Social

Vladimir Ciubucciu, reputat istoric, s-a retras în tăcere

Recent s-au împlinit 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a celui care a fost Vladimir Ciubucciu, originar din Șipca, Șoldănești, reputat istoric, unul din protagoniștii ciclului de interviuri ”30 de întrebări de-acasă”, editat de săptămânalul CUVÂNTUL”. Situație consternantă or, ne-a părăsit o personalitate marcantă pentru cultura noastră și nici presa de la Chișinău, nici conducerea statului, mediul academic nu i-au adus un ultim omagiu public.

În iulie 2017, l-am sărbătorit la 80 de ani pe Vlad Ciubucciu, istoricul, pedagogul, criticul literar, scenaristul și profesorul universitar. Vreo şase luni în urmă am discutat la telefon despre o monografie a Țânțărenilor din raionul Anenii Noi, constituit, în opinia sa, din săteni de la Țânțăreni, actualul raion Telenești, satul meu de baştină. Încercasem să-l contactez şi relativ nu demult, dar la numărul de telefon nu a răspuns nimeni.

Ştiam că are niște probleme de sănătate, dar nutream speranța că se va face bine. Nu-mi închipuiam că ar putea dispare ca un anonim. Înmormântarea s-a făcut ca pe timp de pandemie – cu participarea a câtorva rude și a groparilor de la cimitir… 

Vasile Malaneţchi, cri-tic literar, a spus la aflarea dispariției sale: ”Vladimir Ciubucciu a fost un om binevoitor și înțelept, mai totdeauna bine dispus, care semăna în jurul său voie bună, sentimente de respect și prietenie. L-am cunoscut încă din anii ’80 ai secolului trecut. Ne-am apropiat și mai mult în anii de la urmă, când a început să vină mai des pe la Muzeul Naţional de Literatură “Mihail Cogălniceanu”. În afară de cărțile sale cu caracter istoric și de arheologie lingvistică, așa le clasifica, apărute în această perioadă la editura „Pontos”, ne-a adus în dar și două mașini de dactilografiat… Când aproape să împlinească 80 de ani de la naștere, am pus la cale un moment omagial, ce urma să se desfășoare la Casa Scriitorilor, căci dânsul a fost și scriitor, autor de proză istorico-memorialistică. Când l-am abordat în acest subiect, mult prea modest din fire cum era și știind că îl prețuim, a făcut ca ideea noastră să ia aspectul unei glume… Cu alte cuvinte, ne-a refuzat politicos intenția și gestul său i-a scos și mai mult în relief modestia și cumsecădenia. Adio, prietene! Vei rămâne în memoria noastră drept un model de personalitate înzestrată din belșug cu hărnicie, înțelepciune, blândețe și modestie…”

Nina Sobol, profesoară din Orhei, își amintește: ”În 1968, Vlad Ciubucciu deținea funcția de şef al Secției de Învățământ Călărași. Făcusem cunoștință în cabinetul de serviciu. Discuția a durat patru ore. Captivante pentru mine, proaspătă absolventă a aceleiași facultăți. S-a încheiat cu post de lucru, pe care mi l-a oferit cu mare amabilitate și încredere. Nu mai puteai să nu porți responsabilitate. După ani și ani, la Arhiva de Stat, ne-am delectat sufletele în amintiri frumoase. Să ne ierte pentru că nici n-am știut de stingerea lumânării sale. Pe tăcute, asemeni lui George Munteanu, eminescologul de la București, originar din Bravicea. Oamenii mari știu a se retrage în tăcere… Dumnezeu să-i liniștească zbuciumul! Și Acolo va avea de descusut Arbori Genealogici! În splendidă limbă strămoșească!”    

A apărut pe lume la 13 iulie 1937 în satul Şipca, actualul raion Şoldăneşti, într-o familie de agricultori cu rădăcini în istorie. Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău, absolvind-o în anul 1962, după ce a muncit cinci ani în calitate de profesor la o școală sătească. După aceasta a urmat o carieră fulminantă, care a durat 30 de ani: șef al Secţiei raionale de Învăţământ Călărași, apoi angajat la Chişinău în calitate de membru al Colegiului de redacţie al filmelor artistice la studioul „Moldova-film”. Face şi critică literară, susţine teza de doctor în istorie la Academia de Ştiinţe a Moldovei în anul 1984. Apoi este viceministru al Învăţământului  în unul din guvernele de  până la 2001, după care a activat în calitate de consilier al preşedintelui Republicii Moldova. În calitate de savant a editat câteva monografii  şi 85  de lucrări științifice, printre care una cu titlul „Taina numelui tău”, despre provenienţa unor nume moldoveneşti pe parcursul secolelor, iar 5000  de familii au de la Vladimir Ciubucciu elaborări genealogice cu  sondaj în profunzimea istoriei de mai bine de 300 de ani.

Membru al Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova. A fost şi docent la catedra Istoria Românior de la Universitatea Pedagogică ”Ion Creangă” din Chişinău, prin cumul – consilier pentru probleme de învățământ, tineret, medicină, ecologie  și protecție socială. 

A fost unul din  protagoniștii ciclului de cărţi ”30 de întrebări de-acasă”, editat de redacţia CUVÂNTUL, situație care ne-a apropiat pe problemele legate de istoria ținutului, mai ales cele trecute cu vederea sau manipulate de către istoriografia sovietică. Până la urmă, dl profesor m-a convins că majoritatea istoricilor noștri, alături de scriitori, au stat  pavăză adevărului istoric, iar opinia că Limba Română și Istoria Românilor trebuie smulsă de pe buzele politicienilor a devenit vitală în lumea științifică.

”În politica moldove-nească îmi plac oameni docți și creștini. Îmi displac toți ceilalți, mai ales demagogii”, ne-a declarat domnia sa în interviul pe care l-a întitulat: “Şipca trăieşte. Speră şi dă din coate”.

A făcut mai multe lucruri bune pentru baştina sa. Se autodefinea ca “cetăţean al „Satului Şipca din Chişinău” şi „cetăţean de onoare ereditar al satului Şipca”, ca urmaş al unei dinastii de preoţi. Iar la întrebarea “În ce măsură contribuiţi la dezvoltarea satului natal?” a răspuns: Prin propagarea istoriei satului şi a personalităţilor lui de vază. De altfel întrebarea este intrigantă şi dureroasă. Într-un fel am răspuns la ea în cartea mea monografică, recent apărută, despre satul meu de baştină, Şipca, cu genericul „Glăvăneşti pe apa Cobâleanca” /Ch., 2007, 475 pag.): „Rupt pe veci din cuibul părintesc, trecut prin şărătăuca năstruşnică a urbanizării, în adâncul sufletului am fost şi rămân mereu şipcean, fiu de ţăran, om creştin, cu simţul demnităţii plugăreşti şi cel al ruşinii, bonomiei şi cumsecădeniei ce au fost specifice părinţilor din părinţi…”

Avea un arbore genealogic interesant, care pornea de la Gheorghe Ciubucciu, jupân ieșean diriguitor de ciubuc (pipă) la curtea domnească la 1741, care deprinseseră de la turci obiceiul de a fuma ca fumul neapărat să treacă printr-un vas de apă. A urmat apoi părintele Toader Ciubucciu (1776-1826), paroh la biserica din Șipca, după care merge pălămarul Simion Ciubucciu (1802-1859), urmează două generații de agricultori, din care la 1937 se naşte şi Vladimir Ciubucciu…

Profesorul Ciubucciu mai era și adversarul conceptului romanizării dacilor, a teoriei localizării Latiniei în Italia, în Lațium, dar nu în Carpați, teorii apreciate de domnia sa drept promovate de prooroci agramați.

Ne-a mai îndemnat în particular să studiem lucrările sale privind etimologiile populare primitive ale toponimelor, hidronimelor, oronimelor, dar și a numelor de familie etc. Adică ne-a lăsat o moștenire științifică colosală, care urmează să fie studiată. Iată de nu am lăsa ca numele acestui om de știință extraordinar să dispară ca pasărea-n ceață.

Veșnică pomenire, Domnule Profesor!                     

Ion Cernei

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close