Toate au un rost în viaţă,
Toate trec încet cu noi,
Dar când vine-o dimineaţă
Ne trezim prea trişti şi goi.
Ne gândim cu-n fel de teamă
Că vom zace în morminte
Şi n-am preţuit în viaţă
Anumite lucruri sfinte.
Şi tot stau să mă gândesc,
Rugi arunc pe la toţi sfinţii
Să-mi dea forţă să-mi iubesc
Limba, Ţara şi Părinţii.
Poţi să ai averi grămezi,
Să nu duci în viaţă lipsuri,
Dar de n-ai în ce să crezi
Eşti un ochi lipsit de plânsuri.
De n-ai Mamă pe pământ,
Care să te-aştepte-acasă,
Când vii de la lucru frânt,
Cu bucatele pe masă
Şi cu şorţu-n poală prins,
Cu baticul tras pe frunte,
Părul ce de vremuri nins
De atâtea doruri multe.
Şi cu brazde-adânci pe mâini,
Pe sub ochi c-un fel de perne
Ce-au văzut ploi şi furtuni –
Astea-s grijile materne.
Şi un Tată-ncărunţit,
Ce abia pășește-n cârjă,
Cât fu tânăr a muncit
Să-ți poarte ţie de grijă.
Azi nu vrea în schimb nimic,
Doar să-i vii mai des acasă,
Să mai stai cu el un pic
Cu-n pahar de vin pe masă.
Şi de pragul nu i-l calci,
Oricum pică nu îți ține,
Stă sărmanul tău bătrân,
Şi te-așteaptă doar pe tine.
Rezemat de-un stâlp al porţii,
Cu privirea-n lung de drum,
Tatăl dă sfidare morţii,
Ştiu de ce, dar nu ştiu cum.
Şi mai ştiu că scumpă-mi este
Limba, ce de ani de zile
În război a stat ca armă,
Iar pe pace – dulce pâine.
Plămădită-n zorii zilei
Cu osândă şi trudire
Să hrănească-ntreg norodul
Până-n ziua mântuirii.
Limba-n care din pruncie
Am grăit cuvântul mamă,
Pentru care în războaie
Sânge s-a vărsat şiroaie.
Şi acum se mai tot varsă,
Şi mi-e frică şi mi-e teamă
Limba ,Doamne, nu mi-o schimbe,
Mama să-mi rămână mamă.
Doina să-mi rămână Doină,
Râul, râu să se numească,
Să-l citim pe nea Grigore
Tot în Limba Românească.
Şi-ntr-o românească Ţară
Fără graniţă pe Prut,
Să mă duc la sfânta mumă,
Să merg fraţii să-mi sărut.
Şi de este cu putinţă
Pentru mine şi-a mea ţară,
Scapă-ne de suferinţă,
Lasă duşmanul să-mi moară.
Şi mai vin cu-o rugăminte –
Poate ultima ce-o am –
Cât veghezi deasupra noastră,
Ai grijă şi de-al meu neam
Cum ai grijă să-ţi iubeşti
Unul câte unul sfinţii,
Să-mi iubesc şi eu, mă lasă,
Limba, Ţara şi Părinţii.
Adrian Ursu, 28 ani, s. Mândreşti
Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.
Source: cuvintul.md
