CUVINTUL.MD

Valerian Ciobanu: De la arborele voievodului Ştefan cel Mare venirăm

Valerian Ciobanu s-a născut în 1958, în satul Cobâlea, raionul Șoldănești. A absolvit Facultatea Filologie cu specializare în jurnalism la Universitatea de Stat din Moldova.  Este un scriitor care reprezintă generația anilor de trezire a conștiinței naționale.

A debutat în 2005, la editura „Pontos”, Chișinău, cu două cărți: „Popas în Valea Adâncă” și „Potop din senin”. În 2006, apare volumul Cobâlea, izvoare de lumină, apoi urmează „Din lutul iubirii” (2007), „Memorie pulsativă” (2010), „Nume și lume” (2008), „Aven numele tău” (2010), „Fulgere în tunel” (2012), „Ultimul extraterestru” (2014), „Aproape de Carpați” (Alba Iulia, 2017), „Rezervația morții” (București, 2018).

În 2019 numele lui este inclus în Enciclopedia Scriitorilor Români contemporani de pretutindeni. Este funcționar public la Judecătoria Chișinău.

1. Dle Valerian Ciobanu, ce subînţelegeţi Dumneavoastră prin noţiunea “acasă”?

– Pentru mine azi noțiunea dată înseamnă: Șoldănești, una din puținele localități urbane mononaționale, cu statut de oraș din noiembrie 1980, în care locuiește mama mea, Agripina, și fratele Vasile. De altfel, și or. Rezina pentru mine la fel înseamnă ”asasă”, mai numărăm aici orașul Florești, iar atunci când sunt departe-departe, în această noțiune intră toată Moldova, ba chiar și România!

2. Cine V-a predat primele lecţii care V-au marcat caracterul şi viitorul?

– La baștina mea, Cobâlea, a fost Arhip Eftodii, profesor de istorie, diriginte de clasă. La Facultate (USM) – academicianul Gheorghe Rusnac, doctorul în filozofie Nicolae Cojocaru, care actualmente se află în Germania, regretatul academician Nicolae Corlăteanu.

3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dumneavoastră, locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale?

– Părinții mei au fost oameni simpli, ca iarba de simpli, vorba poetului Grigore Vieru. Iar buneii… Unul a fost un gospodar foarte bun până la 1940 și după, el a lăsat o vie deosebită. A participat la început și la formarea gospodăriei colective din sat, a construit mai multe case, cumulând cu succes meseria de viticultor cu cea de zidar. Celălalt bunel, pe linia paternă, a fost impus să lupte cu japonezii în războiul pe care Imperiul Rus l-a pierdut lamentabil, după ce s-a jurat să nu se mai amestece în asemenea treburi, preferând până la adânci bătrânețe să fie un bun cioban. Ambii bunei și părinți au iubit locul în care s-au născut și au contribuit cu tot ce au fost în stare la prosperarea satului Cobâlea.

4. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştină în ultimele decenii?

– Nu pot considera schimbările benefice, mai degrabă invers. Satul natal poate că a și devenit un pic mai salubru, însă nu și mai verde decât a fost în anii copilăriei mele. Îi lipsesc livezile de cireși, de pruni și meri de odinioară, nu mai sunt fermele, care erau vestite în raionul Rezina, apoi Șoldănești, au dispărut păsările tinereții noastre: berzele, cocostârcii, ciocârliile și privighetorile.

Nu pot nega existența unui drum proaspăt asfaltat în sat, de care beneficiază toți sătenii, mai ales copiii care merg la unica instituție de învățământ – Gimnaziul care poartă numele savantului filolog de odinioară Simion Cibotaru. Înainte aici funcționau o școală medie și un gimnaziu. Acum ajung copii doar pentru un gimnaziu. Mă gândesc că în clădirea fostei școli medii ar putea fi amplasate clasele primare, ar fi  binevenit un muzeu al satului, cu săli de istorie pură, istorie naturală, istoria culturii satului etc. De la un timp Cobâlea, ca și alte sate din împrejurimi, practic nu se dezvoltă.

4. Care ar fi, în opinia Dumneavoastră, căile reale de redresare a situaţiei din economia Republicii  Moldova?

– Consider că doar cu ”cântec” și „voie bună” nu ieșim din mocirlă. Avem nevoie de agronomi, ingineri buni și de locuri de muncă pentru aceștia. În categoria ingineri îi includ și pe ”inginerii sufletelor omenești”, cum erau numiți odinioară profesorii. Îmi amintesc cu drag de Vladimir Grosu, un fizician cu sufletul de poet, pe care l-a apreciat și academicianul Gheorghe Cozub, îl apreciez și eu, discipolul dumnealui de odinioară; de domnii Simion Armașu, Alexandru Gadiac, Gheorghe Măciucă, Maria Argatu și mulți alți iubiți profesori. Consider că guvernarea ar trebui să pună în prim plan dezvoltarea economiei țării, folosind anume în acest domeniu investițiile partenerilor de peste hotare, mai ales din UE. Încercările de a băga Republica Moldova într-o uniune euroasiatică nu le consider nici productive, nici benefice pentru noi. Din contra, orice apropiere de ei este periculoasă, atât din punct de vedere economic, cât și politic. Dovezi sunt o sumedenie și numai cel care are anumite interese personale sau de grup nu dorește să le vadă.

6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit cumva, în istoria localităţii natale, numele unor personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita această onoare?

– Eu aș începe cu familia Catargiu, despre care am intenția să scriu un roman. După Nicolae, Victor, Olga Catargiu aș medita mult: oare care personalități mai merită o asemenea onoare?

7. Când Vă amintiţi de anii copilăriei şi adolescenţei, ce evenimente şi nume Vă revin mai întâi în memorie?

– Numele lui Serghei sau Sergiu Argatu, ex-parlamentar și președinte al ultimei gospodării co-lective din sat. Până la el a mai fost unul cu numele de familie Pankov. Notez numele de familie Armașu, Ababii, Anghelenici, Borș și altele. Am scris despre o parte din consăteni în cartea „Cobâlea, izvoare de lumină” (2006).

8. Ce calităţi preţuiţi la prietenii Dumneavoastră?

– Pentru ca să nu-i dau pe toți în vileag, voi numi doar câteva nume: Argatu, Ababii, Cemârtan, Vieru, Plămădeală, Cojocaru, Petrencu, Dumitrache, Serb. Îi prețuiesc pentru noblețe, calitate rar întâlnită în ziua de azi.

9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă?

– Încă nu prea.

10.   Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile?

– Părinții, mătușa Tatiana, care nu mai este demultișor, dar a rămas fiica dumneaei Aida Leancă. Mai este Lucia Gâțu, fiica profesorului oftalmolog Tudor Gâțu, domnul Ion Buga, ex-parlamentar. Dumnealui mi-a fost consultant și coautor la o monografie despre satul Petreni, raionul Drochia. Fiecare și-a adus contribuția cu sfaturi bune și utile, doar atât. Nu le-am cerut alte favoruri, ajutor marerial sau de altă natură.

11. Dacă Bunul Dumnezeu V-ar oferi ocazia să mai trăiţi odată un moment din viaţa Dumneavoastră, pe care l-aţi alege?

– Este imposibil. Bunul Dumnezeu nu oferă a doua șansă. Dar dacă admitem că și ar oferi o asemenea posibilitate, atunci poți fi pus în situații dificile cu riscul să nu faci față acesteia.

12. Cu ce se mândreşte îndeosebi cetăţeanul şi omul de cultură Valerian Ciobanu?

– Eu am mers pe urmele lui Ionică Creangă, poate și pe ale tânărului Mihai, născut la Ipotești, Botoșani, însă n-am parcurs mult, fie că am avut alte priorități, fie că sunt mai leneș decât ei, care au fost și vor fi… Mai recent am vizitat orașul lui James Joyce, Dublinul și am văzut că irlandezii au patru Laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură. Eu mă pot mândri doar cu faptul că i-am cunoscut și apreciat pe Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, alte personalități marcante din acest domeniu. Ei au făcut atât de mult pentru noi și pentru țară, iar eu, deocamdată, aproape nimic… Deși am aflat recent că sunt inclus în „Enciclopedia Scriitorilor Români contemporani de pretutindeni” (Chișinău, 2019) și în culegerea română-engleză „Basarabia Sufletului meu”, Toronto, Canada, încă din 2018.

13. Care este cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dumneavoastră?

– Doresc să las copiilor un personaj măcar pe potriva lui Tom Sawyer de Mark Twain. E bun și Guguță al lui Spiridon Vangheli, dar năzuiesc la mai mult.

14. Aproape trei decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei Republicii Moldova. Cine credeţi că ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute?

– Demult ar fi trebuit să fie pus punctul. Dacă te consideri cetățean al acestui stat, fii bun și recunoaște limba română, studiaz-o și respect-o. Dacă nu, de ce pretinzi să fii cetățean al acestui stat? Ultimul cuvânt în această dispută l-au spus savanții lingviști, acest adevăr fiind confirmat și de Curtea Constituțională. Iar eroarea strecurată în Constituție de niște politicieni răuvoitori demult trebuia corectată.

15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului şi scriitorului Valerian Ciobanu, peste care nu se poate trece în nici un caz?

– Nu accept jumătățile de măsură! Tot lucrul început urmează a fi dus până la capăt și să fie bine făcut. Dumnezeu ne dă câte un dar, dar de multe ori și îl ia înapoi, pentru că în anumite situații nu avem viziuni clare, suntem slabi în Credință. Iar cel mai rău e că de multe ori considerăm că pentru a ne atinge un scop putem să ne apropiem și de Satana și să mergem împreună cu el până trecem podul periculos. Mie asemenea gânduri nu-mi pot veni în cap, dar unora le vin… Crezul meu îl exprim și prin cuvintele personajului meu literar, Dafin. Dacă doriți să aflați mai mult – citiți romanul meu „Rezervația morții” (2018). Deși el se întrevede și în răspunsurile la mai multe întrebări din acest interviu.

16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată?

– Cu regret, s-a mai întâmplat. Capul meu este aproape chel, ca și al lui Valeriu Streleț, ca și al altora. Probabil că și din cauza trădărilor.

17. Cum credeţi, fără de ce un om nu poate să fie fericit?

–  Fără un ideal nobil și frumos. Restul este trecător și nimeni nu devine mai fericit chiar dacă trăiește într-un foișor din aur sau într-un palat ca cel din India numit Taj Mahal.

18. Aţi făcut în viaţă şi politică?

– Încă nu.

19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii?

– Apreciez consecvența și dezaprob inconsecvența.

20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială?

– Sincer vă spun: dacă îmi dau părerea, după asta s-ar găsi destui, care să le pună bețe în roate celor care într-adevăr ar putea scoate Moldova din mocirla politică.

21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova?

– Să fi fost măcar statul Moldova, poate credeam puțin, însă în această republică nu cred, pentru că nu are identitate și se află în căutarea ei de mai bine de un sfert de secol. Irlanda, dacă doriți să știți, chiar după primul an de la declararea independenței de Marea Britanie a obținut primul Premiu Nobel pentru Literatură, apoi a mai obținut încă trei. A înre-gistrat și succese vizibile în economie, calitatea vieții etc. Iar Republica Moldova toți acești ani a tot degradat.

22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Ciobanu?

– Mă bucur că am ajuns și la niște destăinuiri mai personale. Eu după două căsătorii eșuate n-am insis-tat ca ambele soții să poarte numele de familie Ciobanu. Cunoscând isprăvile, realizările aproape le-gendare ale medicului oftalmolog, conferențiar universitar, Tudor Gâțu, consătean de odinioară cu renumiții medici Nicolae Testimițanu, Ion Ababii, i-am propus unicei fiice a lui Tudor Gâțu – Lucia, să-și păstreze numele de familie al tatălui ei, medic emerit, președinte al oftalmologilor din Moldova, pe perioada vieții lui. Iar eu voi fi Ciobanu, între sutele, poate miile de purtători ai acestui nume de familie. Și depun eforturi ca să nu fiu mai prejos decât lingvistul Anatol Ciobanu sau decât scriitorul Ion C. Ciobanu și alți patrioți ai acestui neam.

23. Conturaţi un portret al familiei Dum-neavoastră.

– Dacă nu renunțam la mai vechea mea pasiune pentru pictură în favoarea scrisului, probabil conturam și un portret real în culori vii. Așa însă notez doar că ambii suntem ca două stele, fiecare cu lumina și căldura sa. Cum este de fapt și în Univers.

Dacă e să mă cobor cu picioarele pe Pământ, pot să afirm că prin nimic nu ne deosebim de alte sute, mii de familii cumsecade. Duminica la amiază stăm la o mămăligă cât un disc solar, cu ceva gustos: pește, smântână, brânză, fructe, legume – de, cu tot ce este necesar și benefic pentru sănătate. Și cum soția este doctoră, mă conformez ușor – sunt sigur că ea știe mai bine ce trebuie și ce nu.

24. Cu ce preferaţi să vă ocupaţi în timpul liber?

– Se mai întâmplă să merg la fialiala Târgoviște a Bibliotecii Publice „B. P. Haşdeu”, pe timp frumos ne plimbăm la Valea Morilor, în jurul lacului.

25. În casa familiei Ciobanu ce bucate şi băuturi sunt preferate?

– Îmi pare nefiresc să numesc sarmalele moldovenești și altele. Eu mai prefer și dulciuri. Nu am cafeaua preferată ca la Paris, prefer ceaiurile bune.

26. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dumneavoastră.

– Încep cu o primă întâlnire a mea cu domnul Vladimir Afanasiev și cu domnul Tudor Iașcenco, încă tânăr ziarist la FARULNISTREAN. A fost pe data de 5 mai 1973, probabil. Apoi, am avut multe altele și de tot felul. Când făceam studii la Universitatea de Stat din Moldova, într-o vară am fost în Casa-muzeu a scriitorului rus Vasili Șukșin, am văzut unde urma să fie căznit (împușcat) tânărul Dostoevski, în fortăreața Petru și Pavel de pe malul Nevei, apoi am admirat și Baikalul, munții Altai, și abia peste mulți ani mi-a fost dat să descopăr pentru mine frumusețea munților noștri Carpați.

În anul 2018, ceva mai recent, la București, Bookfest-2018, în timpul lansării romanului meu, m-am întâlnit față în față cu scriitori români consacrați și cu primul cosmonaut român, Dumitru Prunariu. Dar n-am căutat, ca alții, să-mi fac fotografii…

27. În opinia Dum-neavoastră, care sunt cele mai stringente probleme specifice domeniilor educaţiei şi culturii din Republica Moldova?

– Dacă în anii noștri de școală mulți băieți visau să ajungă cosmonauți sau cel puțin aviatori, astăzi școala se confruntă cu o adevărată criză identitară. Și nu are rost să vorbesc despre idealuri – care sunt ele la ziua de azi cunoaște fiecare. Avem destule probleme și în cultură.  Căci de la cap se strică peștele. Observați cum vorbesc unii parlamentari socialiști, ce enormități debitează președintele Dodon! Eu, bunăoară, după ce m-am bucurat că pot contempla statuia scriitorului irlandez James Joyce din Dublin, am aflat cu satisfacție că, pe aleea scriitorilor români clasici și contemporani a fost dezvelit și mult așteptatul bust al scriitorului, poetului academician, al pământeanului nostru Dumitru Matcovschi. Când vor fi mii și milioane de oameni, care se vor bucura la fel, abia atunci, sper eu, poate va fi mai bine. Și probabil, tot atunci Republica Moldova va începe să prospere.

28. Credeţi că Republica Moldova are şanse să se integreze în comunitatea europeană?

– Se va integra când se va schimba radical menta-litatea moldovenilor. Însă, deocamdată, având aici niște minorități agresive cu gândul numai la Moscova, șanse reale nu prea văd.

29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dumneavoastră, este acest obiectiv?

– Soluționarea lui este foarte iluzorie. În opinia mea, degeaba cheltuim bani pentru a zice că, iată, noi încercăm să reintegrăm țara. Răspund cu vorba dintr-o parodie de Efim Tarlapan: atunci când NATO va intra în ruși.

30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi cititorilor CUVÂNTUL-ui?

– Vreau să creadă că din cele menționate de mine, mai mult de jumătate se vor împlini în curând. Dacă aș fi și eu un Jules Verne, aș face pronosticuri mai mari și mai detaliate, care s-ar împlini sută la suta. Însă și așa, vă atenționez că sunt născut într-o zodie cu scriitorul francez și tot una multe din ce am dezvăluit se vor adeveri.

Să citească cu încredere ziarul CUVÂNTUL, fiindcă el este independent și obiectiv, nu ca unele gazete de la Chișinău și Moscova, care mint, manipulează și dezinformează lumea fără a avea măcar un pic de obraz.

Pentru conformitate: Tudor Iaşcenco

 

 

Exit mobile version