Social

Basarabia

Avem o țară mică,

Ce ruptă e de mama

Și care după secole

Rămâne-acum orfană.

O țară destrămată,

Pe care-o plâng Carpații

Și Prutu-n hohot plânge,

Și Nistru-și plânge frații.

Români sunt frații noștri,

Români suntem și noi,

Sunten o “națiune”

Creată prin război.

Din sânge plăsmuită,

Din lacrima de mamă,

Din leşuri îngropate

Pe câmpul de prigoană.

Rușine să ne fie,

Ne-or blestema străbunii:

Ne-au dat o țara întreagă,

Iar noi o dăm fărâme

Duşmanilor ce rup

Bucată cu bucată

Din trupul ei pământuri,

Simţirea românească.

Stăm și privim ca lașii,

De parc-am fi străini,

Străini cu-aceiași limbă,

Cu-aceleași idealuri,

Cu inima română,

În veci aici stăpâni.

Ne trebuie un Ștefan

Sau un Vladimirescu,

Pe cer un nou Luceafăr

Pe nume Eminescu,

Să ne trezească simțul

Și dragostea de țară,

Un Cuza să ne-adune

În România mare.

Adrian Ursu, s. Mândreşti

Foto simbol. Istorii Regasite

 

 

Source: cuvintul.md

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close