CUVINTUL.MD

Marion Mallmann-Biehler: Nimic mai grav într-o societate decât dacă lumea nu tinde spre cunoaștere

marion mallman

Serviciul de Experți Seniori este un proiect al Guvernului Germaniei, cu oficiul la Bonn, care activează în mai multe țări. Serviciul oferă unor  foști manageri de întreprinderi și instituții, ex-primari, după pensionare, posibilitatea să-și aplice forțele și experiența. Cu unii din ei, spre exemplu Gerhard Baur, care 3 ani a fost primarul unei comune din împrejurimile or. Frakfurt-pe-Main, ne-am întâlnit de două ori, când domnia sa a participat în calitate de expert în cadrul a două proiecte implementate în primăriile Negureni și Chiștelnița, raionul Teleneşti.

  Și dna Marion Mallmann-Biehler ne este cunoscută – trei ani în urmă a participat în calitate de expertă în managementul muzeului particular care aparține lui Ion Adomniței din Ocnița-Răzeși, comuna Cucuruzeni, Orhei. Acum dna Marion se află într-o misiune de 3 săptămâni la Biblioteca Publică A.Donici din Orhei. Până a se pensiona, dna Marion a activat ca directoare de bibliotecă în Constanz, un oraș important din sudul Germaniei, situat la locul de ieșire a Rinului din lacul Boden, chiar la frontiera cu Elveția. Este licenţiată în filologie germană și științe politice. Dumneaei a acceptat cu bucurie să ne ofere un interviu. 

– Dnă Marion Mallmann-Biehler, oraşul de unde veniţi nu e acel Constanz unde se află statuia Imperiei, nominalizată de Honore de Balzac?

– Exact. În genere orașul nostru are o aşezare interesantă. De cealaltă parte a frontierei se află orașul elvețian Kreuzlingen. Cele două orașe sunt lipite unul de altul, granița trecând printre ele. Văzute de sus, ele par o singură localitate. Astfel se explică părerea greșită că orașul Konstanz s-ar afla în Elveția.

Apropo, orașul este cunoscut şi pentru universitatea sa. Înființată în anii ’60 ai secolului trecut, Universitatea Konstanz este renumită datorită facultăților de științe politice și administrative, fizică şi chimie. Iar statuia Imperia din portul Konstanz a fost realizată în1993 de sculptorul Peter Lenk. Imperia este numele curtezanei din romanul satiric al lui Honoré de Balzac La belle Imperia, din timpul Conciliului de la Konstanz (1414-1418). Imperia ține pe palme 2 bărbați goi: în dreapta – pe împăratul Sigismund, în stânga – pe papa Martin al V-lea. Statuia satirizează moravurile ușoare din timpul acelui conciliu. Apropo, este cea mai mare statuie din lume dedicată unei curtezane. Pentru cei interesaţi de istorie concretizez că în renumitul Conciliu de la Constanz a participat și o solie din Moldova, printre care era și un pârcălab de la Orhei. Despre asta am aflat de la dl Adomniței, care este de părere că cea mai veche atestare documentară unde este pomenit Orheiul ține anume de aline-atul din cronica germană unde a fost pomenită solia moldovenească care s-a aflat la Constanz aproape două luni și a spulberat galbeni în dreapta și în stânga, surprinzându-i  mult pe orășeni, foarte economi de firea lor. De atunci în memoria istorică a concetățenilor mei s-a întipărit ideea că Moldova e o țară foarte bogată…

– Ce impresie V-a lăsat Orheiul după 3 ani de la ultima vizită?

– Una bună. Deși m-a surprins edificarea bradului artificial de lângă statuia lui Vasile Lupu. E o construcție mai înaltă decât statuia, se împodobește această carcasă de vreo patru zile, cu implicarea a cinci muncitori, a unei macarale. Pentru ce? Se putea de adus un brad din pădure, de instalat în maxim o jumătate de zi. La Constanz  nu se practică așa ceva. Bradul de Crăciun este unul viu…

– Dar biblioteca ce impresie V-a lăsat?

– Una deosebită. Se poate spune că am revenit parcă în tinerețe, or am găsit cataloage, fișe etc. Noi la începutul anilor 80 ai secolului trecut  am demarat digitalizarea proceselor la bibliotecă. Totul am înregistrat pe discuri, totul este computerizat, astfel orice informație o găsim ușor şi repede. Aici am găsit în subsoluri  vreo 10  camere cu o mulțime de cărți în rusește, care au fost scoase din circuit odată cu trecerea la grafia latină. Am propus să le vindem, iar spațiile să fie folosite pentru deschiderea unei săli multimedia, idee acceptată cu bucurile. Duminică am vândut o mulțime de cărți care sunt în stare bună, cred că orheienii le vor procura pentru bibliotecile lor. În spațiile eliberate de la subsol lumea trebuie să vină să servească când e frig un ceai sau o cafea, să acceceze computerul, să discute noutățile. În genere, în Germania avem  mai puține săli de citire precum era cândva, totul este digitalizat și prezentat într-un mod atractiv. Nu este tocmai complicat, fetele de la biblioteca din Orhei s-au convins de asta.

– Adică în bibliotecile din Germania nu mai sunt săli de lectură precum le avem aici?

– Întocmai. Asta nu înseamnă că la noi lumea nu citește. Hoffman, Goete, Boell, Mann sunt iubiți ca și mai înainte, institutele Friedrich Schiller le avem în fiecare oraș mare. Dar internetul a deschis pentru biblioteci niște posibilități enorme de accesare a informației. Nu mai este nevoie de cataloage, orice carte, ediție periodică poate fi lesne accesată din oricare bibliotecă. Acce-sezi ce vrei. Spre exemplu, piesele lui  Schiller.

– Va fi ușor de implementat asemenea concept la Biblioteca din Orhei?                                                                 

–  Cred că vom elabora de la început un concept care ar descătușa inițiativa creatoare a angajaților. Or, de regulă, dacă vei întreba pe șef în permanență ce trebuie să faci, de cele mai multe ori te poți ciocni de un ”nu” categoric. Așa este natura șefului. Cred că fiecare bibliotecară de aici trebuie să-și cunoască manevra, să lucreze creator și nestingherit.

– Când ați fost în misiunea trecută, ați avut întâlniri cu autoritățile locale?

– Atunci am vorbit cu primarul localității și cu cei de la Consiliul Raional, fiindcă am dorit ca acel muzeu particular din comuna Cucuruzeni să fie integrat în circuitul cultural al raionului. Or, Orheiul are o mulțime de vestigii arheologice, muzeu, iată de ce acea instituție de cultură, creată de un entuziast, nu trebuia să fie marginalizată. În cazul bibliotecii – aici e vorba de o instituție publică, unde toate ideile noastre se pot soluționa lesne prin intermediul conducerii  bibliotecii.

– Ce le-ați sugera bibliotecarelor din regiunea Orhei?

– Am participat deja la întruniri metodice și am discutat cu șefele de biblioteci din localități. Le-am sfătuit să nu se teamă de tot ce e nou, să experimenteze, or computerizarea oferă posibilități enorme pentru afirmare. Să lupte cu sărăcia spiritului pentru că nimic nu poate fi mai grav întro societate decât dacă lumea nu tinde spre cunoaștere.

Ion Cernei

 

Exit mobile version