Casa noastră cea de-acasă,
Tu, mai ieri, leit mireasă,
Oare ce păcat te-apasă,
C-ai rămas acum pustie,
Încât pragu-ți de mai știe
Urma celor de la urmă, vie.
Ici doar geamul trist mai poartă
Umbra mamei pe la poartă…
Vatra noastră cea de-acasă,
Când veni vremea de coasă,
Te-au dus rușii prin Siberii,
Ca să uiți mireasma verii,
Cea din Glia primăverii.
Casa noastră cea de-acasă,
Astăzi oare cui îi pasă,
C-au purces peste Ocean
Fiii tăi de chin și-alean,
Crud destin Basarabean.
Vatra noastră cea de-acasă,
Plai străbun rupt de la Glie,
Astăzi oare cui îi pasă,
Că te tragi din Latinie,
Cu-al tău “Dacic Crez”, făclie?
Vatra noastră cea de-acasă,
Vine iar vreme de coasă.
Verde, pagiștea ieri arsă,
Iar se vrea la Glie-ntoarsă,
(Tot ce-a fost, fie… o farsă.)
Casa noastră cea de-acasă,
Azi cu-ai tăi copii la masă,
Nu mai sta îndurerată.
Fruntea sus! Ca altădată,
(Tot ce-a fost, a fost odată).
Azi, la Glie revenită,
Vatra fie în-so-ri-tă!
Ion Tudose, s.Ghiduleni, membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Orhei, cu centrul la Cluj-Napoca
Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.
Source: cuvintul.md
