Dezbateri publiceE timpul sa fii activ

Problema Moldovei: Exportăm materie primă ieftină şi importăm produse procesate scumpe

„Astăzi exportăm cereale care constituie materie primă și importăm carne și lactate, cu valoare adăugată sporită, care-s produse cu materie primă din Republica Moldova” (Ion Perju, ministrul Agriculturii, Dezvoltării  Teritoriului şi Mediului al RM)

 CUVÂNTUL a invitat cititorii să se pronunţe cine-i vinovat de această situaţie, cine şi ce ar trebui să facă pentru a o depăşi?

Anatol Atamanenco, fermier, satul Cușmirca, Şoldăneşti: Bunelul meu, Ion Cornos, a crescut oi și deseori mă lua cu el la câmp. Sincer vorbind, atunci nu-mi plăcea să pasc oile, dar am deprins mai multe lucruri, care azi îmi prind bine. După ce m-am întors din armată, am hotărât să muncesc alături de bunelul. De vreo șase ani, împreună cu soția Tatiana și fiicele Anișoara și Damiana, avem ferma noastră. Nu-i uşor deloc. Am vrea să modernizăm mai multe procese de muncă, dar asta necesită mulți bani, de care noi nu dispunem. Am putea să acumulăm nişte resurse vânzând lâna, dar nimeni nu o colectează, ca şi pielicelele de cârlan.

Pentru a moderniza procesele de la fermă avem nevoie, în primul rând, de energie electrică. Cea mai apropiată linie electrică se află la o distanță de vreo jumătate de kilometru. Din conversațiile cu specialiștii în domeniu, am înțeles că pentru a aduce linia de curent electric până la fermă este necesară o sumă enormă pentru noi. Nu ne ţine buzunarul nici pentru a instala baterii solare. Dar având  electricitate, am putea aplica mulsul mecanizat, păstra laptele în sisteme frigorifice, ambala şi păstra brânza, cașul etc.

Am încercat să rezolv aceste probleme cu ajutorul diferitor programe investiţionale. Dar fără succes. Este anevoios să respecți condițiile impuse de bănci. Acum cinci ani, în urma unei furtuni am pierdut mai multe oi, ne-a fost distrusă o parte a stânii. Imediat am anunțat serviciile respective, inclusiv banca. Dar am reuşit să rezolv problemele apărute în acest caz numai implicând factori de decizie de rang înalt.

Dobânzile la creditele bancare sunt foarte mari. Sunt convins că, dispunând de condiții de creditare mai favorabile, s-ar găsi mai mulți doritori de a se îndeletnici cu afaceri în sectorul zootehnic. Pe timpuri, în satul Cușmirca erau vreo 15 turme de oi. Acum este numai una, a mea. Şi asta pentru că în Moldova despre susţinerea producătorului autohton doar se vorbeşte. Dacă producătorii noştri ar avea susţinerea de care se bucură cei de peste hotare, noi am putea asigura cu produse de calitate nu numai consumatorii locali, dar am avea şi ce  exporta.

În prezent, noi îngrijim circa 200 de oi. Pământul pe care îl avem în posesie și imașurile din localitate ne permit să dublăm numărul de animale. Vrem şi am putea să avem o așa fermă, dacă autorităţile ne-ar ajuta să rezolvăm problemele nominalizate mai sus. 

 

Tache Bârcă, originar din Glinjeni, Şoldăneşti, domiciliat în Chişinău: Cândva, un parlamentar, cu firmă, trecea prin vamă șoricul cu câte 70 de bani pe kg, îl vindea fabricii din Chișinău – cu 18 lei, fabrica producea cârnaț Doktorskaia și Liubitelskaia, pe care magazinul îl vindea cu… 45-50 lei/kg. Adică, de unde vreți voi economie, dezvoltare, bunăstare, dacă în R. Moldova nici mărarul nu mai crește, îl importăm de peste hotare? Și eu știu de ce: pentru că boborul nu-i deputat!

 

Olga Pisarenco, profesoară, fermieră, s. Olișcani, Şoldăneşti: Am decis să lansez o afacere cu care să mă mândresc și pe care să o preia familia mea. Este vorba de o fermă de lapte-marfă. Sunt convinsă că ramura dată s-ar dezvolta, dacă ar practica acest business mai mulţi fermieri. Asociindu-ne, am putea construi o linie de prelucrare a materiei prime şi fabricare a diferitor produse lactate. În asemenea caz, cred că am avea şi o susţinere mai mare din partea statului. Dar pentru aşa ceva este nevoie de braţe de muncă şi specialişti, care acum lipsesc. Specialiştii în domeniul zootehniei au devenit o raritate, deşi avem o Universitate Agrară. 

O altă problemă este susţinerea sectorului zootehnic, mai ales când este vorba de tinerii fermieri. Eu am aplicat la mai multe programe şi am beneficiat de anumite investiţii. Dar ar fi bine, cred, ca proiectele de susţinere a tinerilor care s-au lansat în afaceri să fie pe un termen mai mare, bunăoară, de zece ani.

Noi am putea să consolidăm afacerea, dacă am dispune de condiţiile în care activează fermierii din Olanda, Germania, România… Am în vedere programele naționale de susținere a sectorului agrar, prin care producătorii beneficiază de diverse facilităţi, scutiri fiscale, subvenţii, este mult mai lejeră politica de creditare cu resurse bancare.

Producția noastră este solicitată pe piața din țară. Inițial, obţineam 10-15 tone de lapte anual, în anul trecut volumul producţiei s-a dublat. Am putea să dezvoltăm în continuare afacerea, dacă statul ar lua în considerare doleanţele noastre.

 

Victor Cibotari, om de afaceri, Rezina: În fiecare campanie electorală, viitorii deputaţi ne promit locuri de muncă şi reîntoarcerea conaţionalilor la baştină. Dar mai departe de vorbe lucrurile nu merg, dimpotrivă, tot mai multă lume pleacă. Iar majoritatea persoanelor întoarse de la muncă de peste hotare nu investesc câştigul în afaceri, dar cumpără apartamente în Chişinău, fac reparaţii sau îşi procură maşină. Pentru că a investi în afaceri la noi este foarte riscant.

Vin cu câteva propuneri pentru raionul Rezina. Ar fi bine ca administraţia raionului să identifice, cu concursul aceleiaşi Secţii Agricultură, câte persoane apte de muncă au mai rămas în fiecare primărie, cine dintre cei plecaţi peste hotare ar dori să se întoarcă şi cu ce ar prefera să se ocupe, de ce susţinere ar avea nevoie. Variante ar fi o sumedenie: creşterea legumelor, pomuşoarelor, organizarea minifermelor de vaci, oi, capre, a unor întreprinderi de prelucrare a produselor agricole, pensiuni turistice etc. Din start statul ar trebui să subvenţioneze aceşti întreprinzători cu resurse financiare, să le ofere instruiri, anumite facilităţi. În caz contrar Moldova poate rămâne fără săteni, iar oraşele să se alimenteze numai cu produse de import.  

 

Ion Ghilascu, pensionar, s. Cotiujenii Mari, Şoldăneşti: Agricultura, ramura prioritară a economiei noastre, ar trebui să se bucure de o atenţie şi susţinere deosebită din partea statului. Țăranii mereu umblă cu mâna întinsă la guvernări, care tot promit să se întoarcă cu faţa spre sat, dar nicidecum nu o fac. Agricultorii sunt impuşi să vândă grâul, floarea soarelui la un preț mizer, “băieţii deștepți” îl duc la Giurgiulești, chipurile că îl vând peste hotare, apoi îl întorc înapoi cu alte preţuri. Agricultura din R.Moldova nu va prospera până statul nu-şi va schimba politicile faţă de producători şi complexul agroindustrial în ansamblu.

 

Alexandru Guşilo, Rezina: De vină este PCRM, fondatorul mai multor monopoluri, al corupției și care a contribuit masiv la distrugerea agriculturii. Democrații (discipolii PCRM) au continuat opera comuniștilor, pe care au preluat-o cu succes socialiștii. Propun: demisia şi acuzarea criminalilor din PCRM, PDM, PSRM, care au adus Moldova la sapă de lemn; anularea pe câțiva ani a impozitelor pentru producătorii agricoli, ca să aibă posibilitate să-și consolideze afacerile.

 

Vasile Munteanu, raionul Teleneşti: După Programul “Pământ” în satele Moldovei, alături de societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni, au fost fondate zeci de mii de gospodării ţărăneşti, dovadă că ţăranii doreau şi erau gata să gestioneze eficient resursele de care beneficiaseră în urma privatizării. Dacă statul ar fi susţinut dorinţa şi entuziasmul lor, astăzi situaţia în agricultură era alta. Dar guvernanţii au avut alte interese şi majoritatea gospodăriilor ţărăneşti s-au lichidat ori sunt pe cale de lichidare. Dacă ţăranii ar fi fost subvenţionaţi “la hectar”, indiferent de suprafeţele gestionate, iar în paralel şi pentru dezvoltarea anumitor ramuri mai prioritare, cred că asta nu se întâmpla. Fiind cointeresaţi să-şi dezvolte afacerile, sătenii nu luau drumul pribegiei. Mai ales dacă guvernanţii ar fi avut grijă să asigure o concurenţă loială pe piaţa agricolă între producţia autohtonă şi cea de import.

În imagine: Anatolie Atamanenco: prânz pe imaş. Iulie 2017. Foto din arhiva CUVÂNTUL-ui.

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close