Social

Trei sfinţi: Limbă, Ţară, Părinţi

Toate au un rost în viaţă,

Toate trec încet cu noi,

Dar când vine-o dimineaţă

Ne trezim prea trişti şi goi.

Ne gândim cu-n fel de teamă

Că vom zace în morminte

Şi n-am preţuit în viaţă

Anumite lucruri sfinte.

Şi tot stau să mă gândesc,

Rugi arunc pe la toţi sfinţii

Să-mi dea forţă să-mi iubesc

Limba, Ţara şi Părinţii.

Poţi să ai averi grămezi,

Să nu duci în viaţă lipsuri,

Dar de n-ai în ce să crezi

Eşti un ochi lipsit de plânsuri.

De n-ai Mamă pe pământ,

Care să te-aştepte-acasă,

Când vii de la lucru frânt,

Cu bucatele pe masă

Şi cu şorţu-n poală prins,

Cu baticul tras pe frunte,

Părul ce de vremuri nins

De atâtea doruri multe.

Şi cu brazde-adânci pe mâini,

Pe sub ochi c-un fel de perne

Ce-au văzut  ploi şi furtuni –

Astea-s grijile materne.

Şi un Tată-ncărunţit,

Ce abia pășește-n cârjă,

Cât fu tânăr a muncit

Să-ți poarte ţie de grijă.

Azi nu vrea în schimb nimic,

Doar să-i vii mai des acasă,

Să mai stai cu el un pic

Cu-n pahar de vin pe masă.

Şi de pragul nu i-l calci,

Oricum pică nu îți ține,

Stă sărmanul tău bătrân,

Şi te-așteaptă doar pe tine.

Rezemat de-un stâlp al porţii,

Cu privirea-n lung de drum,

Tatăl dă sfidare morţii,

Ştiu de ce, dar nu ştiu cum.

Şi mai ştiu că scumpă-mi este

Limba, ce de ani de zile

În război a stat ca armă,

Iar pe pace – dulce pâine.

Plămădită-n zorii zilei

Cu osândă şi trudire

Să hrănească-ntreg norodul

Până-n ziua mântuirii.

Limba-n care din pruncie

Am grăit cuvântul mamă,

Pentru care în războaie

Sânge s-a vărsat şiroaie.

Şi acum se mai tot varsă,

Şi mi-e frică şi mi-e teamă

Limba ,Doamne, nu mi-o schimbe,

Mama să-mi rămână mamă.

Doina să-mi rămână Doină,

Râul, râu să se numească,

Să-l citim pe nea Grigore

Tot în Limba Românească.

Şi-ntr-o românească Ţară

Fără graniţă pe Prut,

Să mă duc la sfânta mumă,

Să merg fraţii să-mi sărut.

Şi de este cu putinţă

Pentru mine şi-a mea ţară,

Scapă-ne de suferinţă,

Lasă duşmanul să-mi moară.

Şi mai vin cu-o rugăminte –

Poate ultima ce-o am –

Cât veghezi deasupra noastră,

Ai grijă şi de-al meu neam

Cum ai grijă să-ţi iubeşti

Unul câte unul sfinţii,

Să-mi iubesc şi eu, mă lasă,

Limba, Ţara şi Părinţii.

Adrian Ursu, 28 ani, s. Mândreşti

 

Cu un clic în partea de sus dreapta a acestei pagini intră pe pagina de facebook a CUVÂNTUL-ui şi spune-ţi opinia, pune întrebări, dialoghează, distribuie să vadă şi prietenii tăi.

 

 

Source: cuvintul.md

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close

Adblock Detected

Please consider supporting us by disabling your ad blocker