EvenimenteIn memoriam

Academicianul Vasile Micu

(18.10.1938 – 21.08.2019)

Doctorul habilitat în biologie, profesorul universitar, membrul titular al cinci Academii, cavalerul Ordinului Republicii, fondatorul Şcolii științifice de genetică și ameliorare a porumbului din Republica Moldova, Vasile Micu, a trecut în nefiinţă.

Președinția, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Prezidiul Academiei de Ştiinţe a Moldovei și Secția Științe ale Vieții a AȘM anunţă cu profundă tristeţe într-un necrolog că, la 21 august 2019, s-a stins din viaţă academicianul Vasile Micu.

Vasile Micu s-a născut în s. Olişcani, raionul Şoldăneşti, într-o familie de ţărani. După şcoala de 7 ani din satul natal, absolveşte cu menţiune Şcoala Agricolă din Cucuruzeni (1952-1956) şi, tot cu menţiune, în 1961, Facultatea de agronomie a Institutului Agricol din Chişinău (în prezent, Universitatea Agrară de Stat din Moldova).

Imediat după facultate este angajat agronom-şef în Gospodăria didactică Chetrosu. După doi ani de agricultură practică, în toamna anului 1962, a fost admis în aspirantură la Secţia de genetică a plantelor din cadrul Academiei de Științe a Moldovei. În 1967 susţine teza de candidat (doctor) în ştiinţe agricole. După finalizarea aspiranturii activează în calitate de colaborator ştiinţific inferior (1965-1969) şi superior (1969-1974) al Secţiei de genetică a plantelor a AȘM.

În anul 1974, la fondarea Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg al AŞP Hibrid, a fost transferat ca şef al laboratorului de genetică. În această perioadă vede lumina tiparului prima sa monografie  – Mutaţiile spontane la porumb (1974). Continuă cercetările ştiinţifice în domeniul geneticii porumbului şi susţine cu succes teza de doctor habilitat în ştiinţe biologice (Harkov, 1979). Investigaţiile multianuale sunt sintetizate în a doua monografie – Cercetări de genetică la porumb, editată în anul 1981. Această lucrare, unică în spaţiul URSS, conţine descrierea şi clasificarea a circa 450 de gene, combinaţii de gene şi peste 1900 de mutaţii spontane. Prioritatea mutaţiilor spontane, remarcate de Vasile Micu, a fost recunoscută de Societatea Geneticienilor din SUA, fiind inclusă în publicaţiile editate periodic.

În 1986 a fost ales director general al Asociaţiei Ştiinţifice de Producţie pentru Porumb şi Sorg Hibrid, reorganizată în 1990 în AŞP Porumbeni şi director al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Porumb şi Sorg (actualmente, ÎS Institutul de Fitotehnie Porumbeni), funcţie deţinută până în anul 2008.

Activitatea ştiinţifică a acad. Vasile Micu cuprinde diverse direcţii de cercetare în genetică, ameliorare şi producere de seminţe a porumbului. Fiecare din aceste direcţii au fost aprofundate şi integrate cu studii în domeniile înrudite, iar rezultatele obţinute sunt publicate în peste 200 de lucrări ştiinţifice şi relatate la diferite congrese, conferinţe naţionale şi internaţionale, devenind surse informaţionale de referinţă.

Academicianul Vasile Micu a reuşit să formeze o şcoală ştiinţifică în genetică şi ameliorarea porumbului, pregătind ca conducător ştiinţific 12 doctori în ştiinţe agricole şi biologice. În anul 1989 este ales membru corespondent, în 1993 devine academician al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, iar în 1995 obţine titlul de profesor universitar la specialitatea genetică.

Datorită realizărilor ştiinţifice şi practice la crearea hibrizilor de porumb omologaţi şi producerii de seminţe pentru export, inclusiv a formelor parentale, acad. Vasile Micu a fost ales academician al Academiilor de Știinţe din Rusia (1991), Ucraina (1993), România (1994) şi Belarus (1995), iar institutul a fost menţionat printre cele mai prestigioase companii de profil pe arenă mondială cu trei distincţii ale calităţii producţiei.

Pe parcursul activităţii sale a deţinut multiple funcţii obşteşti: vicepreşedinte al Societăţii geneticienilor şi amelioratorilor, membru al colegiului Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, al redacţiilor revistelor Agricultura Moldovei, Кукуруза и сорго, membru al Prezidiului CSAA, al SȘA a AȘM.

În puţinele clipe de răgaz căuta refugiu în lumea cuvintelor, plămădindu-le în versuri, „situate în afara metaforei, deasupra metaforei, dincolo de metafore”, cum le apreciază poetul N. Dabija în prefaţa volumelor Zile albe (2002) şi Pe ruina inimii (2008).

Rezultatele activităţii savantului au fost apreciate cu înalte distincţii de stat: medaliile Pentru desțelinirea pământului (1958), Veteran al muncii (1987), Insigna de onoare (1990), Meritul civic (1994), Dimitrie Cantemir (2003) şi suprema decoraţie Ordinul Republicii (1994). A fost laureat al Premiului de stat al R. Moldova (1994), laureat al premiului Academiilor de ştiinţe a Belarusiei, Ucrainei şi Moldovei (2006), Doctor Honoris Cauza al UASM (2003). În anii 2009, 2011, 2012 a fost declarat Omul Anului din Moldova.

În aceste clipe de grea pierdere, exprimăm sincere condoleanţe îndureratei familii, rudelor, colegilor şi apropiaţilor regretatului savant, menţionează semnatarii necrologului Igor Dodon, Liliana Nicolaescu-Onofrei, Mircea Snegur, Ion Tighineanu, Boris Găină, Ion Ababii, Serafim Andrieş şi alţi colegi ai răposatului din lumea academică.

 

 

 

 

Arată mai mult

Ziarul Cuvântul

La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com
Close