Social

Brăduți ai Unirii la baștina lui Teodosie Bujniță și Ion Codreanu

Ne-am înțeles cu primarul de Negureni, Ion Popa (în stânga), că brăduţul Unirii va fi sădit în sol deschis la primăvară, când va permite timpul.           

Luni, în afară de Ciripcăul Uriașului Unionist Constantin Stere, am vizitat, împreună cu jurnalistul Ion Cernei, și alte câteva localități aflate pe traseul Sărăteni-Soroca, baștini ale unor deputați ai Sfatului Țării, care au votat Unirea la 27 martie 1918. Amintesc că am adus încă în anul trecut 100 de puieți de brad de la Ocolul silvic din Biviciorii de Munte, județul Alba–Iulia, spre a-i sădi în satele de unde-și trag obârșia artizanii Unirii, dar încă nu am reușit a merge prin toate localitățile.         

La Negureni, raionul Teleneşti ne-a întâlnit primarul localității, Ion Popa, care s-a dovedit a fi un bun cunoscător al istoriei satului. Dumnealui ne-a relatat că sătenii ştiu că Teodosie Bujniță a fost deputat în Sfatul Țării doar până la 27 decembrie 1917 și n-a ajuns să voteze Unirea. Misiunea sa a fost de a consolida administraţia publică locală, astfel el a fost suspendat de la activitatea de deputat și a activat în mai multe structuri județene, inclusiv șef al Poliției și director la Prefectura Orhei.

Neamul Bujniță este unul din cele mai reprezentative în sat, iar urma care au lăsat-o în istoria localității este profundă. Ei au fost rude prin alianță cu marele român transnistrean Isidor Sârbu, primar de Corjova în perioada românească (1941-1944), cel care și-a salvat viața trecând în mare grabă, în 1944, și Nistrul, și Prutul, în România. Unul din reprezentanții  Bujnițenilor la Criuleni, căsătorindu-se cu fiica lui Isidor Sârbu, l-a crescut pe Vladimir Voronin, care era orfan de tată și despre care ex-președintele comunist al RM păstrează amintiri frumoase.

La Ștefăneștii de pe Răut (fostul județ Soroca, în prezent raionul Floreşti) ai legendarului Moș Ion Codreanu (avea doar …38 de ani!), care a votat Unirea, dar și a stat prin lagăre sovietice și a fost eliberat în schimbul kominternistei Ana Pauker, am avut întâlniri la liceul teoretic din localitate. De la Tamara Zdraguș, una din profesoare, am aflat că mai este casa unde a trăit Ion Codreanu, atât doar că a fost renovată, acoperită cu ardezie și, dacă va veni timpul, se va face un muzeu dedicat marelui înaintaș.

Liceul a impresionat prin Aleea Clasicilor, unde se află busturile  lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, dar și ale lui Aleksandr Pușkin și Mihail Lermontov, despre care pedagogii de aici ne-au spus că aceștea din urmă trebuie păstrate fiindcă nu aparțin doar Rusiei, dar întregii umanități. Busturile sunt unice, executate din cuarțită, ceea ce le face deosebit de frumoase.  Ne-am înțeles că brăduţul Unirii își va găsi locul la bustul lui Eminescu.

În drum spre Chișinău, la asfințitul soarelui, n-am rezistat și am mers cu un brăduț, cu hărți și cărți în dar, și la Îndărăpnici-ul unui prieten (aceasta fiind o surpriză, nu-i pot da numele), om modest și om de afaceri în Chișinău, născut în acest sat cu denumirea schimbată de sovietici  în Nucăreni, un adevărat Unionist cu Fapta și nu cu Vorba. Sat în care s-a păstrat, ca prin minune, cel mai frumos monument basarabean (1938) pe care l-am văzut eu vreodată, dedicat memoriei ostașilor originari din acest sat, care au luptat în Marele Război, 1916-1918, în rezultatul căruia, prin chinuri inimaginabile și râuri de sânge, s-a născut Frumoasa Românie Mare, din care vecinii hrăpăreți au rupt prea mult dar încă nu s-au săturat…

Monumente în memoria soldaților căzuți în Marele Război au fost edificate practic în fiecare sat din Basarabia anume la împlinirea a 20 de ani, prin stranscripție, adică bănuţ cu bănuț de la locuitorii satelor. După cum ne spunea jurnalistul Ion Cernei, asemenea monumente mai erau la Chiperceni și Mârzești acum 40 de ani, iar muzeul din Orhei păstra o circulară în rusă emisă de organele de partid pentru a nu le distruge, fiindcă aceasta poate trezi  nemulțumirea sătenilor or, este vorba de memoria rudelor lor căzute în război. Totuși aceste obeliscuri au fost demolate.

Monumentul cu stema României interbelice intactă s-a aflat în cimitir, loc sfânt pentru săteni, iată de ce nu a fost demolat. Grație Marianei Ombun, în prezent preşedinta raionului Teleneşti, pe când era primară de Nucăreni la primul mandat, monumentul a fost renovat, fiind împrospătată stema care a păstrat culorile inițiale și inscripțiile cu numele celor căzuți (în imagine).

Astfel un brăduț al Unirii își va găsi locul la Îndărăpnici-Nucăreni, chiar la primărie, nu întâmplător or, memoria vie a acestei localități a meritat asemenea atenție.

Vasile Șoimaru, conferenţiar universitar,

publicist, deputat în Parlamentul RM în

legislaturile 1990-1994 și 1998-2001, semnatar al Declarației de Independență a RM

 

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close