Social

Tradiții, obiceiuri şi legende legate de Crăciun

La umblatul cu icoana preoţii sunt însoţiţi de copii, care cântă colinde de Stea şi primesc daruri de la gospodine.

Din punct de vedere religios, Crăciunul marchează Naşterea Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ în chip de Om să mântuiască omenirea de păcat prin moartea Sa pe Cruce. Sărbătoarea Nașterii Domnului a căpătat o popularitate deosebită, mai ales în Evul Mediu dezvoltat, odată cu răspândirea creștinismului în toată Europa și nu numai. Sunt cunoscute multe explicații ale termenului Crăciun. Dintre toate mai convingătoare pare a fi cea care vine din străvechea română „creare”, ce înseamnă „naștere”.

 Credinţa în Dumnezeu ajută oamenii să devină mai buni, mai îngăduitori şi responsabili, mai toleranţi şi răbdători, mai iubitori de aproapele pentru a se mântui şi a moşteni Împărăţia Cerului.

În Republica Moldova Nașterea Domnului este sărbătorită în zilele de 25-26 decembrie (cei care respectă stilul nou) sau 07-08 ianuarie (pe stil vechi). Sărbătoarea Crăciunului datează încă din secolul IV, când Biserica Creștină a stabilit această dată pentru a concura cu nașterea zeului Soare din tradițiile păgâne.

 

Tradiția lui Moș Crăciun şi a împodobirii bradului

Obiceiul cu impodobirea bradului a apărut în Germania. O legendă afirmă că Sfântul Bonifaciu a ordonat tăierea stejarilor, venerați de păgâni. În cădere, stejarii au distrus toți copacii din preajmă, mai puțin bradul, care a devenit de atunci un simbol al acestei sărbători și este împodobit în seara de Ajun.

În România, primul brad care a fost împodobit de Crăciun a fost văzut la palatul lui Carol I, după venirea în Principatele Române, în anul 1866. În noaptea de Crăciun, invitații de seamă la palat împodobeau bradul, cântând: „O, Tannenbaum, o, Tannebaum, Wie grün sind deine Blatter!” (O, brad frumos, o brad frumos, cu cetina tot verde).

În Preziua Ajunului şi în ziua de Ajun, toate pregătirile pe care le fac gospodinele de la sate au un scop magic: ele vor să stimuleze belşugul casei.

În ziua de Ajun se prepară  bucate de post, din acele cereale, legume și fructe, care se cultivă peste an, pentru a rodi din belșug: grâu fiert îndulcit cu miere și nuci, prune uscate, bob fiert, sarmale din crupe, vărzare, ciuperci tocate cu usturoi, fasole, toate fiind aranjate pe masa din casa mare. Numărul mâncărurilor gătite este considerat magic – 7, 9 sau 12. La masă se așează după ce bucatele sunt sfințite de preot. O tradiţie veche, dar respectată cu sfinţenie la sat este „mersul cu icoana” care simbolizează un fel de colind al preoţilor care intră cu icoana Naşterii Domnului în toate casele din localitate, binecuvântând astfel gospodăriile şi creştinii. Umblatul cu icoana este vestirea unei mari bucurii, fie a Naşterii Domnului, fie a Botezului Mântuitorului, când apele se sfinţesc şi întreaga natură se înnoieşte. Preoţii spun că tradiţia umblatului cu icoana reprezintă un fel de slujbă în afara zidurilor bisericii.

Bucatele care rămân se lasă pe masă, deoarece se crede că cei răposați vor veni să guste din ele. Masa din Ajun este considerată una specială, la care participă, după cum se crede în popor, nu numai cei vii, ci și cei răposaţi.

Coacerea colacilor de ritual impune anumite canoane pentru femeia gospodină. Potrivit tradiției, din primul aluat se face un colac special, numit Crăciunel, în formă de cifra opt neîncheiată. Crăciuneii se pun la icoană și se păstrează până primăvara, urmând să fie împărțiți la vite când ies în câmp pentru a fi sănătoase.

În Moldova, nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă şi nu se împrumută nimic.

Fetele, pentru a-şi vedea ursitul, pun peste noapte sub fereastră câte puţin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitul va veni şi va gusta şi fata îl va vedea (în vis).

 

Masa de Crăciun

O tradiție importantă este chiar masa de Crăciun. După postul care durează aproximativ șase săptămâni, în această zi, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale de Crăciun: friptură, răcituri, cârnaţi, tobă, sarmale, caltaboși, cozonaci, prăjituri, salate etc. Carnea folosită pentru prepararea bucatelor de Crăciun este proaspătă, întrucât de Ignat, are loc un alt obicei: tăierea porcului.

 

Obiceiul colindatului

Unul din obiceiurile principale ale Crăciunului este colindatul. În mod tradiţional, la colindat mergeau doar bărbaţii şi flăcăii. Acum însă, merg şi fetele, şi copiii. Prin obiceiul de a merge cu colindul şi cu Steaua, se vesteşte Naşterea Mântuitorului. Colindele de iarnă sunt texte rituale cu conţinut religios închinate Crăciunului şi Anului Nou. Majoritatea colindelor încep cu formula „Steaua sus răsare” evocând astfel momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii.   Colindătorii primesc de la gazde diverse daruri, ceea ce se presupune că aduce noroc şi belşug în casa gospodarului. De obicei, colindătorii primesc colaci, dulciuri, nuci, fructe, dar şi bani.  

Se spune că acela care nu le deschide poarta colindătorilor va avea parte de un an neroditor și de ghinioane în casă, cauzate de zgârcenia de care a dat dovadă. Totodată în ziua de Crăciun oamenii le trimit felicitări şi urări de bine şi sănătate rudelor, prietenilor, cunoscuţilor.

În dimineaţa de Crăciun e bine să ne spălăm cu apă curată, în care punem o monedă de argint, pentru ca tot anul să fim curaţi ca argintul, feriţi de boli şi plini de bani.

Tradiţiile de Crăciun reprezintă de secole un moment deosebit, o sărbătoare care adună copiii la casa părintească, lângă cei dragi.

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close