Social

Patria din sufletul poetului

În ajunul marilor sărbători naţionale de acasă – Ziua Independenţei Republicii Moldova şi Limba Noastră cea Română, Iacob Istrati, istoric, poet şi ziarist – publicist, născut în Sărătenii Teleneştilor, acum stabilit cu întreaga familie în Canada, dar care nu şi-a vândut casa din Vadul-Leca, unde a trăit şi a activat toată viaţa matură, a mai scos de sub tipar două cărţi într-o haină grafică aleasă: Cearta (o poveste versificată viu şi bogat colorată pentru micuţii cu vârsta până la 4-5 ani) şi Cu dor şi dragoste te cânt (o plachetă închinată iubirii de ţară şi ţarină, aspiraţiilor de întregire a neamului). Iar în prezent pregăteşte pentru tipar Cartea de vizită a satelor Căzăneşti şi Vadul-Leca.

 

Poezia lui Iacob Cazacu-Istrati, simplă, clară, limpede, scrisă cu sufletul, izvorăște din dorința de a exprima niște adevăruri durute, care odată exteriorizate, te fac părtaș la speranța sa că va fi auzit de contemporani, de urmași, de Ceruri.

Poezia lui Iacob Cazacu-Istrati este închinată celei mai sfinte dintre iubirile şi dorurile omeneşti: iubirii de Patrie şi dorului de baştină. Prin ea transpar şi amintirea străbunilor, şi durerile neamului, şi aspiraţiile supreme, şi biruinţele, căci şi ele au loc şi ne încălzesc speranţa că, după noi, copiii, nepoţii şi strănepoţii, oriunde s-ar afla, vor ţine aprinsă candela iubirii de neam şi de Patrie.

Idealul Unirii, Limba şi Tricolorul, legăturile de rudenie nu doar prin sânge, ci şi prin aspiraţii, prin port şi datini şi o iubire de pământ, de ţarina străbună şi-au pus pecetea pe sufletul acestui inimos fiu al neamului. Toate aceste comori le doreşte imortalizate clasic, aşa cum s-a făcut de veacuri, între copertele unui volum (şi nu doar unui or, Iacob Cazacu-Istrati este la a şasea sa carte, nemaipunând la socoteală în câte antologii şi culegeri şi-a publicat versurile). Îl doare că “dispar tradiţii, cântec, vers…”.

Este un om cu sufletul întreg, pentru care moşia este întreg spaţiul românesc, pe care îl vrea cu ardoare reunit şi această tărăgănare, ne împlinire, ne sosire a timpului îl doare cumplit. E legat de aceste aspiraţii cu toate puterile sufletului, cu obligaţia de a păstra integră moştenirea spirituală şi a o transmite urmaşilor.

Poetul îşi cântă dorul şi dragostea cu sfinţenie, cu mândrie, dar şi cu amar. Străinătatea îl doare (şi pentru sine, şi pentru copiii şi nepoţii săi). O suportă cum poate, slăbindu-i presiunea cu gândul că aşa sunt timpurile, că noile tehnologii îi permit ‘să se afle’ pe pământul natal nu doar cu gândul, dar şi cu privirea, cu vocea. Dar şi cu zborurile peste ocean ori de câte ori se iveşte vreo ocazie de a fi alături de patrioţii Basarabiei sau de îndrăgostiții de frumos, de artă, de literatură. Își trage sufletul după zborul peste ocean undeva pe la Uniunea Scriitorilor, la vreo serbare literară sau istorică unde a fost invitat ori cu vreun prieten-doi punând țara la cale, apoi dă o fugă să-și încarce bateriile în pragul casei sale de la Vadul-Leca, să se mai vadă cu nemurelele, căci așa înțelege el dăinuirea. Chiar fiind, fizic, de un timp în Canada, alături de copii și nepoți, unde e bine și are de toate, materiale și spirituale, își strigă crezul: “Revin acasă, chiar şi după moarte!”

Eternul şi sfântul său crez!

Iacob Cazacu-Istrati este membru al Sfatului Ţării-2; membru al Uniunii  Ziariştilor Profesionali din România; Membru al Uniunii Scriitorilor de Limbă Română; vicepreședinte al Organizației Internaționale a Românilor Wordldwide Romanian Forum – Forumul Românilor de Pretutindeni şi director al Consiliului Mondial Român din Canada cu sediul la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada.

Creaţia sa e înalt apreciată în mediul literar. Iată doar un mesaj: “Felicitări Maestre Iacob! Superbe versurile, superbă muzica! (e vorba de imnul comunei Căzăneşti, Cetatea mea de dor, care va vedea lumina tiparului în Cartea de vizită a comunei Căzăneşti, în curs de apariţie, n.r.).

Îmi permiteţi să-i propun primarului comunei mele natale (unde sunt Cetăţean de Onoare), să se înfrăţească pe viaţă cu satul din cântec şi să adopte acest imn?

Vom publica în revista Destine Literare (acum a Asociaţiei Scriitorilor Români din America de Nord – ASRAN) aceste versuri, cu explicaţiile de rigoare (destine-literare.com).

Trăiască românii toţi, oriunde s-ar afla pe Planetă!

Cu stimă, Alexandru Cetăţeanu”

Elena Roman

Floare astră

Doar o căsuţă

                                               Într-un colţ de rai,

                                               Doar o măicuţă

                                               Şi-o limbă ai!…

Dacă n-ai fi tu pe lume,

N-ar avea nici Codrul nume,

Nu am şti de zi, de noapte,

Limba mea fără de moarte…

Dacă n-ai avea cuvinte,

N-am şti toate cele sfinte,

N-ar fi zi, ci veşnic noapte,

Limba mea fără de moarte …

De n-ai fi un grai, un nume,

N-am avea doine străbune,

Nici iubiri cu dor cântate,

Limba mea fără de moarte…

De nu zămisleai cuvântul,

Îmi era orfan şi gândul,

Şi înstrăinat de carte,

Limba mea fără de moarte…

Eşti o floare astră-n geam,

Eşti comoara unui neam!…

                                                     Iacob Cazacu-Istrati, Toronto

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close