Evenimente

CÂT DE MOTIVAȚI SUNT MOLDOVENII SA ÎNVEȚE PE PARCURSUL VIEȚII?

Analiza realizată arată că modelul de învățare pe tot parcursul vieții din Moldova este ineficient și inechitabil.

Pe de o parte, se atestă un deficit de forță de muncă calificată pentru cerințele actuale ale pieței muncii. Iar pe de altă parte, acesta perpetuează inegalitățile de pe piața muncii: (i) oferă acces redus persoanelor din zonele rurale (tineri, femei tinere, persoane ocupate în agricultură); (ii) stimulează învățarea pe parcursul vieții, în mare parte, pentru cei ocupați în sectoare cu productivitate scăzută și în sectorul public; (iii) nu încurajează învățarea în rândul persoanelor din grupul de vârstă 50+ ani.

 Motivația de a învăța este relativ redusă

 Doar 1 din 10 persoane ocupate ar fi interesată să-și dezvolte continuu cunoștințele, ponderea celor interesați din rândul populației inactive fiind mai mică – 8%. În același timp, un număr foarte modest de persoane consideră că o recalificare (pe cale formală sau non-formală) ar determina succes în plan profesional.

 Persoanele cu nivel înalt de studii și active pe piața muncii sunt cel mai motivate să învețe continuu. Datele arată că doar o pătrime din populație ar fi interesată să urmeze careva studii formale, adițional celor de care dispun deja. În cazul persoanelor cu dizabilități, cifra este de două ori mai mică – 12%. Situația populației de etnie romă este alarmantă: numărul persoanelor care au urmat careva studii și ar fi interesate să mai studieze este atât de mic, încât nu a fost posibilă o eventuală analiză și dezagregare a datelor.

Intenția de a urma pe viitor anumite studii este modestă. Astfel, în următorii trei ani, tind să creadă că vor urma studii formale (la școli profesionale, colegii sau universități) circa 16% din populația adultă, iar studiile non-formale (cursuri, seminare) – în jur de 20%. Vârstnicii manifestă cel mai mic interes pentru studiile non-formale – doar 6%. O motivație modestă observăm și în cazul persoanelor cu dizabilități: 8%-10% intenționează să urmeze studii non-formale și doar 4% studii formale. La fel și  în cazul persoanelor de etnie romă: mai puțin de 8% intenționează să urmeze studii formale sau non-formale.

Accesul la învățare este insuficient

Doar 60% din populația adultă a urmat cel puțin o formă de învățământ pe parcursul vieții, care s-a soldat cu o specialitate profesională. Cel mai mic nivel de participare la studii, indiferent de forma acestora, se atestă în cazul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani – puțin peste 50%. Totodată, fiecare a doua persoană cu dizabilități și doar 1 din 10 persoane de etnie romă dispun de instruire profesională (obținută pe cale formală sau non-formală). La nivel general, în activități de învățare sunt mai implicați tinerii, femeile, persoanele cu venituri sporite. În cazul persoanelor cu dizabilități și de etnie romă, femeile sunt mai dezavantajate în realizarea studiilor profesionale în raport cu bărbații. În același timp, analiza dată arată că circa 40% din populație dețin specialități pentru care nu au urmat studii

20% din populație nu au acces la învățământul formal de specializare. Aici vorbim despre acea pondere a populației care la moment nu dispune de studii formale de profesionalizare, dar și-ar fi dorit să le dețină. În mare parte, în această categorie se încadrează populația cu vârsta cuprinsă între 30-49 ani, cu venituri medii, care nu au avut posibilitatea să realizeze studii în virtutea anumitor circumstanțe.

Accesul la educația formală este limitat de responsabilitățile familiale și costurile financiare. Acest lucru devine mai pronunțat în cazul femeilor – mai mult de jumătate dintre ele se confruntă cu această problemă. În același timp, intenția de a urma studii formale este influențată și de o serie de factori externi, cum ar fi capacitatea financiară redusă, accesul din perspectiva geografică sau bariere legate de locul de muncă. Responsabilitățile familiale și costul instruirii sunt principalele bariere de acces și pentru populația de etnie romă.

90% din persoanele cu dizabilități și de etnie romă nu au participat niciodată la cursuri/ instruire non-formală. Această formă de dezvoltare a abilităților profesionale este slab răspândită și în rândul populației generale, unde doar 21% au apelat la diferite tipuri de servicii de educație non-formală. Și în acest caz, responsabilitățile familiale și costurile implicate sunt principalele bariere de implicare în învățarea non-formală. Pe lângă acestea, o dată cu înaintarea în vârstă (în mod special, pentru persoanele cu vârsta de peste 50 de ani) accesul la cursuri/ instruiri non-formale este limitat și de factori legați de infrastructură (distanța necesară de parcurs) – 33%, dar și probleme legate de sănătate (22%).

 

Raportul a fost realizat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, în cadrul proiectului „Societatea civilă contribuie la dezvoltarea socială și economică a țării”. Proiectul este implementat de Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Asociația Businessului European, HelpAge International și Centrul pentru Inovație și Dezvoltare Socială, finanțat de Uniunea Europeană și cofinanțat de Suedia. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.  

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close