ApropoEvenimente

Sindicatele – vaca care nu s-a muls niciodată, dar a muls reușit lucrătorii

Voi atinge cea mai sacră vacă a medicinii moldovenești – Sindicatele ei. Vaca care nu s-a muls niciodată, dar a muls reușit toți lucrătorii sistemului de sănătate, de la medici până la paznicii de la porțile spitalelor. Când au plesnit cele sovietice, ele, naționalele au renăscut imediat. Cu aceeași oameni, aceleași lozinci, aceleași tactici.

De două luni vorbesc permanent despre protecția personalului medical. Am susținut colegii să vorbească despre echipamente, despre dreptul la testare, la carantină, la majorare de salarii pentru un lucru enorm de riscant măcar în perioada de criză. Sute de mesaje primesc din spitale, de la ambulanță, de la medici, felceri și asistente. Dacă aș putea să transmit descrierea nedreptăților prin care trec ei, aș face o carte a durerii. Am așteptat în fiecare zi o reacție a Sindicatelor. Am așteptat-o când autoritățile au învinuit medicii de iresponsabilitate, am așteptat-o când din 390 de medici numai câțiva au fost recunoscuți ca infectați la locul de muncă, am așteptat-o când doar la 29 de medici s-a decis să fie plătită compensația mizeră de 16 mii de lei, am așteptat-o când s-a acordat un supliment la salariu de nimic și când cifra personalului medical infectat a trecut peste 500 dintr-un total de 2049 persoane am înțeles că sunt așteptări deșarte. În fiecare zi se îmbolnăvesc alte 30-40 de cadre. De parcă am fi la război. Iar Sindicatele, fiind un munte, au născut un șoricel – o tandră și aproape șoptită adresare ministerului și un apel către toți angajatorii cu niște deziderate și trimiteri la legi. Și atât. Nu au cerut socoteală câte echipamente s-au procurat, nu au cerut informație care cadru îmbolnăvit de unde vine, nu au întrebat ce se întâmplă că procentul cadrelor infectate la noi e cel mai mare din lume, nu au mers să verifice semnalele medicilor, nu au cerut salarii mai mari, au scris o scrisorică și un apel. În stilul cunoscut sovietic.

În mandatul meu în schimb, Sindicatele au fost active și tare vocale. Când am venit la minister, prioritatea nr.1 pentru mine era majorarea salariului. Însă bani de unde? Venisem vara, bugetul deja aprobat, banii repartizați. După unele calcule am găsit niște fonduri, erau limitate și ca să nu împart la toți câte 50 de lei, am decis să încep cu plata pentru gărzile de noapte. Așa cum a făcut România, Croația, țările baltice, și alții. Wow, câte paie mi-am aprins în cap! Însă primii au fost cu critica Sindicatele, susținuți și de alți sateliți mereu utili. Că nu se poate, că trebuie sistemic, că trebuie analiză, că nu e grabă. Le-am explicat că din 1 ianuarie trecem la abordare sistemică și aceasta e o măsură de salvare căci sunt instituții în care nu mai are cine ieși noaptea. Mi-au trântit un aviz negativ la proiect acești adevărați apărători ai lucrătorilor. Bine că a fost unicul și plata a fost majorată din 1 octombrie 2019. Apropo, ar trebui actuala guvernare să spună mulțumesc, aceste plăți salvează acum situația, când se lucrează în ture, altfel salariile ar fi fost mizere de tot.

Un alt aviz negativ și discuții neplăcute au avut loc, când am schimbat Hotarârea de Guvern cu privire la alegerea prin concurs a conducătorilor instituțiilor medicale. Sindicatele iar supărate – că încalc drepturile conducătorilor de a fi chirurgi, că prea dură e lista de cerințe, etc. Da, era dură. Fiindcă avem nevoie de lideri integri și fără interese de partid. Am reușit să fac schimbarea cum e în lumea întreagă, dar la insistența inclusiv a Sindicatelor, acum totul a revenit pe făgașul vechi. Și aici bravo, și-au făcut jobul bine.

Întrebarea mea acum e către cei care întrețin aceste Sindicate. Voi mai aveți nevoie de ele? Odată ce nu vă apără cu adevărat? Dacă nu, retrăgeți-vă toți cererile de membru. Nimic nu o să se întâmple cu voi. Nu poți pierde ceea ce nu ai. Într-o viață lungă profesională unica ce am avut de la Sindicate – o foaie de tratament la un sanatoriu după un episod greu de boală. Atât. Cu cotizațiile de-o viață m-aș fi putut odihni la Majorka și nu într-un sanatoriu cu iz sovietic, care apropo, demult a fost vândut.

P.S. Venind la minister, am refuzat să depun cerere de membru. Am considerat că așa e corect pentru un ministru. Și nici nu aveam nevoie ca cineva să mă apere.

Mingea e pe terenul vostru, dragi colegi. Sunteți în stare să bateți un gol în poarta demult abandonată de portar.

Ala Nemerenco

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close