в плане медиабизнеса. Опять же эти руководители зачастую никак не реагируют на инновации в журналистике, на использование новых медиа-площадок и новых технологий. В результате, некоторые СМИ становятся рупором того или иного политика де факто, а де юре заявляющих о себе, как о независимых СМИ, другие уходят с рынка и т.д.

2. Я понимаю этот девиз так, что журналистам не надо бояться заниматься своей профессией и не относиться избирательно к представителям различных политических движений и финансовых групп, то есть стремиться к объективности, даже несмотря на наличие собственных политических и иных взглядов. Такое в Молдове возможно, но, к сожалению, таких СМИ у нас единицы, мало кто соблюдает деонтологический кодекс, много бывших журналистов сменили профессию и стали пропагандистами, часть из них стали «слишком бизнесменами» и на всё готовы ради роста трафика и рейтинга – на публикацию кричащих, часто не соответствующих действительности, заголовков, лживых новостей и мнений, построенных на выдуманных ими же фактах или препарирующих новости в своих интересах и т.д.

 Vasile State, editor știri la Radio Chișinău, președinte APEL:

1. Libertatea presei în R. Moldova este într-o continuă degradare în ultimii opt ani, iar vinovați de această stare sunt politicienii, în primul rând și cu mici excepții, atât cei care sunt sau au fost la putere, cât și cei care sunt sau au fost în opoziție. Interesele oamenilor politici în conexiune cu mass-media sunt mai mult decât evidente dacă ne raportăm la rezultatele alegerilor parlamentare de la începutul anului trecut. Trei din cele patru formațiuni politico-electorale care au ajuns în Parlamentul de la Chișinău (PDM, PȘ și PSRM) au beneficiat generos de suport mediatic din partea principalelor trei media-holdinguri, cele controlate de Vladimir Plahotniuc și Ilan Șor, precum și de persoane apropiate din anturajul socialiștilor, susținători ai președintelui Igor Dodon. Dincolo de nocivitatea acestui fenomen care a avut evoluții oscilante pe parcursul anului trecut, mai grav este că în 2019 concentrarea proprietății în mass-media a continuat să fie una alarmantă. Astfel, pe fundalul unei oarecare stagnări în ceea ce privește primele două holdinguri sau al slăbirii unui pol politic, s-a consolidat periculos un nou imperiu mediatic, cel controlat de guvernarea PSRM și de șeful statului.

Desigur, autoritățile executive poartă, la fel, o mare parte de vină, pentru că n-au știut sau n-au vrut să elaboreze politici care să prevină amplificarea controlului politic asupra mass-mediei sau să întreprindă măsuri care, cel puțin, să limiteze proporțiile acestui fenomen. Și aici trebuie să amintim despre faptul că asigurarea libertății de exprimare și independenței presei sunt angajamente din agenda de asociere Moldova-UE. Însă, acțiuni au fost puține și schimbări profunde nu s-au produs. Da, este adevărat că la începutul anului a intrat în vigoare Codul serviciilor media audiovizuale, care este un document relativ bun, am îndrăzni să spunem, dar până acum nimeni nu a făcut o analiză a modului în care se implementează noua lege.

În mod normal, indicele libertății presei nu măsoară, în mod expres, calitatea jurnalismului deși este foarte dificil să pui în context și acest aspect în condițiile în care politicile editoriale sunt corelate cu interesele proprietarilor/oligarhilor.

2. Apreciez faptul că UNESCO a ales acest slogan pentru a marca Ziua Mondială a Libertății Presei. Totodată, cred că respectarea acestui slogan ar fi o mare provocare pentru presa din R. Moldova. Pentru a putea face faţă acestei provocări, trebuie să avem și să creștem numărul jurnaliștilor profesioniști și puternici, care își exercită meseria cu verticalitate, luptând pentru libertatea informațiilor și independența presei. Acești jurnaliști de la puținele instituții de presă independente din R. Moldova sunt, din păcate, ținta predilectă a intimidărilor și hărțuielilor din partea autorităților și a politicienilor. Să ne amintim de gesturile reprobabile făcute de unii politicieni pe parcursul anului trecut, dar și de unele declarații ostile la adresa presei ale unor persoane cu funcții înalte din stat, cum ar fi președintele Igor Dodon, care în acest an, la începutul lunii martie, îndemna presa să nu facă „show-uri” din relatările despre situația privind pandemia de Covid-19. La fel, o încercare de a „închide gura presei” a fost și dispoziția dată la 24 martie de președintele Consiliului Audiovizualului, Dragoș Vicol, cu titlu executoriu imediat pentru stațiile de radio și TV, privind modul cum trebuie reflectate subiectele legate de răspândirea Coronavirusului, care a provocat critici în rândul jurnaliștilor și experților din domeniu.

 Rodica Mahu, redactoră-șefă Gazeta de Chișinău:

1. Cum ați vrea să fie dacă mass-media rămâne concentrată în două-trei centre, care coincid cu polii puterii (și care nu e neapărat să fie aceiași)? În jurul lor satelizează restul. Primează detașat televiziunile cu „trusturile” lor. Urmează, la mare distanță, site-urile, o puzderie anonimă de copy-paste-uri, presa scrisă ajungând o entitate neglijabilă. De vină e cenzura economică și pauperizarea segmentului cititor al populației. Totul drept urmare a unui recul al democrației. Pentru guvernele clientelare care s-au perindat contează doar presa pe care o plătesc.

2. Sloganul îmi pare rupt de realitățile noastre. Din păcate, prea puține caractere în jurnalismul de la noi. Și prea multă slugărnicie. Veleități, da, venalități, mai dă, Doamne! Și atunci ce faci? Cauți adrenalină de meserie pe bani, de dorit cât mai mulți?…

Deși e posibil jurnalismul fără frică și favoruri. Doar pe cont propriu, și doar în cazuri singulare, la profesioniști integri. Un antidot contra fricii pentru ceilalți.

 Tudor Iașcenco, directorul ziarului CUVÂNTUL, Rezina:

1. Guvernarea, oricare ar fi aceasta, mereu tinde spre autocraţie. Realizarea acestei tendinţe depinde de faptul dacă celelalte ramuri ale puterii, inclusiv mass-media, supranumită „a patra putere în stat”, permit acest lucru. În RM o mare parte din mass-media preferă rolul de instrument al guvernării în opera de manipulare a cetățenilor în funcție de propriile interese. Din păcate, moştenirea şi tradiţiile sovietice au rădăcini puternice la noi şi o mare parte din jurnalişti preferă, figurat vorbind, vrabia din mână, dar nu cioara de pe gard. Eu sunt convins că dacă breasla noastră ar fi mai solidară în ce priveşte respectarea deontologiei profesionale,  ar ţine mai mult la propria imagine şi reputaţie, situaţia ar fi alta..

2. Conform principiilor deontologice, jurnalistul trebuie să informeze echidistant cum autorităţile îşi fac treaba, să le ofere consumatorilor de media posibilitatea de a analiza şi aprecia vorbele şi faptele guvernanţilor, să dezvăluie şi să critice abuzurile şi fărădelegile. Da, cred că în R. Moldova este posibil un asemenea jurnalism. Au demonstrat-o mai multe redacţii şi jurnalişti din mass-media scrisă şi cea electronică. E complicat, periculos? Da, e mai complicat, deseori ineficient şi mai periculos decât să deserveşti autorităţile. Dar acestea sunt nişte riscuri specifice ale profesiei noastre. Parcă medicul se confruntă cu mai puţine probleme şi riscuri? Ori soldatul, pompierul, fermierul, poliţistul etc., care îşi fac conştiincios datoria?

 

Vitalie Hotnogu, redactor-șef portalul Ziuadeazi.md, Cahul:

1. Libertatea presei este un concept ambiguu. În situația când o parte din instituțiile media sunt controlate efectiv de politicieni care mențin financiar activitatea acestor media, e greu să faci concurență. Cât ar părea de straniu, dar presa locală se află pe aceiași piață cu mediile naționale, având concurenți posturile TV și portalurile naționale, cu toate că sursele de finanțare și posibilitățile de a dezvolta această afacere sunt cu mult mai reduse. La nivel local ne mai confruntăm cu o situație penibilă: autoritățile publice locale tind să-și dezvolte propriile canale media, deseori neprofesioniste, ignorând instituțiile media existente.

Suntem liberi să scriem ce credem și în forma în care credem? Nu, din păcate. Avem și noi o parte din vină. Autoritățile locale au un grad foarte ridicat de autoapreciere și nu tolerează critica, chiar dacă este argumentată și probată. Există riscul să pierzi sursele, unii pur și simplu se supără și nu mai comunică. Cel mai greu le este colegilor care beneficiază de proiecte finanțate de donatori externi, iar activitățile pe care trebuie să le facă depind direct de APL. Noi deseori ne-am asumat acest risc, am suportat și consecințele, o spunem din practică. Chiar și așa, pentru noi mai importanți sunt cititorii, oamenii merită să fie informați corect, mai ales că mandatul unui funcționar poate fi doar de 4 ani, iar forma în care acesta contactează cu presa poate juca un rol semnificativ la alte alegeri. Nu suntem în stare de război cu nimeni, dar nici parteneri loiali nu avem, cu excepția cititorului. Aceasta credem că e libertatea noastră.     

2. Sintagma „jurnalism fără frică”, dacă e să vorbim de jurnalism profesionist și independent, în opinia noastră, e o tautologie. Ce fel de frică poate fi la jurnaliști? Dacă ai făcut un pas, trebuie să mergi până la capăt. Orice ezitare, orice pas înapoi este un semn de slăbiciune și atunci s-a terminat jurnalismul și se intensifică presiunile etc. 

Cât despre favoruri, cea mai mare capcană în care poate cădea o instituție media locală este contractul cu statul, cu APL. Chiar dacă nu sunt bani mari, o astfel de abordare cel puțin psihic blochează manifestarea spiritului civic în jurnalism. Nu poți scrie sau spune ceva negativ despre acea APL, chiar atunci când sunt subiecte de rezonanță. Jurnalistul poate fi blocat de către editor sau proprietarul editurii. Această formă de corupere este una răspândită la noi în țară.

  Cerem asigurarea accesului mass-media  la informațiile de interes public!

 Doamnei Zinaida Greceanâi, președinta Parlamentului Republicii Moldova

Domnului Ion Chicu, prim-ministru al Republicii Moldova

În contextul Zilei Libertății Presei, marcate la 3 mai, mai mulți reprezentanți ai mass-media, membri ai societății civile și consumatori de media înaintează prezenta petiție publică în scopul semnalării problemei limitării accesului jurnaliștilor la informațiile de interes public.

Restricționarea accesului la informațiile de interes public este o mare problemă pentru jurnaliștii din Republica Moldova. De-a lungul ultimilor ani, accesul la datele deținute de autorități le-a fost îngrădit jurnaliștilor sub diferite pretexte – protecția datelor cu caracter personal, secretul de stat și cel comercial; calificarea solicitărilor de informație drept petiții; obligarea jurnaliștilor de a solicita informațiile prin scrisori în loc de email sau apel telefonic și altele asemenea. Actualele practici administrative restrictive sunt generate și de cadrul legal existent, care conține carențe în măsură să îngrădească accesul mass-media și, implicit, al cetățenilor  la informații.

Pe parcursul ultimilor trei ani, Centrul pentru Jurnalism Independent, alături de alte organizații ale societății civile, a depus eforturi continue pentru îmbunătățirea cadrului legal ce reglementează domeniul, inclusiv a Legii privind accesul la informație. În iulie 2018, în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege, în care au fost incluse și recomandările ONG-urilor de media, dar care nu a ajuns nici măcar să fie discutat în plenul Legislativului.

În contextul stării de urgență instituite din cauza pandemiei de COVID-19, ne exprimăm îngrijorarea în raport cu faptul că autoritățile publice, sub paravanul situației excepționale, admit grave încălcări și limitări ale dreptului de acces la informație. Precizăm că triplarea termenelor pentru soluționarea solicitărilor de acces la informația de interes public, nu doar constituie, din punct de vedere juridic, o măsură disproporționată și nejustificată, dar reprezintă și o încurajare a propagării informațiilor neveridice și speculative, pe care însăși autoritățile statului trebuie să le combată. În situația dificilă în care se află societatea noastră, avem nevoie, mai mult ca oricând, de informarea corectă și promptă a publicului. Or, lipsa de informație poate crea panică în rândul populației și spori neîncrederea în autoritățile publice.

Prin urmare, CONSTATÂND că:

– Accesul la informațiile de interes public constituie un drept fundamental, găsindu-și consacrarea în textul Declarației Universale a Drepturilor Omului (art. 19), Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților fundamentale (art. 10), precum și Constituției Republicii Moldova (art. 34);

– Dreptul de acces la informație este garantat deopotrivă tuturor persoanelor, îngrădirea acestuia fiind inadmisibilă într-o societate democratică;

– Rolul definitoriu al mass-media este de a propaga democrația în societate, iar limitarea mijloacelor de exercitare a activității jurnalistice duce indubitabil la periclitarea acesteia,

SOLICITĂM Parlamentului și Guvernului Republicii Moldova:

1. Să abroge prevederile legale, instituite pe perioada stării de urgență, care limitează accesul la informațiile de interes public;

2. Să demareze procedurile legale în vedere îmbunătățirii cadrului legal în materie de acces la informațiile de interes public;

3 Să stopeze și sancționeze practicile administrative abuzive care restrâng accesul la informațiile de interes public.


 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close