Social

Sărbători false pe timp de pandemie la Orhei

Pe 6 aprilie, Primăria Orhei a informat cetăţenii că autoritățile municipiului şi raionului au marcat 76 de ani de la eliberarea localităţii de sub ocupația fascistă. Primarul mun. Orhei, Pavel Verejanu, președintele raionului, Dinu Țurcanu și deputata Marina Tauber, vicepreședinta Partidului Șor au depus flori la monumentul ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.

 “Ocupația fascistă a orașului Orhei a durat aproape o mie de zile, în perioada iulie 1941 – aprilie 1945. Peste patru mii de orheieni civili au fost nimiciți sub ocupația nazistă, alte câteva mii fiind mânate în robie sau lagăre de concentrare”, se menționează în comunicat.

Aceste afirmaţii sunt nişte falsuri promovate în stilul binecunoscutei propagande sovietice. Orașul Orhei nu a fost niciodată sub ocupație fascistă. Documentele, adevărul istoric demonstrează cu lux de amănunte: în vara lui 1941 armata română, antrenată într-un Război al Dezrobirii contra armatei roşii, a elibe-rat Basarabia și orașul Orhei, adică teritoriul național ocupat la 28 iunie 1940 de URSS. De fapt, armata roșie a cedat Orheiul fără lupte la 26 iulie 1941, după ce a incendiat mai multe instituții, inclusiv închisoarea situată alături de actuala clădire a administrației raionului. În închisoare au ars de vii circa 500 de oameni (intelectuali, țărani înstăriți, fețe bisericești, studenţi etc.). Cunosc aceasta din surse concrete: în 1998 am făcut un interviu cu un orheian pe nume Nicolai Șornic, fost deținut, care la 26 iulie 1941 a scăpat ca prin minune din acel calvar. Repet, Orheiul a fost eliberat de către armata română și după trei săptămâni a fost cedat autorităților civile nou formate – Prefectura, Primăria și Consiliul Județean.

În septembrie 1941 orașul a fost vizitat de către mareșalul Ion Antonescu, în suita căruia, precum scria gazeta SANTINELA, era un ofițer neamţ pentru legătură cu comandamentul german. Apropo, unul din ordinele emise de către mareșalul Ion Antonescu prevedea scutirea populației Basarabiei de impozite,  invocându-se distrugerile economiei Basarabiei cauzate de ocupația societică în perioada 28 iunie 1940 – 26 iulie 1941. Prin urmare, în perioada iunie 1941 – aprilie 1944 orașul Orhei s-a aflat sub administrație civilă românească, unde cetățeanului i se cerea să se supună legilor statului aflat în stare de război.

Iar afirmația că mii de orheieni ar fi fost nimiciți de către fasciști făcută acum, după 76 de ani, nu-i confirmată de careva documente, pentru că în perioada sovietică nimeni nu și-a bătut capul de evreii din Basarabia, care au suferit în anii războiului.

Nimeni nu neagă represiunile desfășurate de gene-ralul N. Pichi-Vasiliu, șeful Jandarmeriei ținutului Basarabia contra etnicilor evrei. Dar se știe cu siguranță, că acestea au încetat după septembrie 1942 și că evreii din Basarabia nu au fost trimiși în lagărele de concentrare naziste. Drept dovadă servește și arhiva lui Wilhelm Filderman, liderul din acei ani al comunităților evreiești din România, căruia mareșalul Antonescu i-a dat propriul automobil de serviciu ca să inspecteze locurile de surghiun ale etnicilor evrei, dar și rezultatele inspecției a acestor locuri de către Crucea Roșie din Elveția. O dovada că atitudinea autorităţilor româneşti faţă de etnicii evrei după 1942 s-a schimbat este şi nașterea lui Miron Șornic, tatăl lui Ilan Șor, în 1943, în satul Leușeni, actualul raion Telenești.

Despre operația Umani-Botoșani: în aprilie 1944, înainte de a-l ocupa, aviaţia şi artileria sovietică au bombardat crunt or. Orhei, așa că a fost nevoie de vreo 5 ani pentru a-l restabili. La muzeul din Orhei puteţi vedea în imagini consecințele acelui bombardament, confirmate de martori vii ai acelui atac – Teo-Teodor Marșalcovschi, acum profesor universitar la Bălți, iar atunci copil de 9 ani, care alături de părintele său a supravieţuit grație faptului că erau la Ocnița-Răzăși, la câțiva kilometri de oraș. Iar în pădurea de la Lucașeuca, din coastele Orheiului și acum se mai găsesc obuze și bombe de producție sovietică rămase neexplodate după acel bombardament.

Pe cei interesaţi de holocaust și ocupația fascistă i-aş sfătui să răsfoiască cele 4 volume ale ”Cărții Memoriei”, grele de aproape jumătate de pud, cu numele basarabenilor deportați în perioada 13 iulie 1940 – 6 iulie 1949 şi să numere persoanele cu nume mozaice ca să se convingă câtă populație evreiască a fost deportată în Siberia de regimul stalinist venerat cu atâta zel de urmaşii aceluia.

Trezeşte repulsie însăşi această manifestaţie, organizată în plină pandemie. Şi încă ceva semnificativ: conform raportului pe raionul Orhei, aproape toate persoanele infectate cu Covid-19 sunt cu viză de reședință în primăriile administrate de primarii aleși pe listele Partidului Șor. În loc să marcheze nişte aniversări false, poate ar fi mai potrivit ca autorităţile să ia toate măsurile ca pandemia să nu explodeze cu urmări tragice, pentru care ar putea răspunde, dacă nu în faţa Legii, apoi în faţa Celui de Sus.

“Este regretabil că preşedintele raionului, cu părinți români de la Căușeni, cu școală românească făcută la Craiova pe contul contribuabilului român, cu studii la NATO şi cetățenie română slujește unor interese obscure, promovează falsul istoric, în oraşul care în toate timpurile a reprezentat tot ce are mai bun Basarabia”, ne-a spus un istoric orheian.

În imagine: Preşedintele raionului Orhei, Dinu Țurcanu, după depunerea de flori la monumentul ostașilor căzuți în cel de-al Doilea Război Mondial.

 

     


Ion Cernei

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close