OrheiSocial

Dina Zavatin: asistentul social poartă poveri cât pentru 10 oameni

Dina Zavatin: munca asistentului social e să-i sprijine pe cei nimeriţi în situaţii de viaţă complicate.

 

Dina-Eugenia Zavatin, asistentă socială comunitară în primăria Ratuș, raionul Teleneşti este una din prietenele devotate ale publicației noastre. Dar discuția cu dumneaiei s-a axat pe sarcinile şi problemele de serviciu.

– Dnă Zavatin, puteți să ne deconspirați taina numelui Dvs.? Vă cunoaștem ca Dina, dar în acte sunteți trecută Eugenia…

– Ține de îndărătnicia funcționarului de la selsovetul de cândva, care la întocmirea buletinului de naștere a căutat să-i convingă pe părinții mei că numele Dina nu există. Nu i-a convins, dar tot pe-a lui a făcut-o: m-a scris în actul de identitate cu numele Eugenia, care apoi a trecut și în pașaport. Dar pentru părinți, rude, săteni am rămas Dina. Așa că peste ani, ajungând în serviciul comunității, pe exemplul meu personal iau atitudine dacă este vorba de respectarea drepturilor cetățeanului. La o adică, numele omului, într-un fel, determină destinul acestuia.

– Cum s-a întâmplat că ați devenit asistentă socială?

– Până acum 12 ani am activat în calitate de asistentă medicală la Oficiul medicului de familie Zăicani, apoi la Gimnaziul Ratuș. Fiica mea, fiind studentă la Facultatea Administrație Publică, a avut un fel de stagiere în primăria noastră. Dânsa îmi povestea impresiile după o zi de muncă la primărie. Din ceea ce spunea ea, misiunea asistentului social este de a șterge lacrimile copilului și a alina durerea săteanului matur nimerit în dificultate. Atunci m-am decis să candidez pentru funcţia de asistentă socială. Realităţile s-au dovedit a fi altele. În aceşti 12 ani am văzut atâtea destine deosebite…

– Când sunt mediatizate tragediile, jurnaliştii deseori dau vina anume pe asistentul social. Au dreptate?

– Închipuiți-vă aşa un caz: a decedat mama și rămân ai nimănui patru copii minori. Era luna noiembrie, afară deja fulguia, în sat copiii n-aveau pe nimeni din rude. Asistentul trebuie să caute și să identifice urgent un tutore. S-a întâmplat că l-am găsit repede, pentru că m-a ajutat primarul. Tutore pentru doi ani, până cel mai mare dintre ei a atins vârsta majoratului, a devenit vecina familiei respective. Dar i-am supravegheat pe cei patru copii practic zi la zi.

– În octombrie este marcată Ziua lucrătorului social. Cum a fost sărbătoarea?

– Cum putea să fie? După un an de muncă avem şi noi o zi ca să facem totalurile activităţii, să-i omagiem pe cei mai buni, să ne întâlnim cu veteranii… Pe de altă parte, lumea află multe informaţii noi despre asistenţa socială, posibilităţile noastre. Eu și asistenta socială de la Brânzeni avem cel mai mare stagiu în domeniu, pentru că suntem angajate din 2007, când pentru prima dată a apărut funcția respectivă în primării. Ceilalţi majoritatea sunt tineri, mai multe femei…

– Cum priviţi la faptul când în unele comunităţi asistenţii socali sunt angajaţi în funcţie de apartenenţa politică? 

– Eu cred că timpul comsomolistelor bătrâne, care în perioada sovietică se perindau la așa numitul ”raisobes”, a trecut odată cu dispariția URSS. Asistența socială este un domeniu unde se cer abilități și competențe deosebite. La noi se muncește mai mult decât într-o oarecare direcție raională. La DASPF Telenești sunt implementate șase servicii sociale. Câte odată, pentru a face faţă obligaţiunilor, se muncește mult peste program, mai ales când este vorba de implementarea unor proiecte.

– Cu ce probleme vine cetățeanul mai des la asistentul social?

– Să-i ajutăm să completeze cererea de acordare a ajutorului social, ajutoarelor pentru sezonul rece, după diverse consultații. Inclusiv şi vs. de angajarea în câmpul muncii. De regulă, fără ajutor nu pleacă nimeni. Conlucrăm cu Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, astfel ca omul nimerit în dificultate să-și găsească mai operativ o sursă de câştig, cu Direcţia Generală Educaţie, alte instituţii.

– Care ar fi îngrijorările în activitatea pe care o faceți?

– Creşte numărul copiilor din familiile social-vulnerabile – 28 de copii din 10 familii. 51 de copii din  36 de familii au părinții plecați la muncă peste hotare… Dar nu lucrez de una singură – primarul, sectoristul, diriginţii de clasă, medicul de familie întotdeauna intervin dacă este nevoie.

Pentru conformitate, Ion Cernei

 

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close