E timpul sa fii activScrie știrea ta

De ce săteanul nu mai ţine o vită pe lângă casă?

Vreau să abordez o problemă care mă frământă nu numai pe mine, dar pe majoritatea oamenilor de la sate. Încă nu a inventat nimeni un robot care să dea lapte, pentru acest lucru slujesc vacile, adevărate fabrici de materie primă pentru brânzeturi, unt, tot felul de alte produse lactate. Dacă pe timpuri sectorul zootehnic se bucura de o atenţie deosebită din partea statului, astăzi ţăranii care se mai încumetă să mai întreţină o bovină în gospodărie  îşi asumă şi toate grijile şi nevoile.

În raza satului Pripiceni-Răzeşi, conform datelor prezentate de specialistul primăriei, la începutul anului 2019 erau 15 cai, 91 de vite cornute mari, 275 de caprine şi ovine. La sfârşit de an două cârduri de ovine au dispărut, iar efectivul de vite cornute mari a scăzut cu 25 %. Care e cauza că ţăranul a pierdut interesul pentru o astfel de îndeletnicire? Nu-mi vine a crede că deficitul colosal de animale nu s-ar răsfrânge asupra cererii şi ofertei din economia ţării. Pur şi simplu piaţa este invadată cu produse din import, de o calitate îndoielnică, iar banii noştri pleacă să alimenteze economii străine.

Nu trebuie să trecem cu atenţia nici preţul de achiziţie a laptelui din sectorul individual. În satul nostru activează o structură, unde localnicii pot preda surplusul de lapte, dar la un preţ derizoriu – 3,75 lei litrul, dacă grăsimea este de 3,5%. Ce-i drept spre toamnă, când lapte este mai puţin, preţul s-a majorat la 4 lei. Nu am nimic împotriva antreprenorilor care au organizat achiziţionarea laptelui. Au şi ei problemele şi cheltuielile lor. Ba dimpotrivă, dacă n-ar fi fost ei, oamenii ar fi dat surplusurile de lapte la porci, pentru că suntem departe de oraşe, iar în acest mod oricum mai fac un ban măcar să-şi achite electricitatea, telefonul, să-şi ia sare şi săpun etc.

Există oare posibilităţi acum pentru a ameliora această situaţie catastrofală – numărul mic de animale şi preţul scăzut de achiziţie? Bineînţeles că da. Avem guvern, minister de ramură, o sumedenie de departamente, direcţii agricole în fiecare raion, la urma-urmei parlament şi preşedinţie, dar toţi ori că nu ştiu (ceea ce nu-mi vine a crede), ori că se prefac a nu vedea în ce stare a ajuns sectorul zootehnic şi cu el – omul nostru de la sat, care n-ar fi împotrivă să muncească, dar nu în van. Administraţia publică locală dispune de 176 ha de păşuni, pentru care achită bani la stat. Numărul animalelor scade vertiginos, unii afirmă că o parte din păşuni ar putea fi transmise agenţiei respective pentru a fi împădurite, lucru pe care eu personal îl consider a nu fi util. În schimb, înainte de alegeri, demnitarii, pentru a se menţine în fotolii, le toarnă oamenilor promi-siuni cu nemiluita. Dacă cei de la putere ar face paşi concreţi pentru susţinerea vităritului, interesul oamenilor ar creşte, iar numărul animalelor din gospodăriile particulare şi nu numai – ar spori. Pentru că aceasta a fost o îndeletnicire de veacuri a populaţiei, avem experienţă, avem tradiţii, avem dragoste pentru ea şi e păcat să se piardă.

Dumitru Nalbuş,

s. Pripiceni-Răzeşi, raionul Rezina .

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close