Evenimente

Zinaida Greceanîi și unii miniștri din Guvernul Chicu, au participat la „primirea solemnă” organizată de Ambasada Federației Ruse la Chișinău cu ocazia zilei armatei sovietice de ocupație

Mai mulți oficiali moldoveni, inclusiv președintele Parlamentului Zinaida Greceanîi și unii miniștri din Guvernul Chicu, au participat ieri, 23 februarie, la „primirea solemnă” organizată de Ambasada Federației Ruse la Chișinău cu ocazia zilei armatei sovietice de ocupație,menționează sursa.

Pe pagina Ambasadei Federației Ruse au fost publicate mai multe fotografii de la eveniment. Din ele se observă că misiunea diplomatică l-a invitat pe Ministrul Justiției, Fadei Nagacevschi, ministrul Apărării, Victor Gaiciuc, multe alte persoane din structurile statului afiliate Partidului Socialiștilor și șefi ai administrației separatiste de la Tiraspol, precum Victor Ignatiev și Oleg Beleakov. 

 

Unul din participanți este Igor Gorgan – șeful Marelui Stat Major al Ministerului Apărării. Tot acolo au fost văzuți șeful adjunct al Serviciului de Informații și Securitate, Artur Gumeniuc, șeful adjunct al Serviciului Protecție și Pază de Stat, Petru Corduneanu, și șeful Inspectoratului General de Carabinieri, Ștefan Pavlov.

De asemenea, la eveniment au mai luat parte secretarul general al Guvernului, Liliana Iaconi și secretarul general al Parlamentului Adrian Albu.

Bașcanul Găgăuziei, Irina Vlah, secretarul CEC, Maxim Lebedinschi, precum și deputatul PSRM, Andrian Lebedinschi, la fel au fost prezenți la ambasada Rusiei.

Amintim că și Igor Dodon continuă să idolatrizeze ocupanții. Mai exact, acesta a declarat ieri că „sărbătorește” ziua de 23 februarie, zi în care, așa cum spune el, sunt cinstiți „militarii care au purtat uniforma Armatei Sovietice”.

În primul rând, apare întrebarea: Despre care „țară” și „popor” vorbește Dodon, atunci când spune „aflați în slujba țării” și „de a servi poporului”?; Armata Sovietică fiind numele părții principale a Forțelor Armate Sovietice al Uniunii Sovietice între anii 1946 și 1992; De menționat că militarii garzii sovietice/ruse în războiul din Transnistria din 1992, tot purtau încă „uniforma Armatei Sovietice”. Aceștia, făcând parte din Armata a 14-a de gardă sovietică, creată ca unitate a Armatei Sovietice în circa 1956 din Corpul al 10-lea pușcași de Gardă „Budapesta”, anterior parte a Districtului Militar Odesa, având cartierul general la Chișinău. Implicarea acestora a dus la apariția așa-zisei „Republici Moldovenești Nistreene” (RMN), relația căreia cu R. Moldova încă este tensionată, iar armata de ocupație încă este prezentă în regiune.

Dodon mai subliniază că „este o mândrie pentru el ca președinte al R. Moldova, să se adreseze tuturor bărbaților, mai cu seamă, celor care au purtat însemnele militare sovietice și să mulțumească veteranilor pentru că au răspuns chemării Patriei”. Acesta mai adaugă că „este de datoria noastră să propagăm valorile pentru care ei au slujit și au luptat”. 

Este de menționat că sub „însemnele militare sovietice” au murit mii de oameni, iar „valorile pentru care au slujit sovieticii” au adus foamete, deportări, destabilizare, ș.a. Iar Dodon aduce un elogiu acestor „valori” și le propagă.

Astăzi, Dodon aduce recunoștință armatei care în 1940 a ocupat teritorii românești. Doar o mică parte a populației Basarabiei și Bucovinei a întâmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. Cam 200 000 de cetățeni au decis să se refugieze în grabă în România. În zilele de după 28 iunie 1940, în localitățile mai importante și în unele din gările unde se adunau refugiații pentru evacuare au avut loc incidente antiromânești și prosovietice, în care grupuri de tineri fanatizați au atacat, despuiat, bătut sau omorât preoți, intelectuali, soldați români separați de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Felul în care aceste grupuri au acționat, inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupație a lăsat să se întrevadă clar eșecul administrației românești de a ține sub control activitățile comuniste și prosovietice în perioada imediat precedentă ocupației.

Dodon aduce recunoștință armatei care a deportat intelectuali, militari, polițiști, foști politicieni, oameni cu atitudini antisovietice dovedite sau închipuite. Cele mai importante deportări au fost cuprinse în trei valuri mari: 29.839 persoane au fost deportate pe 13 iunie 1941, 35.796 persoane au fost deportate pe 6 iulie 1949 și 2.617 persoane au fost deportate pe 1 aprilie 1951.

Dodon aduce recunoștință armatei care a arestat în timpul nopții familii întregi, cu copii cu tot. Deportații fiind transportați în condiții inumane, în vagoane de marfă închise, în Siberia sau în Kazahstan. În timpul transportului, care dura până la șase săptămâni, deportații nu se bucurau de asistență medicală, călătoreau în condiții igienice îngrozitoare și aveau puțină apă sau hrană.

Dodon aduce recunoștință armatei care a creat o situație dezastruoasă de la finalul războiului II mondial, o situație în urma căreia în Basarabia și Bucovina de nord au pierit aproximativ 298.000 de locuitori.

Dodon aduce recunoștință armatei care a mobilizat mii de locuitori ai Basarabiei și Bucovinei de nord în lagărele de muncă. Muncitorii au fost trimiși în zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Doar în 1940 au fost trimiși la muncă forțată 56.365 de persoane. După ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord de cățre URSS, bărbații din regiune au fost mobilizați în cadrul armatei sovietice. Dintre aceștia, 220.000 au murit între august 1944 și mai 1945 în luptele Armatei Roșii din Lituania, Prusia Răsăriteană, Polonia și Cehoslovacia.

Astăzi, politica lui Dodon răspunde unei nostalgii pentru Uniunea Sovietică, marcând astfel de zile ca 23 februarie, lucru care face parte din politica lui de deznaționalizare.

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close