In memoriam

Olga Gherman a plecat la Ceruri

Sâmbătă am primit o veste zguduitoare: “A decedat Olga Gherman. Infarct”. Toţi cei care o cunosc au fost şocaţi, pentru că o persoană mai energică, plină de viaţă, dornică de afirmare e greu să găseşti.

 Olga Gherman a făcut carieră pedagogică trecând toate treptele de la profesoară până la directoare de școală medie. A fost primară la Verejeni timp de trei mandate, fiind declarată de săptămânalul CUVÂNTUL, la propunerea consătenilor, pe parcursul a trei ani consecutiv, Omul anului. După finalizarea mandatului a fost formatoare la Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), cutreierând republica în lung și în lat, ca să ajute APL. De câţiva ani revenise în pedagogie – era directoare a Centrului de Creație a Copiilor și Tinerilor din Teleneşti.

Era de baştină de la Sângerei, din tată român și mamă ucraineancă. Tatăl ei, ca şi al meu, a fost mobilizat după război la minele de cărbuni din Donbas, Ucraina, de unde s-a întors la baştină în 1952 csătorit.

După absolvirea Univesităţii de Stat din Moldova Olga a fost repartizată la Verejeni, unde s-a căsătorit, decizia ei fiind neordinară – Petrică, alesul ei, avea un fiu de câteva luni, căruia îi murise mama la naștere. Olga i-a fost mamă adevărată fiului mai mare, împărțind dragostea maternă la egal între cei doi feciori. Acum Nicu și Marcel sunt oameni de afaceri prosperi la Timișoara…  

Relațiile ei cu lumea nu erau deloc simple or, Olga cerea de la angajații instituțiilor unde lucra multă muncă, implicare cu trup și suflet și  instruire. Fetelor din primărie le-a cerut să aibă neapărat studii la Academia de Administrare Publică, astfel a învățat și participat la sesiuni alături de ele. Primăria s-a ales cu steag și imn, pe care îl cântă pe la toate competiţiile și serbările unde participă verejenenii. Deosebit de solemn răsuna acel imn când era interpretat de 11 doamne ”aduse”, adică originare din alte locuri, dar căsătorite în Verejeni…

Partea cea bună e că la primărie se muncea altfel decât în alte comunități. Aici a apărut Agenda locală-21, alte cinci ONG-uri, au început să fie implementate proiecte de dezvoltare comunitară cu impact benefic. Dar principalul e că sentimentul demnității și responsabilității s-a trezit în comunitate anume în timpul mandatului Olgăi Gherman.

Puțină lume știe că ideea stejarului ca siglă a PLDM-ului aparține Olgăi Gherman. Și mai puțină lume cunoaște că la alegerile locale din 2011 Olga a fost candidata partidului respectiv la conducerea raionului Telenești. Dar președintă n-a devenit, întrucât avea o relaţie cam rebelă cu partidele sub a căror steag și-a câștigat mandatul –  dacă ceva nu-i plăcea, le spunea verde-n ochi și-i abandona. Toate bune până când organizația teritorială a PLDM urma să fuzioneze cu cea a AMN. Atunci Olga a hotărât să candideze la mandatul de primară ca independentă, dar rivalii de la alte partide i-au ademenit echipa, a pierdut sprijinul şi astfel a pierdut surprinzător alegerile din vara lui 2011.

A fost împiedicată să revină la funcția de directoare de școală, motivându-i-se că instituția respectivă și-a schimbat statutul din   școală medie în gimnaziu.  A voit să găsească consolare și sfat la maica Erodiada, stareța mănăstirii Hirova. Stareța a convins-o de efemeritatea lucrurilor:

”Draga mea, 12 ani sunt un termen onorabil! Ş-apoi lumea după acești ani a obosit să vadă una și aceiași persoană în primărie! Președinți de țară, cancelari și premieri și-au pierdut posturile fiindcă au fost buni  pentru timpuri de răstriște, catastrofe și calamități. Când se schimbă vremea și se începe a trăi mai bine, la ce le-ai trebui cu zacoanele tale? Dar dacă se va abate vre-un necaz  peste Verejenii tăi, te asigur că te vor alege iarăşi și vei intra în primărie precum Hristos în Ierusalim! Numai că va trebui s-o iei de la început. Ce te-ar costa să fii oleacă mai smerită cu ei?”, ar fi consolat-o stareța.

Smerenia nu era în caracterul ei. S-a judecat mai bine de un an cu Primăria şi Consiliul Local, care au încercat s-o lipsească de mandatul de consilieră pentru că ar fi lipsit nemotivat de la şedinţe. A ajuns până la CSJ, obținând câștig de cauză. Nu simple erau relațiile ei şi în cadrul Consiliului Raional unde,  în opt ani, n-a fost aleasă barem o dată președintă de ședință!

Când a devenit directoare a Centrului de Creație a Copiilor și Tinerilor din Telenești, a adus cărămidă, var, alte materiale de construcție de acasă, de la Verejeni, l-a implicat pe soțul ei, astfel schimbând interiorul de la nivelul II al blocului fostului soviet al colhozurilor, organizând  o sală de dansuri moderne și mai sistematizând ale spații. În scurt timp au venit și rezultatele scontate. 

Nu s-a plâns niciodată de sănătate or, lucrul îndrăgit o făcea să uite de toate. A învățat șoferia, astfel vizita des filialele Centrului, unde intervenea fără ezitare, făcând ca instituția să lucreze ca ceasul și să dea rezultate. Gândea că dacă i se termină mandatul la Centrul de Creație, va conduce un cerc pe interese or, n-a putut niciodată să trăiască fără muncă – pasiunea ei.

Doamne, primește-i  sufletul zbuciumat să fie alături cu toți drepții…

Ion Cernei

                                                                                                                                 

 

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close